Recomandarea saptamanii este nici fara urma de indoiala Burn After Reading, ultimul film al fratilor Coen. O distributie de zile mari (Brad Pitt, George Clooney, John Malkovich, Frances McDormand, Tilda Swinton) si un scenariu cat se poate de trasnit fac Citeste si arde un film extrem de lejer si extrem de agreabil. Parodie la filmele cu spioni si satira la adresa celor obsedati de aspectul fizic, disectie a oamenilor singuri care-si dau intalniri prin intermediul unor profile de pe site-uri de dating, Burn After Reading este in acelasi timp total diferit de intensul No Country For Old Men si in acelasi timp familiar fanilor unor Fargo sau The Big Lebowsky. Ce mai, o comedie inteligenta si surprinzatoare, cu CIA pe post de ciuca bataii, un George Clooney monstruos, o Tilda Swinton arctic de rece, o Frances McDormand limitat-inversunata, un John Malkovich hiper-obscen si un Brad Pitt idiot de-a dreptul. Obligatoriu de vazut.
O cronica la aceasta comedie "cu idioti" gasesti aici.
Celelalte doua filme ale saptamanii, Ducesa si Trenul groazei, sunt pe cat de diferite, pe atat de asemanatoare. Desi unul este o drama despre tribulatiile ducesei de Devonshire, iar celalalt un horror despre un macelar care face ravagii in metroul New York-ez, ambele se intersecteaza la capitolul... potential irosit.
Ducesa arata bine (si nu e doar meritul lui Keira Knightley) si cam atat, caci povestea stramoasei lui Lady Di, oricat de exemplara, are putine sanse sa prinda in mreje spectatorul mileniului trei. Practic, filmul regizat de Saul Dibb nu sufera de vreun handicap major, dar in acelasi timp ii lipseste un ingredient extrem de important: energia. Ralph Fiennes este excelent in rolul mai varstnicului duce de Devonshire, care-si apreciaza sotia de 17 ani numai in functie de potentialul ei procreator, dar Dibb dilueaza relatia speciala dintre cei doi soti cu o monografie a moravurilor epocii georgiene, in care Ducesa a reprezentat un fel de arbitru al elegantei. In rol de Marie Antoinette britanica, Knightley trebuie sa tina in spate tot filmul, iar asta este din start o problema: daca-ti place cum ii sta in crinolina, ai sanse sa treci cu vederea lungile secvente in care nu se intampla nimic util pentru spectator.
Cat despre The Midnight Meat Train, amatorii de sange vor aprecia cantitatile apreciabile din cel mai recent slasher, dar se vor si amuza la mici scapari ale scenariului inspirat dintr-o povestire de Clive Barker. Avem un fotograf care vrea cu tot dinadinsul sa surprinda spiritul violent al New York-ului, asa ca-l strabate in lung si-n lat noptile. Astfel da peste un misterios personaj despre pe care ajunge sa creada ca ar fi notoriul "macelar din metrou". Relatia dintre fotograf si macelar, dar si dedesubturile "ocupatiei" celui de-al doilea sunt atu-urile filmului lui Kitamura (in primul sau job la Hollywood), dar efectele speciale ieftine, situatiile rizibile si un punct culminant complet neverosimil te fac sa parasesti sala de cinema cu o ridicare din umeri.
