Cu toate acestea, abundenţa ofertantă a literaturii lui Philip K. Dick nu i-a îmbiat nici în continuare pe cineaşti, deşi ecranizările au devenit relativ (foarte relativ!) mai frecvente.
Cel mai reprezentativ a fost "Minority Report" (2002, regia Steven Spielberg), unde nu mai avem de-a face cu schismele de personalitate, ci cu puterile de precogniţie (altă temă destul de frecventă în lumea lui Dick) şi, pe cale de consecinţă, ipoteza viitorurilor alternative - în fond, acelaşi univers tematic din "Next" (2007, regia Lee Tamahori - după povestirea "The Golden Man").
Un film din seria spanacurilor cu Nicholas Cage când nu-i mai ajung paraii, prost în sine, dar putându-şi revendica măcar meritul de a ne reaminti nivelul de inteligenţă al premiselor născocite de Philip K. Dick.
Părerea ta
Spune-ţi părereaConform biografiei, Dick suferea de o dependenta "atroce" de LSD, si majoritatea operei sale a ramas marcata de acest fapt. (cum spune autorul articolului de mai sus: "ambiguitatea generală a realităţii şi a identităţii")
Dar intradevar, e posibil sa fie mai mult cancan...
As mai adauga doar filmul Sceamers (1995), pentru mine unul din top 3 PKD.