Spunem de la inceput ca nu avem de-a face cu un film biografic, nici cu un studiu istoric al Inchizitiei Spaniole, desi productia arata un episod important din exstenta Inchizitiei.
De fapt, filmul realizeaza prin ochii pictorului Goya un portret al barbariei colective, despre pornirile rele ale oamenilor, care raman neschimbate in timp. Chiar daca tehnicile de tortura se schimba. Si acesta e un subiect sensibil pentru Forman, refugiat din Cehoslovacia comunista. Scris impreuna cu Jean-Claude Carriere, filmul ia o pozitie anticlericala, descriindu-i pe preoti drept ipocriti si ei insisi pacatosi.
Javier Bardem joaca rolul fratelui Lorenzo, un calugar al carui destin e urmarit in film. El e manat deopotriva de pornirea de a-i aduce laude, dar si de a-l demasca drept eretic pe pictorul Goya, intr-o perioada cand Inchizitia era inca puternica. Pictor de curte al regilor Spaniei, Goya (1746-1828) a reusit sa introduca in portretele nobililor si in reprezentarea clericilor si tuse subversive. Relatiile sale la curte l-au pastrat mereu pe linia de plutire si ca bani, si in plan politic, in momentul in care operele sale, unele cu o imagistica inspaimantatoare, incepeau sa fie considerate blasfemii. Totusi, nu erau rupte de realitate, in contextul in care Europa era sfasiata de revolutii si razboaie, dar si de revirimentul Inchizitiei Spaniole. Ce nu arata filmul este sfarsitul in decrepitudine al pictorului.
Skarsgard e convingator in rolul lui Goya. II vedem si pe Javier Bardem si Natalie Portman, aceasta din urma joaca doua roluri: prima data, cea a tinerei arestate de inchizitori pentru ca a refuzat carnea de porc (semn considerat sigur pentru originea evreiasca, deci eretica in viziunea inchizitorilor), iar mai apoi in rolul fiicei acesteia. Prezenta lui Portman in film e insotita de cateva inflorituri melodramatice care fac actiunea sa schiopateze.
Oricum, per ansamblu un film care merita vazut.
Părerea ta
Spune-ţi părerea