Cronică

  • Florin Iepan, un Don Quijote în cazul "mareşalul Antonescu"

    10.04.2013 Articol Florin Iepan, un Don Quijote în cazul "mareşalul Antonescu" Documentarul Odessa, în regia lui Florin Iepan, aflat încă într-o fază intermediară de montaj, a fost proiectat luni la Centrul Ceh din Bucureşti, sesiunea Q&A ulterioară soldându-se cu discuţii aprinse şi acuze aduse regizorului că a făcut un film "antiromânesc". Factura polemică a filmului vine din concluziile dureroase ale acestui "work in progress": armata română a comis genocid pe 22 octombrie 1941, prin urmare guvernul român al epocii, condus de mareşalul Ion Antonescu, a participat la Holocaustul la adresa populaţiei evreieşti, într-o manieră sui-generis. Documentarul pune în discuţie, simultan, două problematici: de ce subiectul Odessa este ignorat de mass media? Şi evenimentul propriu-zis de la Odessa. Aşadar, documentarul merge pas cu pas pe urmele lu... citeşte
  • Margaret Thatcher, aşa cum va rămâne în conştiinţa cinefililor

    09.04.2013 Articol Margaret Thatcher, aşa cum va rămâne în conştiinţa cinefililor Fostul premier britanic Margaret Thatcher a murit în urma unui atac cerebral, pe 8 aprilie. Baroneasa Thatcher avea 87 de ani şi a suferit un atac cerebral luni dimineaţă, a declarat purtătorul său de cuvânt, lordul Bell. Să ne amintim, în rândurile de mai jos, de imaginea baronesei, aşa cum va rămâne ea întipărită pe peliculă, datorită portretizării realizate de Meryl Streep. Filmul The Iron Lady, lansat la cinema în aprilie 2012, o prezintă pe Doamna de Fier la vârsta senectuţii, într-o ipostază de mare vulnerabilitate. Scenariştii Abi Morgan şi Pathé, împreună cu regizoarea Phyllida Lloyd, o arată pe Thatcher într-o ipostază străină de imaginea "Doamnei de Fier" pe care toţi o avem întipărită în minte (supranumită astfel de către un ziarist sov... citeşte
  • Olympus Has Fallen - Meseriaş şi atât

    05.04.2013 Articol Olympus Has Fallen - Meseriaş şi atât Dacă vă mai amintiţi, în Air Force One (1997 - Wolfgang Petersen), Preşedintele Statelor Unite era luat ostatic, cu tot staff-ul şi familia, la bordul aeronavei prezidenţiale aflate în zbor, şantajul teroriştilor (naţionalişti ruşi nostalgici) urmărind eliberarea unui lider din Asia Centrală. Dar, cum pe preşedinte, fost super-luptător în forţele speciale iscusit-foc, îl chema Harrison Ford (scuze, am vrut să zic îl juca), eroul nostru întorcea jocurile şi curând-curând nemernicii cei ticăloşi în frunte cu Gary Oldman vedeau pe dracu-n persoană. Şi aici e cam la fel, cu unele ajustări: miza nu mai e Rusia, ci Coreea; ţinta atacului nu mai e avionul, ci Casa Albă (deşi tot de la un avion porneşte dandanaua); iar eroul nu mai e Preşedintele (Aaron Eckhar... citeşte
  • Urzeala Tronurilor 3: primul episod

    03.04.2013 Articol Urzeala Tronurilor 3: primul episod Primul episod din sezonul trei al îndrăgitului serial HBO Urzeala Tronurilor s-a difuzat pe 1 aprilie, făcându-ne cunoştinţă cu armata de sclavi pe care Daenerys Targeryen intenţionează să o cumpere şi cu Mance Rayder (Ciarán Hinds), Regele de dincolo de Zid. În fiecare luni, de la ora 22:00, HBO va difuza în premieră un episod din cele zece ale noului sezon. Urzeala tronurilor va putea fi urmărit şi pe HBO GO, iar primul episod este disponibil gratuit pentru toţi cei care vor accesa site-ul www.hbogo.ro. Din primul episod înţelegem că dragonii lui Daenerys sunt încă nepregătiţi pentru răsturnarea Tronului de Fier, că vrăjitorii sunt încă pe urmele frumoasei mame a dragonilor, că Stannis Baratheon (Stephen Dillane) nu mai este o ameninţare, iar Robb Stark e... citeşte
  • Stoker - Ciudat de-amoru' ciudăţeniei

    27.03.2013 Articol Stoker - Ciudat de-amoru' ciudăţeniei Wentworth Miller, care-a jucat în câteva chestii la viaţa lui cea de patru decenii trecute fix, ce şi-a zis? Păi şi-a zis aşa: "Hai un scenariu!". Cine e scenariul şi ce vrea el? Scenariul e o fătucă proaspăt făcută 18+, India Stoker pre numele ei. De ce tocmai India? Semplî com bonjur: că Australia avea puţină treabă, China era la ciclu (normal, doar e pe roşu de pe vremea lui Mao!), iar Argentina e nume de ţigănci. ...Şi de ce Stoker? Poate ca să sune ca "Bram" - şi sună, da' nu răsare... Aşa că India noastră (adică a lui Wentworth) e o ciudată. O ciudată cu o mamă ciudată, Evelyn, care trăiesc într-un căsoi ciudat, cu mobilă ciudată, şi tătânele-soţiorul lor, Richard, a murit în împrejurări ciudate, de unde îngropăciunea e filmată ciuda... citeşte
  • "Toata lumea din familia noastră" - Cu paşi comici, spre un dramatism necruţător

    26.03.2013 Articol "Toata lumea din familia noastră" - Cu paşi comici, spre un dramatism necruţător Toată lumea din familia noastră, premiat aseară cu Premiul Gopo la categoriile "Cel mai bun film", "Cel mai bun regizor", "Cel mai bun scenariu", şi pentru interpretarea actorilor, va fi difuzat vineri, 29 martie, pe HBO. La fel ca recentele "Cea mai fericită fată din lume" (2009) şi "Principii de viaţă" (2011, Constantin Popescu jr.), "Toată lumea din familia noastră" adoptă, sub eticheta unui titlu ironic, formula dramei de familie tratată cu umor amar, pe parcursul unei unităţi de timp compacte care relevă tarele umane de sub pojghiţa apareţelor şi a conformismului. Totuşi, dacă am pornit deja pe traseul comparaţiilor, cel mai mult mi-a amintit de "Din dragoste, cu cele mai bune intenţii" (2011, Adrian Sitaru - film de care se apropie în mare măsură, ducând... citeşte
  • G.I. Joe: Represalii, energic

    22.03.2013 Articol G.I. Joe: Represalii, energic Ce face un trailer bun dintr-un film... De fapt ce face o melodie bună dintr-un trailer! În drum spre vizionare am mai ascultat o dată remixul făcut de The Glitch Mob la melodia Seven Nation Army a celor de la The White Stripes, ca să mă sincronizez cu ceea ce se anunţa a fi un iureş de explozii şi efecte speciale. Aşa a şi fost, dar remixul rămâne cel mai cool lucru la G.I. Joe: Represalii.Un sequel uşor inexplicabil, pentru că G.I. Joe: The Rise of Cobra nu a spart gura târgului cu încasările sale, Represalii s-a lăsat aşteptat cu nouă luni mai mult decât era programat iniţial: deşi era una dintre cele trei premiere Paramount din vara anului trecut, filmul a fost amânat până în primăvară pentru a se pune la punct câteva probleme ale scenariului. Ca să nu o... citeşte
  • Premieră cinema: "Domestic", despre raporturile dintre oameni, din relaţiile noastre cu animalele

    19.03.2013 Articol Premieră cinema: "Domestic", despre raporturile dintre oameni, din relaţiile noastre cu animalele Surpriza a fost semnificativă: prea puţin promovat până acum, sub eticheta falsă de "comedie", noul film al lui Adrian Sitaru se anunţa ca uşurel, sentimental şi didactic. Când colo, sub pojghiţa umorului (sclipitor şi consistent, ce-i drept - sunt momente de râs irezistibil), luăm contact cu o insolită dramă de conţinut, profundă şi multistratificată, despre raporturile dintre oameni, evidenţiate prin revelatorul relaţiilor noastre cu animalele - de unde şi dublul sens al titlului: animale domestice/relaţii domestice. În "Pescuit sportiv" (2009), Adi Sitaru construia o poveste minimalistă compactă, desfăşurată contiguu în timp pseudo-real (o zi din viaţa câtorva personaje). "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (2011) dezvolta structura epică la un in... citeşte
  • "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" vs. "Condamnat la viaţă"

    15.03.2013 Articol "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" vs. "Condamnat la viaţă" Condamnat la viaţă/A Farewell to Fools (2013), cu Gérard Depardieu, Harvey Keitel, Laura Morante, Bogdan Iancu în rolurile principale, rulează în premieră la cinema de vineri, 15 martie, fiind o nouă ecranizare a nuvelei "Moartea lui Ipu", de Titus Popovici. Sergiu Nicolaescu a fost primul care o transpunea pe marele ecran, în 1971, sub numele Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, cu Amza Pellea în rol principal. Ciemagia a văzut ambele filme şi vă prezintă elementele care apropie şi pe cele care despart cele două filme. Articolul conţine unele spoilere! ... citeşte
  • "Warm Bodies" - Horror cu umor şi dor

    14.03.2013 Articol "Warm Bodies" - Horror cu umor şi dor "Singurul indian/negru/ţigan/evreu/catolic/musulman/etc. bun este cel mort", obişnuiau să spună rasiştii, fundamentaliştii, extremiştii şi fanaticii de tot felul. Uneori, însă, şi morţii pot fi periculoşi - atât în lumea reală, prin ceea ce lasă în urma lor (istoria a cunoscut cazuri destule), cât şi, mai concret, în sub-genul horror al filmelor cu zombii (ba chiar şi vampiri, căci şi ei fac parte din categoria aşa-numiţilor "undead"). Mitologia zombilor îi prezintă ca pe nişte fiinţe aflate în mod bizar la graniţa dintre viaţă şi moarte - într-un fel, decedate, dar continuând să funcţioneze mecanic, animate de foame canibalică şi cu toate funcţiile cerebrale anihilate. Cauzele sunt fie de natură soft-SF (contaminări etc.), fie din zona magică/... citeşte
  • Avanpremieră: This Must Be the Place

    08.03.2013 Articol Avanpremieră: This Must Be the Place Aşa numitul "Rocker Hit: Ochi pentru ochi" (mai rar o traducere atât de ineptă, vulgarizând înseşi sensurile centrale ale filmului) reprezintă un contact relevant între universul cinematografic american şi multipremiatul Paolo Sorrentino - "L'uomo in piu" (Panglica de Argint, 2002), "Le conseguenze dell'amore" (David di Donatello, 2005), "L'amico di famiglia" (Gold Hugo, 2006), "La partita lenta" (Premiul Publicului, Raindance, 2009), sau "Il divo: La spettacolare vita di Giulio Andreotti" (Panglica de Argint, 2009) - ca să menţionăm numai câteva distincţii, alături de care se mai înscriu şi nominalizări la Palme d'or. La rândul lui, "This Must Be the Place" a câştigat, în 2012, un David di Donatello, un Pegas de Aur, o Panglică de Argint, şi un Premiu al Juriului ... citeşte
  • Grozavul şi puternicul Oz: decoruri şi efecte speciale ce arată (puţin mai) altfel decât în filmele fantasy

    06.03.2013 Articol Grozavul şi puternicul Oz: decoruri şi efecte speciale ce arată (puţin mai) altfel decât în filmele fantasy În celebrul roman "The Wizard of Oz", de Lyman Frank Baum, publicat prima oară la Chicago în 17 mai, 1900, sub titlul original de "The Wonderful Wizard of Oz", personajul titular era numit "Oz the great and terrible" - formulă consacrată în versiunea românească drept "Oz cel mare şi cumplit", şi reşapată şi de Stephen King, sub forma peltică "Oz the gweat and tewwible", în "Pet Sematary". Adaptarea actuală, mai mult decât liberă, îşi zice "Oz: The Great and Powerful", adică "Oz: cel mare şi puternic" - la care ai noştri au spus "Grozavul şi puternicul Oz". O posibilă justificare a modificării faimoasei titulaturi ar putea porni de la faptul că nu e nici o ecranizare propriu-zisă, şi nici o poveste originală inspirată de subiectul iniţial, ci un fel de prequ... citeşte
  • Snitch: thriller în care regia are ritmul moderat al unei drame de familie

    05.03.2013 Articol Snitch: thriller în care regia are ritmul moderat al unei drame de familie O pură coincidenţă a făcut ca filmele "Poziţia copilului" (Peter Călin Netzer), şi Snitch (Ric Roman Waugh - corect tradus: "Informatorul"; propunerea de titlu românesc "Capcana" e nu numai vagă, dar şi banală) să aibă vizionările de presă în aceeaşi zi - aşa că o minimă comparaţie e inevitabilă: în ambele cazuri, povestea porneşte de la un tânăr care calcă pe bec, iar un părinte (mama, în primul, tatăl, în cel de-al doilea), încearcă să-l salveze de puşcărie cu orice preţ. În filmul nostru, dictatoriala mamă încearcă diverse manevre de falsificare a realităţii - pistă abandonată curând, căci de fapt subiectul nu se referă la corupţie, ci la o dramă de familie; în cel al lui Ric Roman Waugh, lucrurile stau tocmai invers: substanţa umană... citeşte
  • "Killing Time" - Film de personaje

    01.03.2013 Articol "Killing Time" - Film de personaje Un pitic intră într-o cameră, vede un alt pitic, mort, cu un baston alături, şi râde. Reconstituiţi povestea, punând numai întrebări cărora să li se răspundă cu "Da" sau "Nu". Limită de timp: 19 minute. Acest test de imaginaţie, deducţie şi perspicacitate circulă de cel puţin un sfert de veac - mie mi s-a făcut în 1979, când aşteptam plecarea în armată, în curtea centrului de recrutare (i-am dat de capăt în vreo treizeci şi cinci de minute). Folclorul urban spunea că provenea de la departamental psihologic al N.A.S.A. De-atunci, aşa cum se întâmplă cu subiectele care circulă din gură-n gură, exerciţiul a suferit diverse modificări - iar una dintre formele sale ulterioare se regăseşte în "Killing Time", prezentată de Asasinul 1 (Cristian Ioan Gut... citeşte
  • "Rugul aprins" - Efectul Jan Palach

    25.02.2013 Articol "Rugul aprins" - Efectul Jan Palach Rugul aprins este un film în trei părţi creat de celebra regizoare poloneză Agnieszka Holland pentru HBO Europe. Inspirată din evenimente şi de persoane reale, drama se concentrează pe gestul alarmant al studentului Jan Palach, care şi-a dat foc în semn de protest faţă de faptul că, în 1969, sovieticii au invadat Cehoslovacia. Rugul aprins, partea a doua, va avea premiera în data de 10 martie, de la ora 22:05, iar cea de-a treia parte va fi difuzată pe 17 martie, de la 21:35. O sârmă întinsă pe balcon, între două beţe, îl aducea pe tata în fiecare seară, la ora şase, ciuci lângă aparatul de radio, ca să ciulească urechea la un întreg concert de hârâieli şi piuituri printre care un glas sec-gutural spunea tot felul de lucruri nemaiauzite, făcându-l pe pu... citeşte
  • Avanpremieră: "Şapte opere de milostenie" - forţă şi sugestie, visceralitate şi subtilitate

    23.02.2013 Articol Avanpremieră: "Şapte opere de milostenie" - forţă şi sugestie, visceralitate şi subtilitate Ce-i drept, e drept: imigranţii noştri ilegali din multe ţări, printre care Italia mai ales, ne-au făcut o imagine mizerabilă în lume. E nevoie de multă obiectivitate, pentru a înţelege că destinul lor e rezultatul unor drame mult mai profunde, în primul rând de ordin intern la nivel naţional (lipsa unei clase politice care să aducă ţara la un nivel economic decent, în ultimii douăzeci şi trei de ani, culminând cu farsa colonizării de către U.E., simultană cu criza doar parţial simulată a făcăturii monnetiene), din care decurg numeroase drame individuale: ale dezrădăcinării, ale inadaptării, ale discriminării - ale luptei disperate pentru găsirea unui rost, la marginile societăţii de pe alte meleaguri. Nu toţi cei de-acolo sunt patibulari - în rândur... citeşte
  • "Rocker" - O lume în destrămare...

    22.02.2013 Articol "Rocker" - O lume în destrămare... "Paradisul ucigător al drogurilor" se intitula un articol de Almanah "Flacăra", pe la începutul anilor '70, încercând să educe masele. Evident, era de o ipocrizie crasă. În primul rând, pe vremea aia, la noi nu existau droguri - dar nu din motive legitime, cum s-ar grăbi să exulte nostalgicii trepanaţi care plâng în fiecare an, de 26 ianuarie, la mormântul lui Nea Nicu. Trăiam într-o închisoare (cu care onorabila Danemarcă a lui Shakespeare nici nu se compara), iar absenţa substanţelor psihotrope era doar un rezultat colateral al draconicei impenetrabilităţi frontaliere. Nu numai stupefiantele nu pătrundeau - nu intrau nici informaţiile, nici operele culturale, nici cele mai elementare produse comerciale, nici nici nici... Cât despre ieşitul din ţară, ce să m... citeşte
  • Exclusiv: cronică I Give It a Year

    21.02.2013 Articol Exclusiv: cronică I Give It a Year Îţi spun de la început că Dan Mazer, regizorul noii comedii I Give It a Year/Primul an de căsnicie, a colaborat cu Sacha Baron Cohen la câteva dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale şi o să ştii deja ce fel de umor ireverenţios te aşteaptă în această premieră din 1 martie. Poţi spune că romcom-ul britanic a revenit, doar că acum este mult mai acid decât prevedeai.Dacă nu te aştepţi să fie un nou Jurnalul lui Bridget Jones (al treilea volum al seriei lui Helen Fielding va apărea în această toamnă), I Give It a Year are o mulţime de gaguri de oferit, pentru că aruncă pe ecran câteva personaje simpatice, iar chimia dintre ele este cât se poate de volatilă. Povestea se învârte în jurul lui Nat (Rose Byrne, din Domnişoare de onoare), o ambiţioasă spe... citeşte
  • "Flight" - Revenirea lui Robert Zemeckis

    20.02.2013 Articol "Flight" - Revenirea lui Robert Zemeckis După câteva filme din primii ani ai carierei, printre care sprintenul Romancing the Stone (1984), Robert Zemeckis a rupt gura târgului cu Back to the Future (1985), un soft-SF inteligent, vesel, captivant, admirabil lucrat şi atât de cuceritor, încât n-ar trebui să lipsească din topul nici unul cinefil (dacă nu cel cu filme de conţinut, în orice caz printre filmele de consum). Următoarele două părţi (1989, 1990), deşi sensibil sub nivelul primului, întregeau totuşi frumos trilogia - printre Who Framed Roger Rabbit (1988) şi Death Becomes Her (1992). Le-au succedat onorabilul Contact (1997), What Lies Beneath şi Cast Away (2000) - încadrând splendidul Forrest Gump (1994) distins pe bună dreptate cu Oscar. După care, magnificul a fost de nerecunoscut: The Polar Exp ... citeşte
  • Barbara, poate cea mai puternică premieră a săptămânii

    15.02.2013 Articol Barbara, poate cea mai puternică premieră a săptămânii Barbara. Poate cea mai puternică premieră a săptămânii. O poveste plasată în perioada comunistă, după Cortina de fier, mai exact în Germania de Est. Nu te lasă indiferent. E bine de văzut de către toţi cei care trăiesc în ţările din fostul bloc estic, pentru a înţelege mai bine lucrurile care s-au petrecut aici în perioada comunistă, dar la care nu au fost martori direcţi. Este bine de văzut şi de către cei din Occident, pentru a înţelege adevăratele implicaţii ale vieţii în comunism. Să nu uităm că poate cea mai ascuţită dorinţă de a pleca în Vest era în RDG, pentru că era o singură ţară, o singură naţiune, scindată în mod artificial în două state diferite. Deşi nivelul de subzistenţă era asigurat de către stat în RDG (faţă de Rom... citeşte
Articole 1281 - 1300 din 1799
jinglebells