Fac ce fac britanicii si ajung sa fie cei mai amuzanti, inspirati si energici la Berlin. Daca anul trecut Mike Leigh venea cu luminosul sau Happy-Go-Lucky (Urs de Argint pentru actrita Sally Hawkins), anul acesta Stephen Frears (The Queen) este cel care descreteste fruntile tuturor cu o comedie de epoca inspirata din doua romane scrise de Collette.
Michelle Pfeiffer este Lea, celebra curtezana a inceputului de secol 20, intr-un Paris bogat, colorat si dispus sa cheltuiasca oricat pentru placeri. In culmea succesului, Lea decide ca are suficienta "experienta" ca sa se retraga in sumptuosul ei palat, castigat cu sudoarea... fruntii. Dar viata ei nu se linisteste, asa cum ar fi sperat, pentru ca (inca) atragatoarea Lea incepe o relatie cu fiul unei bune prietene (si foste concurente), doamna Peloux (Kathy Bates, mortala). Pustiul de doar 19 ani, frumosul, rasfatatul si blazatul Fred (Rupert Friend), da si titlul acestui film, caci apelativul rezervat lui de catre Lea este chiar "cheri" (adica "dragule").
Scandalul provocat de romanul omonim al lui Colette (inspirat de o relatie a acesteia cu propriul ei vitreg, de care o desparteau exact trei decenii) se potriveste extrem de bine lui Cheri, un film proaspat si intepator ca sampania, plin de bon mot-uri hiper-amuzante. Un fel de "Gaitele" mai putin sumbru si mult-mult mai colorat, Cheri reuneste o serie de foste curtezane carora nu le mai ramane decat sa foarfece, sa barfeasca si sa se intepe ca niste viespi. Printre ele Cheri nu face deloc nota discordanta, imbracat in halate de matase, preocupat de accesorii si cu o limba mai ascutita decat taisul unui scalpel.
Ritmat excelent de coloana sonora a lui Alexandre Desplat (o nominalizare la Oscar in 2010 este absolut sigura), Cheri imparte cu predecesorul sau din CV-ul lui Frears, Legaturi primejdioase, nu numai actrita si scenaristul (Christopher Hampton), dar si acele moravuri indoielnice, presarate cu "cheri" incoace si "cheri" incolo, de-ai zice ca protagonistele sunt cele mai bune prietene daca nu s-ar face harcea-parcea pe la spate. Aproape ca nu conteaza ce se intampla in film (asa cum nu conta nici in Happy-Go-Lucky, al carui suflet erau replicile), caci Frears pune accentul pe atmosfera si limbaj, si nu pe "actiune". Chiar daca atinge teme mai grele precum inaintarea in varsta, dragostea sau tradarea, Cheri e usor ca pana si te gadila peste tot. Neaparat de vazut.
Părerea ta
Spune-ţi părerea