Tot ce trebuie să ştii despre Super 8

Dacă distribuţia şi realizatorii au fost sufletul filmului, scheletul l-a constituit scenografia. Producătorul executiv Guy Riedel spune: “JJ şi-a dorit foarte mult ca filmulsă aibă un aer de anii ’70, dar, în acelaşi timp, să ofere spectatorilor vizualuri pe care numai efectele speciale din zilele noastre le puteau face posibile. E un film care are sensibilitatea acelor ani, dar, fără nici un dubiu, e un film sută la sută marca JJ Abrams, din secolul 21.”  

Fuziunea celor două stiluri a început cu munca directorului de imagine Larry Fong ((“300,” “Watchmen”), cu care Abrams lucrează încă de pe vremea cînd făcea filme cu Super 8, şi cu care a continuat să lucreze de-a lungul anilor, inclusiv la serialul-cult “LOST”. Aceste nu e doar unul din cei mai buni directori de imagine de la Hollywood, ci şi un magician desăvîrşit. Imaginile lui Fong i-au impresionat pe realizatori, dar pe cei mici, trucurile sale de prestidigitaţie au fost cele care i-au cucerit şi care i-au ţinut departe de tensiunea şi stresul inerente filmărilor.

Însă trucul de a aduce la viaţă un orăşel american din Ohio i-a revenit scenografului Martin Whist, care a mai lucrat cu JJ Abrams la „Cloverfield”. Acesta spune: „Scenariul lui JJ avea toate elementelor acelor filme cu care am crescut, dar şi ceva care dă tonul unui nou mod de a spune o poveste cinematografică de acest gen. Din primele noastre conversaţii a reieşit că doream amîndoi să creăm un oraş care să aibă textură tangibilă şi verosimilă pentru perioada în care se petrece filmul. Am creat un peisaj foarte realist, ca, atunci cînd intervin elemente suprarealiste, acestea să se suprapună ca un strat care să bîntuie imaginaţia spectatorului.” Despre culori, Whist spune: „Acestea ies în evidenţă; nu cred că se mai folosesc acum aceste culori – oliv, portocaliu ars şi ocru. Cred că am folosit mai multe tonuri de maro decît în orice alt film la care am lucrat pînă acum!” Sursele de inspiraţie au fost găsite în reviste despre aparatele Super 8 din acea vreme, din colecţia personală a lui JJ Abrams.

Creatoarea de costume Ha Nguyen (“Shooter”, “Mask”) tot din reviste şi cataloage ale vremii s-a inspirat, mai ales din cataloagele de modă din anii ’70. Nguyen spune: „M-am inspirat inclusiv din albume şcolare de pe la finele anilor ’70. Unul era din Ohio, unul din Texas, şi altul din Indiana. Le-am comparat cu cataloagele de modă şi am ales hainele cu care se îmbrăcau în realitate oamenii din acea vreme, căci nu am vrut să cădem în extrema de a alege hainele trăznite pe care le propuneau unle reviste de modă.”

Pentru că a fost nevoie de multe costume militare, Nguyen a apelat la un specialist în uniforme militare, N. Edward Fincher, care a asigurat tonul autentic al uniformelor din film. Pentru a-i îmbrăca pe cei şase adolescenţi, Nguyen i-a ales fiecăruia ţinute unice, cu culori şi modele diferite, care să le pună în evidenţă personalitatea. Elle Fanning a pus-o pe creatoarea de costume în faţa unei provocări, pentru că JJ Abrams i-a descris personajul ca pe un copil, dar de o frumuseţe deosebită, aşa că Nguyen i-a ales o ţinută din materiale fine, care să-i pună în evidenţă silueta, dar combinate cu materiale care îi păstrau şi ceva din aspectul băieţos. Elle rezumă reacţia lor la costume: „Ne-au transportat înapoi în timp. Am fost fermecată de costume; dintotdeauna mi-au plăcut hainele retro, şi a fost amuzant să port haine care să-mi permită să fiu o persoană cu totul diferită.”

Dincolo de aspectul vizual al filmului se află o altă componentă-cheie: muzica lui Michael Giacchino, care a mixat sound-ul anilor ’70 cu muzica pe care o cerea un thriller dramatic. Giacchino este câştigător al Oscarului pentru coloana snonoră originală a animaţiei „Up”, şi a colaborat cu JJ Abrams la toate filmele sale.