Venus noire, de Abdellatif Kechiche, film care a concurat pentru Leul de Aur veneţian în 2010, va fi proiectat în România duminică, 10 decembrie, de la ora 21, la Cinema Studio, în cadrul Festivalului de Film Francez.
Dacă producţia mai sus menţionată este unul dintre highlight-urile ediţiei din acest an, organizatorii ne mai îmbie cu cel mai recent film al lui Luc Besson, Adèle Blanc Sec, cu un set de filme - omagiu adus regretatului Alain Corneau şi un portret dedicat lui Romain Duris, cu De battre mon cœur s’est arrêté cap de secţiune.
Publicul din Bucureşti va putea urmări mai mult de 10 avanpremiere exclusive, dintre-un total de peste 30 de filme, care vor fi proiectate în perioada 10 – 16 decembrie la Cinema Studio, Sala Elvira Popescu şi Cinema Pro.
În deschiderea festivalului va fi prezentat Donnant, donnant, al treilea lungmetraj al regizoarei Isabelle Mergault, care o redistribuie pe actriţa Medeea Marinescu, de data aceasta alături de Daniel Auteuil. Festivalul se va încheia cu debutul pe marile ecrane al talentatului Romain Gavras, Notre jour viendra, unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului.
Venus noire - un film impersionant: cazul real al femeii de culoare Sarah Baatman, care a ajuns în camfor la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, din cauza trăsăturilor neobişnuite.
Venus noire/Venus neagră este inspirat din povestea reală a lui Sarah Baatman, o tânără de culoare care, la începutul secolului XIX, este adusă de un alb în Europa, din Africa de Sud, şi devine subiect de curiozitate - mai întâi prin spectacolele în care joacă rolul sălbaticei aduse de pe continentul negru, apoi prin particularităţile ieşite din comun (fundul şi abdomenul foarte dezvoltate, labii extrem de alungite), care o fac să sfârşească la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Paris, cu organele genitale în camfor. Nu mai găsim nimic din stilul cu care ne obişnuise Kechiche, acel ciné vérité pe care îl întâlneam în La Graine et le Mulet (The Secret of the Grain), ci o producţie de anvergură, cu decoruri, costume şi exterioare ce redau spiritul anilor 1800, în Londra şi Paris. Dacă Kechiche ne obişnuise cu o intrigă minimalistă, fără emfază şi spectaculos, acum toate acestea sunt date la o parte, producţia având proporţiile unei miniserii TV, de multe ori şi aspectul. Practic nu îl mai recunoaştem pe Kechiche, adesea comparat cu John Cassavetes, Mike Leigh, fraţii Dardenne, decât tangenţial tematic - problema unui personaj dintr-un mediu defavorizat, care încearcă să-şi schimbe viaţa.
O dată cu genericul de final sunt date şi imagini de arhivă - Africa de Sud cere Franţei, la 200 de ani distanţă de la întâmplare, scheletul şi organele păstrate la Muzeul de ştiinţe Naturale din Paris ale lui Sarah Baatman, pentru o înmormântare şi o redare a demnităţii acestei femei. În film are un rol important şi Elina Löwensohn, actriţă născută la Bucureşti în 1966, acum cetăţean american. Ea este animatoarea care deschide spectacolele date de Sarah în înalta societate franceză a secolului XIX. Cele două femei ajung să lucreze şi la un bordel, făcând echipă pentru amatorii de senzaţii tari. Filmul nu e recomandat minorilor sub 15 ani.
