Primul, de bună seamă, rămâne anterior-menţionatul "Blade Runner". Este unul dintre rarissimele cazuri când filmul bate sursa literară. Romanul "Visează androizii oi electrice"? (1968 - publicat şi la noi, după 1990, sub titlul "Vânătorul de recompense", împrumutat de la versiunea de distribuţie în România a filmului) era foarte bun, ce-i drept, dar nici pe departe o capodoperă.
Realizatorii, însă (Michael Deeley - producător, Hampton Fancher şi David Webb Peoples - scenarişti, şi Ridley Scott - regizor şi coproducător neoficial), au ştiut să speculeze cu o intuiţie magistrală conţinutul ascuns dincolo de acţiunea atrenantă a romanului, oferind o operă cinematografică de antologie, având ca temă esenţa umanităţii - urmărind relaţia dintre replicanţi şi oamenii care au început prin a-i crea, au continuat prin a-i exploata, şi au ajuns să-i discrimineze şi să-i vâneze. Filmul lui Ridley Scott prezintă o lume crepusculară, sufocată de poluare, suprapopulare şi alienare, transpusă în imagini de o rară expresivitate plastică, în care aventurile "vânătorului de recompense" Rick Deckard (Harrison Ford, într-unul dintre cele mai semnificative roluri ale carierei sale) glisează dreptat spre dramă şi meditaţie.
Aşa cum era şi de aşteptat, imageria creată de Ridley Scott cu acest prilej şi-a găsit multe ecouri în filmele SF ulterioare de toate calibrele - inclusiv în recentul "Total Recall" (2012, regia Len Wiseman), remake al adevăratului "Total Recall" (1990, regia Paul Verhoeven).
Părerea ta
Spune-ţi părereaConform biografiei, Dick suferea de o dependenta "atroce" de LSD, si majoritatea operei sale a ramas marcata de acest fapt. (cum spune autorul articolului de mai sus: "ambiguitatea generală a realităţii şi a identităţii")
Dar intradevar, e posibil sa fie mai mult cancan...
As mai adauga doar filmul Sceamers (1995), pentru mine unul din top 3 PKD.