O reparaţie retroactivă: Oscarul nu era al Sandrei Bullock

În 2010 actriţele nominalizate la Oscar au mai multe producţii care s-au regăsit şi la categoria Cel mai bun film decât actorii. Şi cel puţin două dintre filmele propuse pentru Oscar la categoria principală au în centru mai ales jocul protagonistelor. Aceasta ar putea fi o primă motivaţie pentru analizarea jocului actriţelor nominalizate anul acesta la Oscar. Un al doilea argument este necesitatea unui rechizitoriu, pentru o reparaţie retroactivă. Considerăm că nu Sandra Bullock merita anul acesta Oscarul - aşa că - profitând de puterea pe care o dă cuvântul scris, schimbăm palmaresul.

Gabourey Sidibe în Precious a trebuit să-şi ducă personajul în situaţii extreme, fiind cel mai dramatic dintre roluri şi cel mai dificil. S-a achitat onorabil şi ar fi  meritat Oscarul  înaintea lui Bullock. Carey Mulligan a început ca adolescentă de 16 ani şi pe parcursul filmului o vedem devenind o tânără şic, un fel de Audrey Hepburn în An Education, fără ca transformarea să fie motivată de trecerea timpului, ci de legătura cu un bărbat matur, sofisticat. Meryl Streep a devenit însăşi Julia Child: a reuşit să redea nu doar accentul, intonaţia vocii, ci până şi tonusul (surprinzând chiar şi acel tic prin care Julia Child îşi tot trăgea sufletul). În plus - şi aici a intervenit curajul actriţei de a duce personaul mai departe - Streep a făcut o  Julia Child mai efervescentă decât a fost aceasta în realitate. Sandra Bullock a avut de jucat tot un personaj real, pe Leigh Anne Touhy, femeia care a luat în sânul familiei sale un adolescent afro-american, analfabet şi supraponderal, provenit dintr-o familie cu 13 copii - în care tatăl a fost ucis, iar mama este dependentă de droguri. E suficient să urmăreşti câteva interviuri cu Leigh Anne Touhy ca să înţelegi că Bullock a făcut dintr-un personaj  sobru şi pe alocuri sever - unul ţâfnos. În plus, actriţa a arborat aceeaşi mimică de la un capăt la celălalt al filmului. Pe de altă parte, în The Last Station - povestea ultimilor ani ai scriitorului rus Tolstoi - Helen Mirren o joacă pe Sofia Andreevna Tolstoia cu îndrazneala ei naturală şi cu aerul de nobleţe înnăscută.

Acestea fiind datele de la care pornim, să analizăm în detaliu fiecare caz în parte. Ceea ce face filmul Julie & Julia memorabil şi interesant este tocmai jocul clocotitor al lui Meryl Streep în rolul Juliei Child - pasionată de bucătăria franceză şi protagonistă de emisiuni TV, o femeie cu o căsnicie fericită (totuşi, fără copii), care  - în Parisul de după război - tânjeşte după ceva interesant de făcut; şi găseşte deliciile bucătăriei franceze, total opuse semipreparatelor americane. Julia Child a fost o americancă detaşată împreună cu soţul ei în Franţa anilor '40, care a profitat de experienţă pentru a scrie despre bucătăria franceză. Streep, în rolul Juliei Child, scoate la iveală ceva plin de umor şi bună dispoziţie, dar şi o tandreţe faţă de soţul ei, Paul. În memoriile sale, Julia Child pomeneşte de un moment în care "mă simţeam aşa de bine, încât de-abia mă opream să-mi trag sufletul" - şi această efervescenţă este exprimată de energia jocului lui Streep. Sporovăiala, ritmul vocal, intonaţia, accentul, ticurile sunt recreate admirabil de Streep. Să nu uităm că ea este deţinătoarea celui mai mare număr de accente în filme, de-a lungul celor 40 de ani de carieră. Meryl Streep a avut accent irlandez în Dancing at Lughnasa (1998), danez în Out of Africa (1985), australian în A Cry in the Dark (1988), britanic în The French Lieutenant's Woman (1981), polonez în Sophie's Choice (1982), italian în The Bridges of Madison County (1995) etc. Mai mult, într-o discuţie cu Emil Hoştină, actorul român distribuit mai ales în filme britanice - am aflat că este de părere că Meryl Streep e cel mai bun actor al tuturor timpurilor, în termeni de constanţă, profunzime, şi lejeritate cu care trece de la un personaj la altul".
Iar ceea ce reuşeşte Streep în Julie & Julia este ca - pornind de la personajul pe care îl recrează în cele mai mici detalii - să facă o eroină mai carismatică.

The Blind Side e povestea unui tânăr care ajunge de pe străzi într-un costum de fotbal american. Fără prieteni şi fără altă ocupaţie decât viaţa pe stradă, este văzut, apoi susţinut de soţia unui om de afaceri (Sandra Bullock), care îi oferă încurajarea de care acesta are nevoie. Felul în care Sandra Bullock o joacă pe Leigh Anne Tuohy este egal în fiecare scenă - ceea ce este cu atât mai supărător cu cât filmul ajunge să fie dominat de personajul ei. Povestea e asemănătoare cu cea a filmului Precious - numai că The Blind Side se concentrează pe partea pozitivă, în timp ce Precious relevă latura negativă. Pe lângă lipsa asemănării fizice, Sandra Bullock face personajul destul de plat.

Vezi pe pagina următoare ce crede Cinemagia despre interpretarea lui Carey Mulligan.