Pentru regizorul Chris Miller, ca şi pentru ceilalţi membri ai echipei şi ai distribuţiei, magia animaţiei constă în transformarea unui efort de grup într-o viziune cinematografică. Miller mărturiseşte: “Ador animaţia, pentru că oferă posibilităţi nelimitate în termeni narativi şi poţi crea un univers nou exact aşa cum îţi doreşti. Iar mie îmi place această idee. Dar, fie că e vorba de o animaţie, fie că e vorba de un film cu actori, totul se reduce, pînă la urmă, la cît de bine ştii să spui o poveste, şi cît de bine pot relaţiona spectatorii cu personajele.”
Zach Galifianakis spune şi el: “Poezioara spune că Hopa-Mitică a căzut de pe un zid, iar sătenii nu au mai putut să-l pună înapoi, şi atît. Dar în filmul nostru, povestea e mult mai profundă şi vezi că personajul are mult mai multe nuanţe. Apoi mai e şi relaţia lui cu acest motan aventuros. Cine nu şi-ar dori să vadă un pisic care e prieten cu un ou? Stai tu aşa, şi te gîndeşti ce ţi-ar plăcea să vezi împreună, şi îţi zici: ştiu! Un motan şi un ou! Ei bine, avem un film pentru tine exact cu asta!”
Antonio Banderas vorbeşte admirativ nu numai despre misiunea gigantică de a face un film animat pe computer, ci şi despre fineţea detaliilor dintr- un asemenea film: “Îmi aduc aminte că, în timpul filmărilor la “Shrek 2”, Eddie Murphy era uimit de toţi aceşti artişti extraordinari, care îţi fură un pic din sufletul tău şi-l aduc pe ecran, ca să-l vadă toată lumea. sunt exact cuvintele pe care aş fi vrut să le spun şi eu.”
Producătoarea Latifa Ouaou spune: “La acest proiect au lucrat mai mult de 620 de artişti, din peste 20 de departamente. Văzînd aceste cifre îţi ai seama cît de important e ca fiecare om implicat să lucreze alături de ceilalţi, împărtăşind un scop comun. Am simţit cu adevărat că am avut cu toţii o afinitate care ne-a permis să avem o experienţă cinematografică cum rar întîlneşti.”
Părerea ta
Spune-ţi părereasi mai era nu stiu daca va mai amintiti de ea, Sandy
ce vremuri
copilarie frumoasa fara griji
acum cu atatea griji si neajunsuri
Un temperament exploziv , bun la suflet in fond , asta se vedea doar in momentele limita , cand avea senzatia ca a facut ceva mult prea rau, de ex: cand a crezut ca, in loc sa-si pedepseasca nepotii care nu erau ascultatori, i-a facut “friptura” (Truant Officer Donald (1941)). Atunci avea mustrari de constiinta si regrete.
Erau frumoase episoadele in care era mereu in conflict cu istetii Chip si Dale !
Si o imagine a lui Donald, pe care o tin mereu minte: cat de caraghios a fost Donald, cand s-a dus voluntar la armata , l-au dezbracat la controlul medical: ce pozitie caraghioasa a luat , cand s-a vazut “in pielea goala” ( Donald Gets Drafted - 1942).
L-am indragit f. mult si, cum nu se gaseau f. multe jucarii, in epoca cealalta, tematice nici atat, tin minte ca, atunci cand tata a gasit figurina cu Donald duck , de guma , (cred facuta la renumita Fabrica de jucarii Arad) , mi a facut-o cadou de ziua mea. ....... eu implineam 16 ani !!! .-))
A fost unul din cele mai frumoase cadouri primite de mine in toata copilaria si adolescenta!
M-am bucurat enorm !!! Eram domnisoara cu suflet de copil. :-))
Am pastrat jucaria Donald de guma, pana dupa revolutie, cand m-am despartit de ea, caci am donat-o unei case de copii.
dar m-am intrebat , oare copiii aceia stiau ce reprezinta jucaria, cine este personajul ? frumos era sa fi stiut...
Da, sunt de aceeasi parere cu "@jantudorel" , si mie tot mai mult imi plac desenele animate clasice, decat filmele de animatie de acum: "cu papusi" , chiar daca sunt 3D, supertehnologizate. Sa fie "de vina" cum am apucat "inceputurile" , nostalgia dupa perioada copilariei, nu stiu......
As dori sa mai vad animatii clasice gen Disney: cu tehnica folosita la filme de animatie precum Alba ca zapada, Frumoasa si Bestia , etc etc ...
-eu de ea imi amintesc
“Echipa lor de fete” era ideala pentru noi si joaca, cu grupul de prietene. Intruchipau tot ce-si putea dori si visa o fetita.
Fetele Sailor erau prietene, puternice, hotarate, unite in lupta impotriva fortelor raului. Si invingeau prin aceste calitati: binele invingea mereu raul. Ele, doar impreuna, erau fortele binelui care aveau putere si salvau lumea de amenintarea intunericului.
Si esential pentru noi : erau toate frumoase!
Faptul ca ne puteam juca intre noi de-a "Sailor Moon", fiind multe personaje asemanatoare, Sailor Moon, Sailor Marte, Sailor Venus, Sailor Mercur, Sailor Jupiter, etc, ne incanta. Si la zilele de nastere, ne jucam de-a “Sailor Moon” . Ne cautam haine potrivite, coafuri , ne pozam , ne bucuram. Inventam tot felul de scenarii.
De dragul serialului invatasem sa cant si genericul in japoneza.
Repetam ce auzeam , fara sa stiu ce inseamna, destul de corect. Pacat ca parintii nu m-au inregistrat. Asta este unul din regretele “Sailor Moon”. Acum ar fi fost frumos sa ma ascult acum.
Pe langa vizionarea serialului, alergam dupa plicuri de abtibilduri , sa completam albumele aparute odata cu Sailor Moon . Sa ai un album al tau cu personajele Sailor era o bucurie si o manifestare a “pasiunii” pentru serial. Si faceam schimburi de abtibilduri ...
Ce viata frumoasa, ce vremuri , ce minunat, ... :-))
Recomand tutoror oamenilor - mici si mari :)
o amintire roza a copilariei mele