Marți este proiectat la Cannes Belle de jour pentru a celebra a 50-a aniversare a filmului. În 1966, frații Hakim, renumiți producători de „filme comerciale”, i-au propus lui Luis Buñuel să facă o adaptare la romanul lui Joseph Kessel, „Belle de Jour”, își amintește Jean-Claude Carrière, intervievat pentru realizarea dosarului de presa aniversar de la Cannes Film Festival. „Ezitant, Buñuel și-a detaliat rezervele într-o scrisoare lungă pentru mine, dar în cele din urmă a decis să accepte. Mulți dintre prietenii mei, în special Louis Malle, au fost surprinși. „Ce găsește Luis atrăgător în acest roman de categorie B?”
Când am demarat, am știut că ne aventuram, doi bărbați, unul spaniol, pe teritoriul rar vizitat al erotismului feminin, acest domeniu pe care Freud l-a numit „Continentul întunecat”. Și am știut bineînțeles că exista riscul de a ne rătăci pe acolo. De la început am văzut pericolele. Erau evidente. Așa că ne-am luat precauția de a face mai întâi cercetarea, vizitând bordeluri, mai ales în Madrid, ca să vorbim cu madamele, proprietăresele.
Au vorbit cu ușurință și ne-au spus despre femeile burgheze nesatisfăcute, care au venit în aceste case după-amiaza. În același timp, a devenit mai limpede faptul că Séverine, personajul principal, şi-a hrănit în mod necesar fanteziile și că trebuia să le vizualizăm (ceea ce nu se întâmplă în roman), știind că nu aveam dreptul să le inventăm. De aceea am intervievat femeile din jurul nostru și unele dintre ele, chiar și prietenele noastre apropiate, ne-au încredințat dorințele lor secrete. Am făcut alegeri, cu siguranță, dar vă pot asigura că toate fanteziile filmului ne-au fost date de femei. Pe de altă parte, pentru ceea ce este „realitatea”, viața cuplului Séverine, relația ei cu prietenii ei, cursul general al acţiunii – am schimbat efectiv foarte puțin. Atmosfera stranie a filmului poate proveni din acest contrast între realitatea unui „roman de senzaţie”, de fapt, o realitate ireală, convențională, falsă, și adevărul brutal al fanteziilor. „Realul” este fals, imaginarul este real.
În ceea ce privește faimoasa „cutiuţă” care ne-a adus atâtea întrebări, toată lumea vede în ea, desigur, ceea ce dorește. Este necesar să adăugăm că tehnicile moderne, din ce în ce mai rafinate, dau filmului o nouă profunzime, o nouă densitate, fără ca frumusețea imaginii să aibă de suferit. Este ca și cum o lumină neașteptată a luminat dintr-o dată această poveste deja clasică. E un pic cam ca Séverine, își asumă noi riscuri și în cele din urmă își domoleşte dorința.
Iată ce declara Catherine Deneuve: „Când Buñuel mi-a oferit rolul, am acceptat fără ezitare, dar era şi îndrăzneț pentru acel timp. Și puțin riscant pentru mine. Aveam douăzeci și trei de ani; pentru public, eram tânăra romantică din „Umbrelele din Cherburg”... Filmul m-a făcut să trec la această zonă incertă, unde nu știi niciodată dacă o femeie este virgină sau curvă. Acum, oamenii se uită la mine ca și cum ar mai fi ceva din „Frumoasa de zi” în mine. Și trebuie să spun că nu am absolut niciun regret.” (extras din publicația Télérama, 1996)
„Deoarece Buñuel este şi poet, el găsește imagini de o frumusețe extraordinară cu care să spună cu ușurință această poveste infernală. El este delirant cu cea mai mare naturalețe, amestecând perfect visul cu realitatea, lăsând publicului cea mai suverană libertate. Este acea libertate care va speria sufletele timide. „Frumoasa zilei” este un film care va provoca un scandal...” (Janick Arbois, Télérama, 1967)
„Un film foarte frumos! Miss Deneuve, Sorel, Piccoli și Clementi: sunt excelenţi. Fiecare detaliu a fost atât de atent gândit, încât văzându-l din nou este ca și cum l-ai vedea într-o altă cheie.” (Renata Adler, New-York Times, 2003)
„Luis Buñuel creează un film eminamente clasic, care este o piesă splendidă de evadare pentru spectator. Esenţială în această privință este Catherine Deneuve, care afişează o sexualitate atât de sofisticată, încât se scufundă cu totul în aventura ei potențial periculoasă.” BBC, 2000.
Restaurare 4K pentru a celebra a 50-a aniversare a filmului „Frumoasa zilei”
Imaginea filmului „Belle de jour” a fost restaurată în 4K din negativul filmului original. Rezoluția 4K a făcut posibilă utilizarea tuturor datelor de pe pelicula de 35 mm și păstrarea autenticității și eleganței lucrării originale a cineastului Sacha Vierny, se vede in caietul de presa al editiei aniversare a Belle de jour.
Sunetul a fost, de asemenea, restaurat din mixul original al peliculei de 35 mm. Această lucrare a fost efectuată de laboratorul HIVENTY sub supravegherea StudioCanal și a durat patru luni.
