Este una dintre cele mai iubite poveşti ale copilăriei, ajutată şi de animaţia Disney din 1967 (oare e cineva care să n-o fi văzut?). Noua ecranizare live action a lui Jon Favreau reuşeşte să compenseze familiarul aventurii lui Mowgli cu aducerea pe ecran a unei jungle luxuriante, populate cu personaje ataşante. Unicul actor în carne şi oase din film (micul Neel Sethi, foarte bun) este înconjurat de prietenii săi realizaţi pe calculator, iar rezultatul e pe măsura povestirilor lui Rudyard Kipling: amuză, dar dă şi lecţii despre moralitate.
Ştim cu toţii cum începe aventura lui Mowgli în junglă. Găsit de pantera Bagheera (un Ben Kingsley sever), Mowgli va fi dus în haita lupului Akela (Giancarlo Esposito), unde face tot posibilul să se integreze printre prietenii săi patrupezi. Dar "puiul de om" foloseşte "trucuri" umane şi devine curând clar că integrarea sa în haită este un compromis. Venirea tigrului Shere Khan, care îi urăşte din inimă pe oameni după ce a fost desfigurat de focul lor, precipită o decizie: Mowgli va trebui să se întoarcă în lumea oamenilor, altfel ar putea să nu scape de furia tigrului. Aşa începe o călătorie ieşită din comun, iar Mowgli va fi schimbat o dată pentru totdeauna.
După ce a făcut două filme Iron Man pentru Disney, Jon Favreau s-a lăsat de blockbustere şi a regizat Chef (care poate fi interpretat, în termeni culinari, ca un comentariu legat de diferenţele dintre un film de studio şi unul independent). Regizorul se întoarce eficient la cinema-ul de buget mare şi reuşeşte să recreeze o întreagă lume, bună de văzut pe un ecran cât mai mare (Cinemagia a văzut filmul pe ecranul Imax). Animalele realizate pe calculator şi create cu un mix inovator de tehnologii arată şi se mişcă extrem de credibil, ceea ce ajută interacţiunilor micului Mowgli cu jungla.
Un atu absolut al filmului este Sethi, un puşti căutat luni de zile printre mii de copii din Statele Unite, Anglia, Canada şi Australia şi găsit la New York. Prin ochii lui vedem şi înţelegem jungla cu regulile ei simple, dar categorice, iar compasiunea şi curajul său transformă spaţiul nemilos în care creaturile se împart în pradă şi prădător într-unul mai paşnic şi dispus la schimbare şi compromis. Cel puţin până când apare Shere Khan, care subliniază, cu vocea lui Idris Elba, contrastul de om şi animal, prevestind că primul îl va face întotdeauna să sufere pe al doilea.
Favreau şi scenariul lui Justin Marks fac câteva alegeri surprinzătoare (una dintre ele este includerea a două melodii din animaţie, mai ales a doua supără prin flagrantă nesincronizare cu realismul relativ al filmului), dar Cartea Junglei reuşeşte să rămână constant o experienţă plăcută. Atmosfera este controlată perfect, de la exuberanţa "fraţilor" lupi ai lui Mowgli, la hipnotizanta sa întâlnire cu pitonul Kaa (Scarlett Johansson, o alegere discutabilă, ca şi Angelina Jolie în seria Kung Fu Panda), maiestuoasa prietenie cu elefanţii şi lupta crâncenă cu Shere Khan. Cartea junglei trece cu uşurinţă de la umor la tensiune şi revoltă, deşi unele schimbări de ton spectatorilor adulţi ar putea să le pară prea bruşte. Cel mai relaxat este, fără îndoială, ursul Baloo (Bill Murray).
Fără a fi perfect, Cartea junglei nu este doar o ecranizare onorantă, ci şi o idee foarte bună pentru a merge la cinema alături de întreaga familie. Văzând filmul, nu este deloc greu să înţelegem de ce studiourile Warner, care pregătesc şi ele o ecranizare live action plină de nume mari (Christian Bale, Benedict Cumberbatch, Cate Blanchett), au decis amânarea premierei pentru 19 octombrie 2018.
