De multă vreme n-am avut săptămână mai bună (şi mai variată) la cinema: Deasupra tuturor are mai multă inimă şi aventură (3D) decât orice alt film văzut anul acesta la cinema, iar Marea mahmureală face un asemenea haz de trăsnăile bărbaţilor la o petrecere de burlaci încât n-are cum să nu placă şi doamnelor. Horror-ul Drag Me to Hell/Târâtă în iad a impresionat mai toţi fanii genului, în timp ce JCVD îţi arată o nouă faţă (surprinzător de cool pentru cât de ponosită e) a lui Jean-Claude Van Damme.
O prezentare a lui Up aproape că nu mai are rost. În ciuda unui protagonist atipic (un septuagenar), Pixar reuşeşte să creeze în Up o amuzantă şi antrenantă odă adusă clipei şi bucuriei de-a trăi. Obligatoriu de văzut pentru mici şi mari, 2D sau 3D, dublat sau în versiune originală. Pentru o cronică click aici.
Marea mahmureală excelează şi ea (domesticită de marele ecran), dar la capitolul comedie. Foarte ireverenţioasă aventura din Las Vegas a lui Todd Philips (School For Scoundrels), care-şi râde de aproape orice în probabil cea mai politically incorrect comedie a anului. Patru prieteni pleacă în oraşul păcatelor pentru a sărbători în stil mare ultima noapte de libertate a unuia dintre ei şi, după o noapte din care nu-şi mai amintesc nimic, cavalerii de onoare se trezesc într-o cameră de hotel cu mirele dat dispărut şi cu un tigru şi un bebeluş apăruţi ca prin minune prin preajmă. Ce urmează este o oră (pentru noi, pentru ei vreo 30 de ore) de încercări abracadabrante de a-şi da seama ce s-a întâmplat şi în acelaşi timp o cursă contra-cronometru: mirele trebuie să ajungă la timp la nuntă, de preferat viu. Click aici pentru o cronică.
Cât despre Drag me to hell/Târâtă în iad, această revenire a lui Sam Raimi (seria Spider-Man) la genul care l-a făcut celebru, horror-ul, e unul dintre cele mai apreciate filme de groază contorizate pe rottentomatoes.com: 93 la sută din cronicile filmului sunt cu totul şi cu totul entuziaste, un procent rareori întâlnit în gen. "Înspăimântător", "sărit de pe fix", dar şi "amuzant", iată cele mai des întâlnite cuvinte din cronicile americanilor, ceea ce nu poate decât să ne atragă şi pe noi în sala de cinema pentru a vedea teribilele chinuri la care e supusă frumuşica Alison Lohman. Aceasta este un ofiţer de credite care-i refuză unei bătrânici prelungirea creditului, consecinţele fiind de-a dreptul... ei, dar vă daţi voi seama din titlu.
Surpriza (plăcută a) săptămânii este JCVD, un film cât se poate de comic, pentru care van Damme ar trebui aplaudat. "Muşchii din Bruxelles" se joacă pe sine însuşi cu un imens aplomb şi se recunoaşte învins, hulit, falit, plus o întreagă suită de alte atribute de care un "mare" de la Hollywood ar fugi fără să se mai oprească. Dacă ţi-a plăcut Sport sângeros sau Soldatul universal, Jean Claude van Damme la 47 de ani, îmbătrânit şi dependent de droguri, cu familia distrusă de excese prea numeroase pentru a le enumera aici, este o imagine cu totul şi cu totul nouă. Tot respectul pentru curajul actorului, care (se) joacă excelent în această aventură a lui în acelaşi timp rizibilă şi eroică. Nu multe sunt celebrităţile în stare să bată cu pumnul în masă (fără a o mai face ţăndări) şi să spună în gura mare: "da, am dat chix, şi ce-i cu asta?".
Părerea ta
Spune-ţi părerea