Poate că, într-adevăr, organizatorii au grupat anume filmele de ficţiune pe peliculă astfel încât cele mai bune să ruleze seara, la oră de vârf, lăsându-le pentru după-amiaza pe cele de "categorie secundă", ca să zic aşa (şi nu neapărat cu menajamente - căci în seria anterioară nici chiar cele mai deficitare filme nu erau nişte catastrofe, ci mai degrabă doar exerciţii nereuşite). Din fericire, lucrurile s-au redresat după căderea întunericului.
Proiecţia de seară a început cu "Captivi de Crăciun" - căruia, fiind prezentat hors concours şi, în plus, mult mai lung (mediu metraj), îi voi acorda o cronică separată.
Apoi, au urmat:
"Între prieteni", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul si regia: Ozana Nicolau
Cu: Iulia Verdeş, Andrei Mateiu, Ioan Curtea, Alexadra Badea, Florin Lăzărescu, Ştefan Ion
Sobru, empatic şi matur, filmul urmăreşte încercările de reacomodare ale unei fete scăpate dintr-o reţea de prostituţie. Scenariul e structurat aproape corect, deşi după twistul din mid-point evoluţia până la final e cam liniară - însă ascendentă şi nu foarte previzibilă. Iulia Verdeş îşi confirmă din nou talentul, în cunoscuta ei cheie dramatică de mare profunzime şi sensibilitate.
"Ich bin's Helmut", Germania, Filmakademie Baden, 2009
Scenariul şi regia: Nicolas Steiner
Cu: Mathias Zelic, Andreas Herzog, Suly Roethlisberger
Poate cel mai original film al festivalului, din ce-am văzut până acum. Tras dintr-un singur cadru aproape fix (doar cu un zoom back discret), în care se succed nenumărate surprize pe cât de bizare, pe atât de amuzante şi mereu inedite ca formulă, mi-a amintit de "Regele Moare", al lui Eugen Ionescu: destrămarea unei întregi lumi, odată cu trecerea dincolo a unui om oarecare - în paralel cu "filmul vieţii". E atât de iconoclast (şi de metodic lucrat), încât eventualele defecte aşteaptă o a doua vizionare ca să iasă la iveală.
"Escala", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Simona Mantarlian; regia: Teodora Lascu
Cu: Ionuţ Caras, Mirela Oprişor, Eliza Pasuna, Anca Tudorache
Dacă în anteriorul "O zi festivă", de după-amiază, Simona Mantarlian se menţinuse în paradigma ingrată a feliilor de viaţă, aici scenarista reuşeşte să ne ofere o poveste cu cap şi coadă, ba chiar organizată în jurul unui twist pe cât de ingenios, pe atât de paradoxal (şi aparent incredibil, pentru oricine încă n-a ajuns la vârstele când toate întâlnirile cu foştii colegi de clasă sunt pline de întrebări gen: "Tu cine eşti?"). Totuşi, lipseşte un tag de încheiere (cu atât mai necesar, cu cât finalul e cam lungit). Oricum, Teodora Lascu filmează cu discreţie şi siguranţă povestea, iar Mirela Oprişor îşi relevă din nou resursele comice, într-o schiţă de portret surprinzător de complexă, în simplitatea ei, pentru un film de şcoală.
"După
amiază în Drumul Taberei", România, U.N.A.T.C., 2009
Sceariul şi regia: Vlad Trandafir
Cu: Bogdan Marhodin, Sergiu Costache, Andrei Mateiu, Adrian Titieni
Filmată matur şi expresiv în cheie realistă de către Diana Vidraşcu, povestea oferă a nu ştiu câta felie de viaţă fără nici un rost. Premisele sunt corecte, dar deznodământul şi sensurile, absente. În clipa când în cadru apare punga cu cele două sticle de vin, ştim că se vor sparge pe stradă - şi, ce să vezi, aurită ni-i premoniţia! Altfel, naturaleţe şi umor discret în construcţia personajelor şi lucrul cu actorii.
"Lost spring 2", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul şi regia: Andrei Dobrescu, după o idee de Copel Moscu
Cu: Diana Cavallioti, Radu Bânzaru
Alături de "Între prieteni", liderul filmelor româneşti ale serii.
Poveste simplă şi rotundă, cu premise ofertante, bine valorificate până la sfârşit (inclusiv un triplu twist final - lucru rar, într-o structură de numai treisprezece minute!). Singurul defect e o figură de stil cam ostentativă, în mijlocul filmului, menită să prefigureze a treia întorsătură şi ultima (nu-i anulează imprevizibilitatea, dar rupe unitatea stilistică).
"Extrasezon", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Raia Al Souliman
Cu: Ada Galeş, Ana Savin, Florin Galan
Exerciţiu de simplitate, bazat mai mult pe schiţarea personajelor. Stă bine în parametrii unei povestiri credibile şi semnificative fără pretenţii, şi reuşeşte performanţa unei secvenţe erotice aproape explicite fără pic de vulgaritate - ba chiar, emanând o tristeţe foarte amară... Păcat de finalul mutat pe plajă - dezechilibrează structura, adăugând în schimb prea puţin.
"Sahara Sands", Cehia, F.A.M.U., 2009
Scenariul şi regia: Josef Tuka
Cu: Cyril Drozda, Zora Valchaová-Poulová, Ilona Baráth
Lucrare matură şi consistentă, despre destrămarea unei căsnicii, surprinsă concentrat în ziua aniversării a douăzeci şi cinci de ani. Personaje cu substanţă, interpretate robust şi fără stridenţe, grijă pentru detaliile semnificative, imagine elaborată şi sugestivă - şi o doză de ironie crudă, relevată mai ales în replica finală.
"Efecte secundare", România, U.N.A.T.C.
Scenariul şi regia: Vladimir Dembinski
Film omis din programul tipărit (de unde şi lacunele la nivel de detaliu, în comentariul de faţă). Structură deliberat fragmentară, atent construită, pentru a diagnostica procesul unei crize de cuplu. Nu spune foarte mult, dar e sincer şi meticulos lucrat.
Dacă filmele româneşti de ieri m-au determinat să vorbesc despre mania sterilă a "feliilor de viaţă", azi remarc preocuparea unateciştilor de a practica dialogurile realist-abundente, de inspiraţie minimalistă. Nimic rău în asta, de cele mai multe ori le reuşesc - lucru vizibil mai ales în "După amiază în Drumul Taberei", deşi cantitatea de replici voit fără rost întrece măsura. Totuşi, se impune ca atât studenţii, cât şi îndrumătorii lor, să înţeleagă clar două reguli de bază: în primul rând, dialogul nu înseamnă conversaţie. La fel ca în cazul secvenţelor, fiecare replică trebuie să îndeplinească două funcţii primordiale: să comunice informaţii despre poveste, şi să caracterizeze personajul. Asupra acestui deziderat trebuie să se concentreze munca la clasă. Abia după ce-şi consolidează bazele în sensul de mai sus, studenţii pot face pasul următor: la "dialogurile de decor", gen Răzvan Rădulescu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Radu Muntean, cu un conţinut informaţional în mod deliberat redus sau chiar nul, deplasate accentuat spre funcţia de caracterizare a personajelor şi creare a stărilor. Deocamdată, în filmele studenţeşti unde le-am văzut, au prospeţime - dar dacă se cantonează la nivelul ăsta, le paşte o manierizare prematură ce n-a văzut Parisul.
