Singurul film concurand pentru Cam d'or, inscris tototdata in Competitia principala a Festivalului de la Cannes, este Synecdoche, New York, in regia lui Charlie Kaufman. Din sectiunea Un Certain Regard aceasta productie are concurenti seriosi in filmele "Hunger", de Steve McQueen si Tulpan, in regia lui Sergey Dvortsevoy.
Vineri dimineata, ora 8.30 a Frantei, a avut loc premiera mondiala a filmului lui Kaufman. In varsta de 49 de ani, e afla la Cannes prima data in calitate de regizor, el fiind scenaristul cel mai inovator si indraznet din ultimii ani: este scenaristul de la "In pielea lui John Malkovich", "Adaptation"/"Hotul de orhidee de Spike Jonze (care a produs Synecdoche, New York) si "Eternal Sunshine of the spotless mind" (pentru care a obtinut si Oscaul, in 2005).
Un nou scenariu labirintic, din nou jocuri de oglinzi intre realitate si fictiune. "Synecdoche, New York" pare sa functioneze pe mecanismul similar sinecdocii (figura de stil care consta in a reprezenta o parte prin intreg, sau invers).Caden Cotard (Philip Seymour Hoffman - pe care il vad clar cu premiu de interpretare pentru acest rol, anul acesta, la Cannes) este regizor de teatru care se trage dintr-un mediu pur intellectual; el e chinuit de angoasele bolii si mortii. Sotia sa il paraseste si ii ia fetita, iar Caden incepe o relatie cu o tanara, Hazel. Primeste o bursa foarte mare, in bani, si ajunge sa initieze o opera de o ambitie inegalata: construieste, intr-un depozit, o macheta a orasului New York si creeaza o simulare a vietii citadine, intr-o piesa de teatru, cu actori care joaca rolul sau, respectiv al oamenilor din jur. Putin cate putin, acest surogat de viata ia locul realitatii.
Filmul ajunge sa seduca prin umorul sau absurd si prin ambitiile psihanalitice si existentiale. Intrebat daca el este Caden, regizorul a spus: "Nu scriu filme pe care sa le umplu de mai multi Charlie Kaufman! Cu toate ca un personaj imi poarta numele (precum in "Adaptation"), el nu sunt eu", avertizeaza Kaufman in conferinta de presa. Legat de titlu, a fost intrebat de ce face asa niste alegeri - nume dificil de pronuntat: Kaufman a spus ca tocmai dificultatea titlului face spectatorul sa se gandeasca mai mult, sa reflecteze asupra lui, dupa care sa-l memoreze, si sa ramana definitv intiparit in minte.
Tot vineri la Festivalul de la Cannes au intrat in competitie "Il Divo" de Paolo Sorrentino si "My Magic" de Eric Khoo.. Dupa excelentul "Gomorra" care scoate mafia la lumina, Italia mai ofera inca un film incisiv si apreciat - "Il Divo", un portret feroce al controversatului om politic Giulio Andreotti, film semnat de Paolo Sorrentino, aflat la a treia participare la Cannes.
Figura proeminenta a crestin-democratiei timp de jumatate de secol, senator pe viata si fost sef de guvern, Andreotti a fost acuzat de colaborare cu mafia, si totusi gasit nevinovat de fiecare data.Amuzant, plin de viata, cu o abordare inedita, pe fond de muzica pop, "Il Divo" il descrie pe Andreotti drept un Machiavelli modern, un ins cinic, impasibil, prin el autorul conturand un portret acid al intregii clase politice italiene. "Am respectat cu grija faptele, detaliile procesului. Nu am emis pareri personale. Am incercat sa fiu pe atat de obiectiv pe cat se poate", a afirmat Sorrentino.
In sfarsit, "My Magic", al singaporezului Eric Khoo, prezent din 2005 la "Saptamana criticii" cu "Be with me", e povestea coborarii in infern (inclusiv cu scene de tortura), a unui magician alcoolic ce-si cauta mantuirea in ochii fiului sau. Insa, "lumea e cruda", pare sa zica Khoo eroului sau. Mantuirea va avea loc, dar cu pretul vietii.
Palermo Shooting, in regia lui Wim Wenders, reia tema mortii intr-un film dedicat, pe genericul din final, lui Ingmar Bergman. Suprarealist, straniu, cu ceasuri a la Salvador Dali scurgandu-se, si cu un dialog amuzant prin ridicolul judecatilor formulate si a filosofiei suburbane.
