La inceputul Ducesei a fost… foarfeca. Un Ralph Fiennes pofticios se repede asupra unei Keira Knightley plina de speranta unei casnicii fericite si, dezarmat in fata unui batalion de inamici format din panglici, ciucuri, corset, crinolina, scoate ditamai foarfele si-o dezgoleste, cu miscari de spadasin, pe pustoaica de 17 ani si-o arunca pe un somptuos baldachin. Inceputul unei casnicii fericite, pline de pasiune, intre unul dintre cei mai bogati aristocrati britanici ai secolului 18 si frumoasa mostenitoare a unei familii cu un arbore genealogic mai stufos ca un sicomor? Dimpotriva… Iar problema principala a filmului regizat de Saul Dibb este ca foarfeca n-a fost folosita cum trebuie si la montaj.
Un menage-a-trois notoriu si asemanarea cu destinul printesei Diana sunt principalele metode de promovare a filmului, iar noi am putea adauga aici o interpretare excelenta din partea lui Ralph Fiennes, o scenografie impresionanta si… cam atat. Desi despre Keira Knightley se zvoneste deja ca are nominalizarea la Oscar in… decolteu, n-am putea baga mana in foc: actrita din Piratii de Caraibe se misca bine in crinolina, dar, cu exceptia catorva scene mai intense face pe ducesa cu ocheade, grimase si tuguiri de buze. Plus ca ti-e destul s-o crezi pe una dintre cele mai slabe actrite ale momentului in rolul ducesei pline de viata, sufletul petrecerilor, care calarea, vana, juca la ruleta si argumenta in dezbateri politice de-si lasa conationalii muti de uimire.
Ce este interesant la Ducesa? Faptul ca ceea ce ar fi putut fi o poveste cu zane nu se dovedeste decat o poveste cu zmei. Georgiana (Keira Knightley) intra in familia ducelui de Devonshire (Ralph Fiennes) visand la un viitor stralucitor si plutind pe aripi de fluturi si libelule. Foarfeca sotului si prima lor impreunare lipsita de pasiune nu i se par o tragedie, caci in mintea Georgianei adevarata dragoste invinge toate obstacolele. Dar cand descopera ca ducele este incapabil s-o iubeasca si ca n-o vede mai mult decat ca pe o iapa de prasila, intram alaturi de frumoasa aristocrata in adevarata conditie a femeii de secol 18.
In ciuda saloanelor somptuoase, a chateau-urilor cu ferestre inalte, a mozaicurilor viu colorate si-a gradinilor tunse la milimetru, Georgiana este mai de plans decat o taranca. Daca aceasta stie ca munca ei, adesea comparabila cu a sotului, o face valoroasa in ochii acestuia, statutul Georgianei depinde exclusiv de urmasii pe care i-i ofera ducelui. Cand micul mostenitor intarzie se apara, tratamentul aplicat Georgianei este dintre cele mai dure, culmea fiind o relatie sexuala a ducelui cu cea mai buna prietena a sotiei sale, lady Bess Foster (Heyley Atwell, foto dreapta, de nerecunoscut din rolul frumoasei actrite din Cassandra’s Dream).
Cu lungi secvente in care se prezinta pasiunea pentru moda a ducesei si stilul de viata stralucitor al acesteia, filmului lui Saul Dibb nu i-ar fi stricat sa fie mult mai scurt si mai intens. Regizorul construieste atmosfera apasatoare din taceri si conversatii lancede, dar spectatorii nu vor aprecia clasicismul lui Dibb in comparatie cu o mult mai energica Sophia Coppola, al carei Marie Antoinette ofera o solutie (chiar daca nu lipsita de defecte) subiectelor istorice, neapreciate de consumatorul de blockbuster-e. Ducesa ramane un film inert, pentru amatorii de istorie, care vor ramane cu impresia ca Dibb nu-i face Georgianei dreptate: nici film biografic, nici romantare pe fata, The Duchess se clatina undeva intre.
