„Două personaje, o căruţă şi un cal. Încotro se îndreaptă? Bucurie, suferinţă si muzică indefinibilă. Deşi vulnerabili, totuşi nu renunţă. Ei sunt poeţii timpului”. Aceasta este descrierea filmului Căutare/Quest, regizat de Ionuţ Piţurescu, aşa cum a gândit-o însuşi regizorul, şi cum apare pe site-ul oficial al secţiunii Quinzaine des Réalisateurs. Scurtmetrajul a fost premiat pe 21 mai, anul acesta, la Festivalul de Film de la Cannes, de către juriul secţiunii Quinzaine des Réalisateurs, care a vorbit despre „călătoria iniţiatică" propusă spectatorilor, în cadrul căreia îi cunoaştem pe Ion şi Mircea, asemenea unor „Don Quichotte şi Sancho Panza, pierduţi pe drumurile Transilvaniei"...
Premiul SRF (La Société des réalisateurs de films), obţinut de filmul Căutare, este cel mai important al secţiunii Quinzaine des Réalisateurs, Categoria Scurtmetraj. Filmul de 30 de minute este deja difuzat în Franţa, putând fi vizionat de abonaţii SFR până pe 24 iunie. În România, Căutare are premiera în cadrul Festivalului de Film Transilvania, pe 3 iunie, iar la Bucureşti va putea fi văzut pe 22 iunie, la Muzeul Ţăranului Român.
Produs în 2009, la Sibiel, de Aristoteles Workshop - un program anual de training, dezvoltare şi producţie de film documentar, scurtmetrajul s-a filmat în nouă zile. Alături de Piţurescu, care a participat şi în calitate de monteur şi de director de imagine, la Căutare/Quest au mai lucrat trei persoane: Adrianna Dunin-Wasowicz (Polonia) a fost operator, Bogdan Pălici a coordonat producţia, iar Vlad Voinescu a făcut sunetul în post-producţie.
La Cannes, Ionuţ Piţurescu a acordat un interviu Corespondentului Cinemagia la Festival. Cu un brâu lat, păcurăresc, despre care spune că e folosit în scop terapeutic - pentru o discopatie contractată în America, Piţurescu crede că seamănă într-un fel cu personajele sale; dezvăluie şi că mediul în care tocmai a intrat cu ocazia filmului premiat la Cannes îl intimidează. Cu toate acestea, împreună cu Centrul Intercultural Anthropoesis, pe care îl şi coordonează, organizează un festival - AnthropoArt - între 24 şi 30 iunie 2010, cu workshop-uri de film, fotografie şi actorie. Iată, în continuare, interviul integral cu regizorul.
Eşti singurul român care se întoarce acasă, de la Cannes, cu un premiu. Te face asta mai responsabil, simţi o greutate mai mare pe umeri din cauza aceasta?
E o întrebare ideală, am spus asta şi în celelalte interviuri, nu e neapărat o bucurie sau o mare realizare, ci o mare responsabilitate; de-abia acum vom vedea ce sensuri poate să capete, pentru că sper să capete sensuri pozitive şi nu negative.
Ai venit la Cannes cu nişte aşteptări, acum - după festival - câte din aşteptări s-au împlinit şi care nu?
Am venit la Cannes cu aşteptarea de a supravieţui; cu nicio altă aşteptare, e un mediu care pe mine mă intimidează, mă înspăimântă, întotdeauna am vrut să stau deoparte de mediul acesta, dar era teribilist din partea mea să refuz invitaţia.
Aceasta e condiţia ca să poţi merge mai departe: să fii cu oamenii aceştia care te intimidează...
E adevărat, e o condiţie importantă, dar până acum m-am gândit să-mi concentrez lucrul pe calitatea a ceea ce fac, mai puţin pe relaţiile cu oamenii importanţi din domeniu; aşa că dacă se va întâmpla să fie nişte întâlniri care să dea rod unor filme mai bune, bineînţeles că voi fi foarte încântat...
Ce-o să se întâmple cu cei 2000 euro pe care i-ai câştigat la Cannes?
O să-i investesc în Centrul de cercetare culturală Anthropoesis, pe care din păcate trebuie să-l finanţez singur, deoarece generozitatea frecventă încă în perioada interbelică a ajuns în spaţiul românesc actual aşa cum o cunoaştem cu toţii...
E un ONG?
Este, într-adevar, un ONG; doar că acesta este al nostru, al tuturor, de aceea nu are membri - ci doar nişte prieteni care încearcă să aducă oamenii împreună.
Ce obiect de activitate are?
Are patru departamente. Antropologie culturală şi ştiinte sociale, Arte, Ecologie umană, iar unul dintre departamente se ocupă de Film – mai exact film documentar. Eu am făcut opt filme până acum. Nu le-am făcut prin acest ONG, dar acesta ar fi scopul ONG-ului, să încurajeze oameni, tineri şi nu numai, să lucreze împreună, să se completeze şi nu să competiţioneze.
Cu cine te-ai întâlnit la Cannes în perioada festivalului? Acum ţi-e clar ce viitor va avea filmul tău? Îl va vedea publicul din România la cinema?
La Cannes m-am întâlnit cu cei care au organizat Quinzaine-ul şi se ocupă cu filmul documentar, dar au fost nişte întâlniri naturale, fără target pe termen mediu sau lung, de partea asta s-au ocupat alţii. Pe mine mă preocupă acum finalizarea postproducţiei.
Continuarea pe pagina următoare >>>
Părerea ta
Spune-ţi părerea