Cronică

  • Excelentul "Corabia lui Tezeu"

    11.06.2013 Articol Excelentul "Corabia lui Tezeu" De la filmele indiene aşteptăm cel mai adesea dansuri şi costume extravagante şi dese interludii muzicale. Dar ofensiva anti-reţetelor Bollywood-ului este tot mai puternică, iar titlurile independente realizate în India sunt din ce în ce mai multe şi mai bune. Corabia lui Tezeu este cel mai bun exemplu, primul lungmetraj al lui Anand Gandhi, care porneşte de la un paradox al lui Plutarh (dacă unei corăbii i se schimbă toate părţile componente mai este ea aceeaşi corabie?) analizând, din trei puncte de vedere diferite, forţa devastatoare a devenirii. Povestea unei fotografe oarbe care simte că a pierdut ceva după ce suportă un transplant de cornee reuşit, cea a unui călugăr ce luptă pentru drepturile animalelor şi preferă să moară pentru a a-şi respecta princi... citeşte
  • SF-ul After Earth, în fond o poveste despre maturizare

    06.06.2013 Articol SF-ul After Earth, în fond o poveste despre maturizare After Earth/1.000 post Terra se lansează vineri în cinematografele din toată ţara şi pe ecranul IMAX din Bucureşti, aducând pe marile ecrane o poveste calată pe structura basmului - cu un mezin care pleacă într-un drum iniţiatic, unde încercările sunt la tot pasul. Mezinul are o serie de probe pe care trebuie să le treacă în acest drum al maturizării. Numai ca lumea nu este una fantastică, ci soft SF. Teritoriul pe care trebuie să-l parcurgă eroul este o planetă aflată în clasa de risc maxim pentru oameni... Pământul. O lume de fallout. O junglă, fără urme de civilizaţie. Cu un costum robotic, o armă inteligentă şi o trusă medicală super-tehnologizată ca singuri „adjuvanţi", Kitai Raige (Jaden Smith), mezinul familiei, este forţat să facă această... citeşte
  • Marele Gatsby, seducător. Cronica de la Cannes a filmului

    16.05.2013 Articol Marele Gatsby, seducător. Cronica de la Cannes a filmului Baz Luhrmann şi-a lansat aseară la Festivalul de Film de la Cannes super-producţia Marele Gatsby, de anvergura şi spectaculozitatea unor Moulin Rouge! ori Australia, peste care a licitat folosind 3D-ul. Luhrman nu este deloc subtil în efortul său de a ne copleşi vizual. Nu are niciun fel de reţinere, îşi joacă toate cărţile. Este atât de concentrat asupra seducerii prin spectacol, încât pare că a recurs la romanul cu tilu omonim al lui F. Scott Fitzgerald - plasat în tumultuoşii ani 1920 - în primul rând pentru a găsi justificare unei puneri în scenă efervescente, explozive. Sufletul romanului Marele Gatsby nu este prins în filmul lui Baz Luhrman, dar spiritul epocii da. Fervoarea, luxul, decadenţa ei. Baz Luhrmann avea nevoie de ceva atât de efervescent pe c... citeşte
  • Star Trek Into Darkness îţi taie răsuflarea

    11.05.2013 Articol Star Trek Into Darkness îţi taie răsuflarea Star Trek Into Darkness rulează în regim de avanpremieră în cinematografele cu tehnologie 3D din toată ţara şi pe ecranul IMAX din Bucureşti, oferind un spectacol vizual care îţi taie răsuflarea şi o poveste cu multe twisturi, acţiune cât să nu lase actorii să-şi tragă sufletul vreo clipă, multă tensiune şi personaje complexe.  În 2009, J.J. Abrams - creatorul seriei Lost, regizorul lui Misiune: Imposibila III şi a lui Super 8 - resuscita franciza Star Trek, nu doar readucând seria la viaţă, ci dându-i un suflu nou. A reuşit asta fără să îi aplice o transformare radicală. A reuşit să-l facă pur şi simplu bun, mai mult - un film mainstream, salvându-l de la statutul filmului de nişă. Ce înţelegeam atunci, şi ni s-a confirmat cu ocazia avanpremier... citeşte
  • Cronică: Trance, forma supremă de manipulare

    09.05.2013 Articol Cronică: Trance, forma supremă de manipulare Trance/Capcana minţii începe ca un film despre un jaf, dar continuă ca un film psihologic, în care manipularea este cuvântul de ordine. Protagoniştii sunt prinşi într-un puzzle al sugestiilor mentale, al căutării amintirilor şi - din acest punct de vedere - Trance seamănă cu Inception (2010, regia Christopher Nolan). Numai că filmul lui Danny Boyle este realist, latura ştiinţifică a filmului nu depăşeşte limitele progreselor din domeniul psihologiei. Asta face filmul într-o oarecare măsură înfricoşător: înţelegem din film că, din punct de vedere clinic, e posibil ca sugestionarea unei persoane, prin hipnoză, să ducă la transformarea radicală a ei. Folosită în sens negativ (precum în film), e forma supremă de manipulare. În Inception, se pleaca de la ... citeşte
  • Pain & Gain, şocant

    08.05.2013 Articol Pain & Gain, şocant Ar putea fi unul dintre filmele care dau cel mai mult de gândit, şi totuşi Pain & Gain al lui Michael Bay îşi pierde miezul satiric într-un cumul de scene violente, e concluzia rottentomatoes.com despre thrillerul ce rulează acum în cinematografele din 18 oraşe ale ţării. Titlul "Pain & Gain" este o aluzie la lozinca sălilor de sport. Tradus la noi cu Trage tare şi te scoţi, filmul este inspirat din povestea reală a unui grup de antrenori din Miami-ul anilor '90 care, aflaţi în căutarea Visului american, se implică într-o afacere ilegală ce scapă din ce în ce mai mult de sub control. Mark Wahlberg joacă rolul lui Daniel Lugo, un antrenor din Florida a cărui pieptănătură dată cu gel nu duce deloc cu gândul că ar fi genul de om care pune la cale un plan de a s... citeşte
  • "The Greatest Story Ever Told" - Cât de "greatest"...?

    04.05.2013 Articol "The Greatest Story Ever Told" - Cât de "greatest"...? Prima jumătate a anilor '60 în cinematografia mondială s-a distins printr-un soi de ingratitudine paradoxală. În Europa, majoritatea marilor cinematografii naţionale "clasicizate" agonizau, pe când în unele dintre ele apăruseră deja curentele novatoare (ca neorealismul italian sau free cinema-ul englez), tocmai luau naştere (Noul Val Francez), aşteptau după colţ (Şcoala Cehoslovacă) sau se pregăteau să pornească spre cotitura unde aveau să ajungă peste vreo zece ani şi ceva (ca noul cinema rusesc sau cel german). Dincolo de Atlantic, unde imperiul hollywoodian era atotputernic, hiper-extins şi extrem de stabil, modernizarea s-a produs gradual şi disipat, de-a lungul multor ani şi jalonată de numeroase personalităţi diverse, fără să se remarce nici vreo răst... citeşte
  • Cronică de carte: Marilena Ilieşiu - "Povestea poveştii în filmul românesc (1912-2012)"

    16.04.2013 Articol Cronică de carte: Marilena Ilieşiu - "Povestea poveştii în filmul românesc (1912-2012)" Mai mult decât "poveste", mai mult decât a "poveştii", lucrarea Marilenei Ilieşiu se situează, prin anvergura extinsă pe orizontală, pe teritoriul cuprinzător al studiilor de sinteză, iar axa ei verticală o plasează în zona analizei de film - ba chiar mai mult, accesând un nivel mult mai dens, acela al "supra-analizei", situată dincolo de conţinutul filmului propriu-zis (aspectul cel mai semnificativ al cărţii asupra căruia voi insista în special pe parcursul actualei recenzii). Titlul e parţial inadecvat - la un nivel aparent amăgitor, dar reconfortant în ultimă instanţă - făcându-ne să ne aşteptăm la o exegeză privind filonul epic şi stratul narativ ale filmului românesc (subiect abordat destul de rar, printre alţii de către Ioan Lazăr, în volumul "A... citeşte
  • Încă o mare mahmureală: 21 & Over

    11.04.2013 Articol Încă o mare mahmureală: 21 & Over Cum bine se ştie (vorba lui Stalin - doar că aici nu e un artificiu manipulator, ci chiar se ştie), de-o vreme-ncoace pubicul cinefag american pune botul într-o veselie continuă la nişte pelicule (naivii le-ar numi "comedii") făcute ca să râzi de oameni beţi, pe care-i auzi cum înjură voios şi mai ales îi vezi cum se uşurează vârtos - prin toate orificiile trupului, inclusiv cel bucal (că de, aşa-i când te faci mangă). N-o să înşir acum toată pleiada, rezumându-mă doar la cele două "Mari mahmureli" (2009 şi 2011), ai căror "scenarişti", Jon Lucas şi Scott Moore, s-au pus s-o facă lată şi-a treia oară, de data asta înfigându-se şi la regie (o premieră pentru amândoi). Acuma, treaba se cam încurcă, fiindcă de obicei întâi vine matoleala, şi pe ... citeşte
  • Florin Iepan, un Don Quijote în cazul "mareşalul Antonescu"

    10.04.2013 Articol Florin Iepan, un Don Quijote în cazul "mareşalul Antonescu" Documentarul Odessa, în regia lui Florin Iepan, aflat încă într-o fază intermediară de montaj, a fost proiectat luni la Centrul Ceh din Bucureşti, sesiunea Q&A ulterioară soldându-se cu discuţii aprinse şi acuze aduse regizorului că a făcut un film "antiromânesc". Factura polemică a filmului vine din concluziile dureroase ale acestui "work in progress": armata română a comis genocid pe 22 octombrie 1941, prin urmare guvernul român al epocii, condus de mareşalul Ion Antonescu, a participat la Holocaustul la adresa populaţiei evreieşti, într-o manieră sui-generis. Documentarul pune în discuţie, simultan, două problematici: de ce subiectul Odessa este ignorat de mass media? Şi evenimentul propriu-zis de la Odessa. Aşadar, documentarul merge pas cu pas pe urmele lu... citeşte
  • Margaret Thatcher, aşa cum va rămâne în conştiinţa cinefililor

    09.04.2013 Articol Margaret Thatcher, aşa cum va rămâne în conştiinţa cinefililor Fostul premier britanic Margaret Thatcher a murit în urma unui atac cerebral, pe 8 aprilie. Baroneasa Thatcher avea 87 de ani şi a suferit un atac cerebral luni dimineaţă, a declarat purtătorul său de cuvânt, lordul Bell. Să ne amintim, în rândurile de mai jos, de imaginea baronesei, aşa cum va rămâne ea întipărită pe peliculă, datorită portretizării realizate de Meryl Streep. Filmul The Iron Lady, lansat la cinema în aprilie 2012, o prezintă pe Doamna de Fier la vârsta senectuţii, într-o ipostază de mare vulnerabilitate. Scenariştii Abi Morgan şi Pathé, împreună cu regizoarea Phyllida Lloyd, o arată pe Thatcher într-o ipostază străină de imaginea "Doamnei de Fier" pe care toţi o avem întipărită în minte (supranumită astfel de către un ziarist sov... citeşte
  • Olympus Has Fallen - Meseriaş şi atât

    05.04.2013 Articol Olympus Has Fallen - Meseriaş şi atât Dacă vă mai amintiţi, în Air Force One (1997 - Wolfgang Petersen), Preşedintele Statelor Unite era luat ostatic, cu tot staff-ul şi familia, la bordul aeronavei prezidenţiale aflate în zbor, şantajul teroriştilor (naţionalişti ruşi nostalgici) urmărind eliberarea unui lider din Asia Centrală. Dar, cum pe preşedinte, fost super-luptător în forţele speciale iscusit-foc, îl chema Harrison Ford (scuze, am vrut să zic îl juca), eroul nostru întorcea jocurile şi curând-curând nemernicii cei ticăloşi în frunte cu Gary Oldman vedeau pe dracu-n persoană. Şi aici e cam la fel, cu unele ajustări: miza nu mai e Rusia, ci Coreea; ţinta atacului nu mai e avionul, ci Casa Albă (deşi tot de la un avion porneşte dandanaua); iar eroul nu mai e Preşedintele (Aaron Eckhar... citeşte
  • Urzeala Tronurilor 3: primul episod

    03.04.2013 Articol Urzeala Tronurilor 3: primul episod Primul episod din sezonul trei al îndrăgitului serial HBO Urzeala Tronurilor s-a difuzat pe 1 aprilie, făcându-ne cunoştinţă cu armata de sclavi pe care Daenerys Targeryen intenţionează să o cumpere şi cu Mance Rayder (Ciarán Hinds), Regele de dincolo de Zid. În fiecare luni, de la ora 22:00, HBO va difuza în premieră un episod din cele zece ale noului sezon. Urzeala tronurilor va putea fi urmărit şi pe HBO GO, iar primul episod este disponibil gratuit pentru toţi cei care vor accesa site-ul www.hbogo.ro. Din primul episod înţelegem că dragonii lui Daenerys sunt încă nepregătiţi pentru răsturnarea Tronului de Fier, că vrăjitorii sunt încă pe urmele frumoasei mame a dragonilor, că Stannis Baratheon (Stephen Dillane) nu mai este o ameninţare, iar Robb Stark e... citeşte
  • Stoker - Ciudat de-amoru' ciudăţeniei

    27.03.2013 Articol Stoker - Ciudat de-amoru' ciudăţeniei Wentworth Miller, care-a jucat în câteva chestii la viaţa lui cea de patru decenii trecute fix, ce şi-a zis? Păi şi-a zis aşa: "Hai un scenariu!". Cine e scenariul şi ce vrea el? Scenariul e o fătucă proaspăt făcută 18+, India Stoker pre numele ei. De ce tocmai India? Semplî com bonjur: că Australia avea puţină treabă, China era la ciclu (normal, doar e pe roşu de pe vremea lui Mao!), iar Argentina e nume de ţigănci. ...Şi de ce Stoker? Poate ca să sune ca "Bram" - şi sună, da' nu răsare... Aşa că India noastră (adică a lui Wentworth) e o ciudată. O ciudată cu o mamă ciudată, Evelyn, care trăiesc într-un căsoi ciudat, cu mobilă ciudată, şi tătânele-soţiorul lor, Richard, a murit în împrejurări ciudate, de unde îngropăciunea e filmată ciuda... citeşte
  • "Toata lumea din familia noastră" - Cu paşi comici, spre un dramatism necruţător

    26.03.2013 Articol "Toata lumea din familia noastră" - Cu paşi comici, spre un dramatism necruţător Toată lumea din familia noastră, premiat aseară cu Premiul Gopo la categoriile "Cel mai bun film", "Cel mai bun regizor", "Cel mai bun scenariu", şi pentru interpretarea actorilor, va fi difuzat vineri, 29 martie, pe HBO. La fel ca recentele "Cea mai fericită fată din lume" (2009) şi "Principii de viaţă" (2011, Constantin Popescu jr.), "Toată lumea din familia noastră" adoptă, sub eticheta unui titlu ironic, formula dramei de familie tratată cu umor amar, pe parcursul unei unităţi de timp compacte care relevă tarele umane de sub pojghiţa apareţelor şi a conformismului. Totuşi, dacă am pornit deja pe traseul comparaţiilor, cel mai mult mi-a amintit de "Din dragoste, cu cele mai bune intenţii" (2011, Adrian Sitaru - film de care se apropie în mare măsură, ducând... citeşte
  • G.I. Joe: Represalii, energic

    22.03.2013 Articol G.I. Joe: Represalii, energic Ce face un trailer bun dintr-un film... De fapt ce face o melodie bună dintr-un trailer! În drum spre vizionare am mai ascultat o dată remixul făcut de The Glitch Mob la melodia Seven Nation Army a celor de la The White Stripes, ca să mă sincronizez cu ceea ce se anunţa a fi un iureş de explozii şi efecte speciale. Aşa a şi fost, dar remixul rămâne cel mai cool lucru la G.I. Joe: Represalii.Un sequel uşor inexplicabil, pentru că G.I. Joe: The Rise of Cobra nu a spart gura târgului cu încasările sale, Represalii s-a lăsat aşteptat cu nouă luni mai mult decât era programat iniţial: deşi era una dintre cele trei premiere Paramount din vara anului trecut, filmul a fost amânat până în primăvară pentru a se pune la punct câteva probleme ale scenariului. Ca să nu o... citeşte
  • Premieră cinema: "Domestic", despre raporturile dintre oameni, din relaţiile noastre cu animalele

    19.03.2013 Articol Premieră cinema: "Domestic", despre raporturile dintre oameni, din relaţiile noastre cu animalele Surpriza a fost semnificativă: prea puţin promovat până acum, sub eticheta falsă de "comedie", noul film al lui Adrian Sitaru se anunţa ca uşurel, sentimental şi didactic. Când colo, sub pojghiţa umorului (sclipitor şi consistent, ce-i drept - sunt momente de râs irezistibil), luăm contact cu o insolită dramă de conţinut, profundă şi multistratificată, despre raporturile dintre oameni, evidenţiate prin revelatorul relaţiilor noastre cu animalele - de unde şi dublul sens al titlului: animale domestice/relaţii domestice. În "Pescuit sportiv" (2009), Adi Sitaru construia o poveste minimalistă compactă, desfăşurată contiguu în timp pseudo-real (o zi din viaţa câtorva personaje). "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (2011) dezvolta structura epică la un in... citeşte
  • "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" vs. "Condamnat la viaţă"

    15.03.2013 Articol "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" vs. "Condamnat la viaţă" Condamnat la viaţă/A Farewell to Fools (2013), cu Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu în rolurile principale, rulează în premieră la cinema de vineri, 15 martie, fiind o nouă ecranizare a nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici. Sergiu Nicolaescu a fost primul care o transpunea pe marele ecran, în 1971, sub numele Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cu Amza Pellea în rol principal. Ciemagia a văzut ambele filme şi vă prezintă elementele care apropie şi pe cele care despart cele două filme. Articolul conţine unele spoilere! ... citeşte
  • "Warm Bodies" - Horror cu umor şi dor

    14.03.2013 Articol "Warm Bodies" - Horror cu umor şi dor "Singurul indian/negru/ţigan/evreu/catolic/musulman/etc. bun este cel mort", obişnuiau să spună rasiştii, fundamentaliştii, extremiştii şi fanaticii de tot felul. Uneori, însă, şi morţii pot fi periculoşi - atât în lumea reală, prin ceea ce lasă în urma lor (istoria a cunoscut cazuri destule), cât şi, mai concret, în sub-genul horror al filmelor cu zombii (ba chiar şi vampiri, căci şi ei fac parte din categoria aşa-numiţilor "undead"). Mitologia zombilor îi prezintă ca pe nişte fiinţe aflate în mod bizar la graniţa dintre viaţă şi moarte - într-un fel, decedate, dar continuând să funcţioneze mecanic, animate de foame canibalică şi cu toate funcţiile cerebrale anihilate. Cauzele sunt fie de natură soft-SF (contaminări etc.), fie din zona magică/... citeşte
  • Avanpremieră: This Must Be the Place

    08.03.2013 Articol Avanpremieră: This Must Be the Place Aşa numitul "Rocker Hit: Ochi pentru ochi" (mai rar o traducere atât de ineptă, vulgarizând înseşi sensurile centrale ale filmului) reprezintă un contact relevant între universul cinematografic american şi multipremiatul Paolo Sorrentino - "L'uomo in piu" (Panglica de Argint, 2002), "Le conseguenze dell'amore" (David di Donatello, 2005), "L'amico di famiglia" (Gold Hugo, 2006), "La partita lenta" (Premiul Publicului, Raindance, 2009), sau "Il divo: La spettacolare vita di Giulio Andreotti" (Panglica de Argint, 2009) - ca să menţionăm numai câteva distincţii, alături de care se mai înscriu şi nominalizări la Palme d'or. La rândul lui, "This Must Be the Place" a câştigat, în 2012, un David di Donatello, un Pegas de Aur, o Panglică de Argint, şi un Premiu al Juriului ... citeşte
Articole 1061 - 1080 din 1588
jinglebells