In primul rand, Tarantino este un tip care vorbeste foarte tare, foarte mult, foarte pasionat de ce spune si care, as adauga, se mai da usor si in spectacol, ca un adolescent invarsta, de 45 de ani; dar cum regizorul a inceput ca actor, poate fi ceva firesc. Timp de aproape doua ore, Tarantino a vorbit celor peste 1000 de oameni adunati in sala Debussy din cadrul Palatului Festivalului si a raspuns intrebarilor jurnalistului Michel Simon, de la publicatia Positif.
"De Palma, Sergio Leone si Howard Hawks m-au influentat pe cand eram tanar si m-au ajutat sa-mi formez estetica» explica americanul in fata spectatorilor care ii sorb cuvintele si rad la glumele sale, ca si atunci cand ii vizioneaza filmele.
Dupa Martin Scorsese, Tarantino a urmat sa dea "lectia de cinema" la Cannes, locul unde obtinea Palme d’Or in 1994 pentru "Pulp Fiction ". O lectie cat se poate de neconventionala, nonacademica, pentru ca - din punctul lui de vedere - "a face ceva de la zero, e cea mai buna cale sa inveti. Scolile sunt scumpe: daca veti folosi banii pentru a turna filme, veti invata cel putin sa faceti un film, chiar daca doar atat nu e foarte mult. Si daca sunteti cumva Robert Rodriguez, chiar veti deveni un star !", spune regizorul facand o aluzie la debutul prietenului sau regizor cu "El Mariachi", in 1992.
Regizorul, in haina neagra, lucioasa si pantaloni de smoking, pare imbracat ca pentru un dineu de gala. Insa cuvintele sale sunt, mai degraba, cele ale unui etern adolescent, nebun dupa cinema si expert in subcultura pop. Numele regizorilor Samuel Fuller, Mario Bava, Dario Argento, Eric Rohmer le rosteste rapid. Si asta ii tradeaza larga cultura cinematografica, in care sta pe primul loc cinematograful de actiune al anilor '70, cu filme de kung fu sau de "blaxplotation" [cinema noir american].
"Filmele mele se impart in doua categorii", afirma el. Pe de o parte, cele precum Pulp Fiction sau Reservoir Dogs, mai veridice prin natura lor, si – pe de alta parte - cele care le plac personajelor din Pulp Fiction, de exemplu "Kill Bill".
Tarantino face spectacol: isi aminteste de mitralierele gangsterilor din "Reservoir Dogs", si se joaca povestind anecdote. Mimeaza pe un prieten care, intors din Spania, compara scena cu hamburgerul din "Pulp Fiction" cu burrito-ul de la Taco Bell. Iar in filmele sale, sustine infierbantat regizorul, prefera sa puna soundtrackuri deja existente: "Nu am incredere in nici un autor de muzica. Doamne, ce om trebuie sa fii ca sa vrei sa-ti pui muzica in filmele mele ?" Publicul rade la unison.
Cu mare greutate devine serios si isi aminteste ce reactii contrare au trezit lucrarile sale de studiu "Mi-am spus: asta va fi destinul tau: fie oamenii te vor iubi, fie te vor uri".
