In Numb/N-am chef de nimic, Matthew Perry joaca rolul lui Hudson, un scenarist care se trezeste, intr-o dimineata, bolnav de o forma grava de perturbare a personalitatii - ce il rupe de realitate si chiar de senzatiile propriului corp. Singurele care mai reusesc sa-I ridice nivelul de adrenalina din corp sunt iesirile cleptomane.
Dupa un moment de puternica depresie la constientizarea propriei maladii, Hudson se indragosteste de o tipa - despre care chiar el spune ca e "ciudata", pe nume Sarah (Lynn Collins), desi - dupa cum e de asteptat - relatia lor devine amenintata de problemele psihice ale lui Hudson.
"Numb" vrea sa iasa in fata cu o varianta inovatoare a comediei romantice contemporane, dar de amuzat nu te prea amuza. Si asta nu din cauza elementelor dramatice din film, ci pentru ca apatia personajului este molipsitoare pentru intreg filmul. Hudson, dupa ce vede ca da cu piciorul unei relatii cu Sarah (pe care o placea foarte mult), isi propune sa gaseasca un remediu pentru boala sa, si trece de la un doctor la altul, de la un terapeut la altul, de la o reteta cu zeci de pastile la altele, pana cand o cunoaste pe Chery, psihiatra, jucata de Mary Steenburgen.
Desi stereotipica situatia in care terapeutul se indragosteste de clientul sau (printre psihologi umbla vorba ca e mai bine sa le spui "clienti" si nu "pacienti" celor care urmeaza o terapie, pentru a nu-i eticheta intr-o maniera ce le-ar putea produce mai mult rau decat bine), dovedindu-si chiar labilitatea psihica, scenaristul si regizorul Harris Goldberg reia tema, reusind si niste momente bunicele. Se vede ca Harris Goldberg incearca sa faca un film diferit, si chiar reuseste cu aceasta tragi-comedioara usoara sa dea o perspectiva de ansamblu asupra luptei unui om cu boala mintala.
In rest, un film pe care il uiti usor, fie ca esti sub tratament cu somnifere ori antidepresive, fie ca nu.
