vocea lui Antonio Banderas este excelenta, o voce de latino lover care pe mine personal m-a cucerit inca din Shrek...abia astept sa vizionez animatia la cinema.
Mie mi-a placut Jerry . Intotdeauna asteptam cu placere cele 5 minute de desene animate difuzate sambata si duminica. Imi placea de Jerry pentru ca desi era mai mic reusea sa-l invinga pe Tom.
Popey Marinarul. Pentru mine era exemplul de netagaduit in care cel mai slab il poate invinge pe cel puternic daca dreptatea este de partea lui si bine-nteles daca este puternic. Astfel ma determina mama sa mananc spanac.
personajul care mi-a incantat copilaria este caprioara Bambi
si mai era nu stiu daca va mai amintiti de ea, Sandy
ce vremuri
copilarie frumoasa fara griji
acum cu atatea griji si neajunsuri
Personajul meu preferat este Jack din Mad Jack The Pirate. De ce? Pentru ca e amuzant, duce lipsa de inteligenta, are replici mai mult decat memorabile, varianta tradusa in romana are o voce foarte haioasa si mult altele.
Desi nu sunt o persoana in varsta...copilaria mea a fost influentata de Miaunel si Balanel , iar ori de cate ori am momente de visare pun un DvD cu aceste personaje.....Si imi trece...
Și acum îmi aduc aminte imaginile din diafilmul cu Motanul încălțat pe care -l vedeam la grădiniță în urmă cu 35 de ani. Pentru noi, pe vremea aceea, un diafilm erea ceva deosebit. Îl vedeam de multe ori și de fiecare dată cu aceeași plăcere. Din cîteva cadre vedeai o poveste ce nu o mai uitai niciodată. Filmele de animație de acum sunt splendide dar nu mai creează aceeași emoție. Poate vîrsta e de vină?
CIOCANITOAREA WOODY a fost preferata copilariei mele,alaturi de Tom si Jerry,mi-au fost dragi si ii urmaresc si acum cu mare emotie,alaturi de fetita mea!
Personajul preferat , de desene animate, al copilariei mele a fost ratoiul Donald Duck. Un personaj foate simpatic si hazos : cu un “glas” original. Foarte temperamental, ambitios, dornic sa fie primul mereu , dar suparacios, naiv uneori , destul de usor de pacalit, dar totusi cand se prindea ca a fost “dus de nas” trecea la pedepsirea vinovatilor.
Un temperament exploziv , bun la suflet in fond , asta se vedea doar in momentele limita , cand avea senzatia ca a facut ceva mult prea rau, de ex: cand a crezut ca, in loc sa-si pedepseasca nepotii care nu erau ascultatori, i-a facut “friptura” (Truant Officer Donald (1941)). Atunci avea mustrari de constiinta si regrete.
Erau frumoase episoadele in care era mereu in conflict cu istetii Chip si Dale !
Si o imagine a lui Donald, pe care o tin mereu minte: cat de caraghios a fost Donald, cand s-a dus voluntar la armata , l-au dezbracat la controlul medical: ce pozitie caraghioasa a luat , cand s-a vazut “in pielea goala” ( Donald Gets Drafted - 1942).
L-am indragit f. mult si, cum nu se gaseau f. multe jucarii, in epoca cealalta, tematice nici atat, tin minte ca, atunci cand tata a gasit figurina cu Donald duck , de guma , (cred facuta la renumita Fabrica de jucarii Arad) , mi a facut-o cadou de ziua mea. ....... eu implineam 16 ani !!! .-))
A fost unul din cele mai frumoase cadouri primite de mine in toata copilaria si adolescenta!
M-am bucurat enorm !!! Eram domnisoara cu suflet de copil. :-))
Am pastrat jucaria Donald de guma, pana dupa revolutie, cand m-am despartit de ea, caci am donat-o unei case de copii.
dar m-am intrebat , oare copiii aceia stiau ce reprezinta jucaria, cine este personajul ? frumos era sa fi stiut...
Da, sunt de aceeasi parere cu "@jantudorel" , si mie tot mai mult imi plac desenele animate clasice, decat filmele de animatie de acum: "cu papusi" , chiar daca sunt 3D, supertehnologizate. Sa fie "de vina" cum am apucat "inceputurile" , nostalgia dupa perioada copilariei, nu stiu......
As dori sa mai vad animatii clasice gen Disney: cu tehnica folosita la filme de animatie precum Alba ca zapada, Frumoasa si Bestia , etc etc ...
Ma apuca pe mine rasul, cand fac comparatie , a propos de ce-am scris mai sus, intre mine la 16 ani si bucuriile mele, si domnisoarele de acum de 16 ani !(a propos de tot felul de minunatii care se intimpla in ultima vreme in scoli si apar in media) :-)) :-))
Oare mi-a placut Donald Duck , pentru ca era foarte "uman" avand "slabiciuni" pe care noi oamenii le avem in anumite momente, cand existenta ne pune la incercare , si nu reactiona asa "cool" , cum ar face personajele in ziua de azi ?
In copilariie am fost fascinata de "Sailor Moon".
“Echipa lor de fete” era ideala pentru noi si joaca, cu grupul de prietene. Intruchipau tot ce-si putea dori si visa o fetita.
Fetele Sailor erau prietene, puternice, hotarate, unite in lupta impotriva fortelor raului. Si invingeau prin aceste calitati: binele invingea mereu raul. Ele, doar impreuna, erau fortele binelui care aveau putere si salvau lumea de amenintarea intunericului.
Si esential pentru noi : erau toate frumoase!
Faptul ca ne puteam juca intre noi de-a "Sailor Moon", fiind multe personaje asemanatoare, Sailor Moon, Sailor Marte, Sailor Venus, Sailor Mercur, Sailor Jupiter, etc, ne incanta. Si la zilele de nastere, ne jucam de-a “Sailor Moon” . Ne cautam haine potrivite, coafuri , ne pozam , ne bucuram. Inventam tot felul de scenarii.
De dragul serialului invatasem sa cant si genericul in japoneza.
Repetam ce auzeam , fara sa stiu ce inseamna, destul de corect. Pacat ca parintii nu m-au inregistrat. Asta este unul din regretele “Sailor Moon”. Acum ar fi fost frumos sa ma ascult acum.
Pe langa vizionarea serialului, alergam dupa plicuri de abtibilduri , sa completam albumele aparute odata cu Sailor Moon . Sa ai un album al tau cu personajele Sailor era o bucurie si o manifestare a “pasiunii” pentru serial. Si faceam schimburi de abtibilduri ...
Ce viata frumoasa, ce vremuri , ce minunat, ... :-))
Imi placea foarte mult Mica Sirena :) si o urmaream tot timpul,caci imi placea povestea ei de iubire si toate eforturile ce le facea pentru dragostea ei:X
Pentru mine Tom si Jerry raman cele mai memorabile personaje , nedespartite atat in desenul animat cat si in mintea mea .Cred ca nu e nimeni care sa nu isi aminteasca de peripetiile celor doi si am observat ca au ramas la fel de populari si printre cei mici, alaturi de personajele Disney (pe care le consider geniale si care nu inceteaza sa ma uimeasca cu originalitatea lor,mai nou Puss in Boots ) si Looney Tunes.In plus, consider ca serialul este o comedie atat de populara intrucat se adreseaza tuturor varstelor si limbilor cum 95% este vizual si doar 5% este vorbit .
Sandy Bell - deoarece te invata cum sa te comporti in viata, sa fii bun cu ceilalti. Este foarte frumosul serialul si nu ma plicitiseste niciodata; il revad de multe ori cu cea mai mare placere.
Recomand tutoror oamenilor - mici si mari :)
In cazul meu, Peter Pan este cel care mi-a incantat copilaria. A ales sa fie copil pentru totdeauna si nici macar confruntarile cu capitanul Hook nu il faceau sa se intristeze. Prietenia era esentiala pentru el, Neverland-ul transformandu-se intr-o lume de nerecunoscut (furtuni mari, cer intunecat, frig, etc) cand Tinkerbell a murit, iar Peter a inceput sa planga. Simplu, Peter Pan e preferatul meu pentru ca ne-a invatat pe toti un lucru important: sa fim mereu copii!
Unul dintre cele mai hazlii personaje de desene animate in opinia mea si a multor altora, ramane fara indoiala, soricelul Jerry. E debordanta inteligenta lui si este adorabil cand devine milos iertandu-l de multe ori pe adversarul sa de moarte, Tom.
personajul care mi-a incantat copilaria a fost ratoiul donald,care vorbeste stalcit si imi place foarete mult.si acum ma uit la desene impreuna cu fiica mea si ne anuzam tot timpul de cum vorbeste
Jerry din Tom si Jerry. De multe ori ma uitam la aceste desene animate impreuna cu fratele meu si stiu ca ne imparteam rolurile (care e pisica si care e soricelul) si ne distram de minune cand vedeam ce pozne si nazdravanii faceau.
Personajele preferate erau Tom si Jery- acele desene ne dadeau idei de joaca geniale, iar eu si surorile mele ne cream scenarii si ne faceam fel si fel de farse inspirate de celebrele personaje......si timpul a trecut, iar baietii mei (doi gemeni de 7 ani), se pare ca ne calca pe urme. Motanul Incaltat- eu, personal, nu am incercat sa il copiez, dar baietii mei- DA. Incaltati cu cizmele de cauciuc ale bunicului, cu fete de masa pe spate si bete in mana, pornesc din cand in cand sa salveze orataniile din curte :)
Eu am fost mereu innebunita de Scooby Doo si l-am adorat pt inteligenta lui, plus ca am fost mereu 'a sucker for mystery and adventure' iar Scooby cel fricos era cam ce ma vedeam eu pe mine in situatiile limita : un panicat, care gasea solutii numai cand adrenalina crestea la maxim. Acum sunt mai mare si mai exact am 21 de ani si tot Scooby ramane preferatul meu, desi trebuie sa recunosc ca sunt desene noi care mi-au captat atentia, gen Shrek si povestile gen Tangled, care m-au cucerit si o vor face mereu prin originalitate. Trebuie sa recunosc ca am devenit un fel de fan Cars :)) dar Scooby ramane iubirea mea cea dintai :D
personajul meu preferat era jerry din desenele animate tom si jerry ,pe cat de mic pe atat de smecher, invingand prin inteligenta si nu prin marime:D si reusind sa faca tot ce isi propune;;)
Cu ruşine mărturisesc (eu având 36 ani acum) că e vorba de Albă ca Zăpada. Eram extaziat cănd dădeau fragmentat, cam 15 minute pe săptămână, sâmbăta, la Gala desenului animat. Şi mă uit că acum, şi fiica mea este fascinată de această capodoperă.
ratoiul donald mi-a placut si imi place in continuare.ma distreaza felul cum vorbeste. si fiica mea il adora si amandoua ne uitam la desene animate cu donald
vesnic imi voi asocia copilaria cu Tom si Jerry, personaje amuzante si pline de viata, mereu cu chef de joaca iar diferenta dintre cei doi Jerry micut si mereu speriat ca este alergat de Tom, o pisica rautacioasa ce nu doreste sa imparta nimik cu nimeni...sunt niste desene clasice ce pot fi urmarite indiferent de varsta
Aventurile lui Tom si Jerry cred ca au marcat copilaria multor copii, mai ales a celor de dinainte de revolutie fiind printre putinele bucurii de atunci. Chiar si astazi cred ca aceste desene animate si-au pastrat fascinatia si amuzamentul, dincolo de deja arhicunoscuta replica "lupta dintre bine si rau". Figurile haioase, tertipurile folosite, comicul de situatie, suspansul actiunii, etc. sunt cele care dau, prin prisma copiilor, farmecul acestor desene animate.
ratoiul donald a fost si este preferatul meu ,din cauza felului in care vorbeste,tot timpul ma amuza si ma uit si acum cu placere alaturi de fiica mea ;la desene animate
Piff si Hercule parca se numeau, ma uitam la desene animate cu ei cand eram mica. Apoi ma uitam la Tom&Jerry, Sailor Moon, Captain Planet, mai ales pentru ca in ultimele ne puteam alege si roluri cand ne jucam.
Simba, regele leu, m-a impresionat teribil si m-a marcat. Am realizat de mica ca daca esti puternic si ai vointa supravietuiesti si foarte important sa nu ai incredere in oricine.
După 14 ani de la Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, cineastul Andrei Ujică revine cu un nou film de docu-ficțiune inedit, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția, în afara competiției.
Părerea ta
Spune-ţi părereasi mai era nu stiu daca va mai amintiti de ea, Sandy
ce vremuri
copilarie frumoasa fara griji
acum cu atatea griji si neajunsuri
Un temperament exploziv , bun la suflet in fond , asta se vedea doar in momentele limita , cand avea senzatia ca a facut ceva mult prea rau, de ex: cand a crezut ca, in loc sa-si pedepseasca nepotii care nu erau ascultatori, i-a facut “friptura” (Truant Officer Donald (1941)). Atunci avea mustrari de constiinta si regrete.
Erau frumoase episoadele in care era mereu in conflict cu istetii Chip si Dale !
Si o imagine a lui Donald, pe care o tin mereu minte: cat de caraghios a fost Donald, cand s-a dus voluntar la armata , l-au dezbracat la controlul medical: ce pozitie caraghioasa a luat , cand s-a vazut “in pielea goala” ( Donald Gets Drafted - 1942).
L-am indragit f. mult si, cum nu se gaseau f. multe jucarii, in epoca cealalta, tematice nici atat, tin minte ca, atunci cand tata a gasit figurina cu Donald duck , de guma , (cred facuta la renumita Fabrica de jucarii Arad) , mi a facut-o cadou de ziua mea. ....... eu implineam 16 ani !!! .-))
A fost unul din cele mai frumoase cadouri primite de mine in toata copilaria si adolescenta!
M-am bucurat enorm !!! Eram domnisoara cu suflet de copil. :-))
Am pastrat jucaria Donald de guma, pana dupa revolutie, cand m-am despartit de ea, caci am donat-o unei case de copii.
dar m-am intrebat , oare copiii aceia stiau ce reprezinta jucaria, cine este personajul ? frumos era sa fi stiut...
Da, sunt de aceeasi parere cu "@jantudorel" , si mie tot mai mult imi plac desenele animate clasice, decat filmele de animatie de acum: "cu papusi" , chiar daca sunt 3D, supertehnologizate. Sa fie "de vina" cum am apucat "inceputurile" , nostalgia dupa perioada copilariei, nu stiu......
As dori sa mai vad animatii clasice gen Disney: cu tehnica folosita la filme de animatie precum Alba ca zapada, Frumoasa si Bestia , etc etc ...
-eu de ea imi amintesc
“Echipa lor de fete” era ideala pentru noi si joaca, cu grupul de prietene. Intruchipau tot ce-si putea dori si visa o fetita.
Fetele Sailor erau prietene, puternice, hotarate, unite in lupta impotriva fortelor raului. Si invingeau prin aceste calitati: binele invingea mereu raul. Ele, doar impreuna, erau fortele binelui care aveau putere si salvau lumea de amenintarea intunericului.
Si esential pentru noi : erau toate frumoase!
Faptul ca ne puteam juca intre noi de-a "Sailor Moon", fiind multe personaje asemanatoare, Sailor Moon, Sailor Marte, Sailor Venus, Sailor Mercur, Sailor Jupiter, etc, ne incanta. Si la zilele de nastere, ne jucam de-a “Sailor Moon” . Ne cautam haine potrivite, coafuri , ne pozam , ne bucuram. Inventam tot felul de scenarii.
De dragul serialului invatasem sa cant si genericul in japoneza.
Repetam ce auzeam , fara sa stiu ce inseamna, destul de corect. Pacat ca parintii nu m-au inregistrat. Asta este unul din regretele “Sailor Moon”. Acum ar fi fost frumos sa ma ascult acum.
Pe langa vizionarea serialului, alergam dupa plicuri de abtibilduri , sa completam albumele aparute odata cu Sailor Moon . Sa ai un album al tau cu personajele Sailor era o bucurie si o manifestare a “pasiunii” pentru serial. Si faceam schimburi de abtibilduri ...
Ce viata frumoasa, ce vremuri , ce minunat, ... :-))
Recomand tutoror oamenilor - mici si mari :)
o amintire roza a copilariei mele