Spread/Playboy de L.A. are un scenariu, semnat de Jason Hall, din care poţi alcătui cu uşurinţă un glosar simpatic al tehnicilor de agăţat. O primă regulă este, de exemplu, s-o întrebi cum o cheamă. Apoi,...
Ah, dar ce păcat că acest posibil îndrumător pentru cucerit se iroseşte: filmul are ratingul IM15, deci e interzis celor de 14-15 ani, care s-ar fi putut folosi de el...
Şi este interzis pentru că Ashton Kutcher, protagonist dar şi producător al filmului, recurge - pe lângă tehnicile verbale de cucerit - la scene explicite de sex, cu multe partenere, şi mai tinere şi mai puţin tinere, în multe poziţii şi în multe locaţii, tocmai pentru a oglindi cât mai bine ideea că unii folosesc sexul ca instrument de obţinere a unor avantaje materiale... Dacă lui Demi Moore nu i s-au părut gratuite scenele explicite (şi "pe bune", conform declaraţiilor actorului), nouă... ni se par.
Altfel, despre subiect nu este foarte mult de povestit. În tradiţia unor filme ca Shampoo, cu Warren Beatty sau American Gigolo, cu Richard Gere ori - dacă vreţi - Hors de prix, cu Audrey Tautou ca gigolo feminin, Nikki (Ashton Kutcher) urmăreşte să ofere plăcere în schimbul unei vieţi confortabile. Nikki trece de la o femeie la alta, până o întâlneşte pe Samantha (Anne Heche), o avocată trecută de prima tinereţe şi plină de bani, se instalează la ea şi începe o relaţie bazată... (tot) pe sex. Simultan, îi cade cu tronc o chelneriţă (Margarita Levieva), care nu răspunde tehnicilor lui de cucerit. Cine se dovedeşte a fi tânăra veţi vedea dacă alegeţi să urmăriţi filmul, în premieră de vineri, 21 august. Ce e de observat - faptul că Ashton Kutcher reuşeşte să-şi facă personajul destul de carismatic.
Dacă regizorul David Mackenzie îşi face ca la Hollywood treaba, scenaristul Jason Hall a ţinut morţiş să fie spiritual. Uneori îi ies poantele, alteori replicile te fac să ridici din sprânceană, ca la - de exemplu - aceasta: "C'mon Nikki. I shaved your balls. You were the first in my ass...". Apoi, personajul Samantha merge la spital să-şi facă o operaţie de întinerire a vaginului...
Nemaivorbind de faptul că, la sfârşit, echipa filmului se ia în serios şi vrea să fie moralizatoare cu personajul principal, care o păţeşte, după ce apucaserăm să-l simpatizăm, aşa lipsit de morală cum era. Secvenţa de final, pe care rulează şi genericul, e de comedie neagră. Se vrea tot moralizatoare, dar e doar o schimbare radicală a notei în care e făcut filmul.
Sfatul Cinemagia: dacă nu aţi văzut Shampoo cu Warren Beatty, ca să aveţi un termen de comparaţie, Spread/Playboy de L.A. o să vă distreze. Altfel, nu ştiu dacă va mai fi la fel de amuzant.
Părerea ta
Spune-ţi părereaIar stereotipul etern (tobele) este reprezentat de revelaţia lui, că viaţa nu e o petrecere continuă; urmărind aceeaşi linie parcă aud o replică a lui Nikki care vrea să spună "Tu m-ai învăţat să iubesc", referindu-se la chelneriţă.
Dar in rest,enjoy!:)