Un bărbat trebuie să aleagă marţi, după Crăciun, între nevastă şi amantă. Acesta este tagline-ul celui mai recent film al lui Radu Muntean, producţie selecţionată în secţiunea Un Certain Regard a festivalului de film de la Cannes. Filmul ne bucură cu una dintre cele mai dezinvolte, frumoase şi sincere scene din filmul românesc: momentul de intimitate dintre Raluca (Maria Popistaşu) şi Paul (Mimi Brănescu), chiar din deschiderea filmului.
Pare că cei doi protagonişti s-au jucat de-a improvizaţia la filmarea momentului de început. Dar nu este aşa, deoarece regizorul, Radu Muntean, a repetat în cele mai mici detalii cu actorii săi înainte de filmarea fiecărei secvenţe, după cum a declarat într-un interviu acordat Cinemagia la Cannes, pe care urmează să-l postăm. Momentul, nu atât erotic cât expresia unei intimităţi între protagonişti, are parte şi de unul dintre cele mai tembeloide schimburi de replici, dar dialogul dintre cei doi iubiţi completează firesc un moment dezbrăcat de etichete sociale, tandru, intim.
Pe de altă parte, filmul te lasă dominat, după generic, de o amară tristeţe. Iar între secvenţa de început şi momentele de final, Radu Muntean ne ţine prinşi într-o poveste a relaţiilor, sentimentelor şi stărilor, arătându-ne cotidianul, în curgerea lui firească, cu dramele şi înşelătoarele sale momente de fericire.
O comparaţie între această producţie şi anterioara - Boogie - este necesară. Dacă Boogie era selecţionat în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de Film de la Cannes, în 2008, anul acesta Marţi, după Crăciun a intrat în competiţia unei secţiuni mai importante. Cu toate acestea, selecţia de anul acesta de la Cannes a lui Radu Muntean aş numi-o reparaţie retroactivă pentru Boogie. Dacă ambele filme au un scenariu simplu şi fluent, Boogie a fost mult mai subtil. Lipsit, e adevărat, de răsturnări de situaţie, sau măcar de un punct culminant, Boogie crea o încordare în spectator, o amărăciune şi nostalgie apăsătoare. Marţi, după Crăciun te lasă cu aceeaşi tristeţe, dar şi cu o frustrare. Chiar dacă are un punct culminant, ce coincide cu acel point of no return din limbajul scenaristic, şi anume decizia protagonistului de a face o mărturisire care îi va schimba viaţa, spre final aştepţi să se mai întâmple ceva. Acest lucru nu mai are loc. E adevărat, formula nu-l dezminte pe Autorul Radu Muntean. De data aceasta filmul nu se mai desfăşoară într-o singură noapte, precum precedentele producţii, ci în câteva zile în jurul Crăciunului. Simplitatea cotidiană a filmului şi evoluţia relativ previzibilă a poveştii apropie, din nou, Marţi după Crăciun de Boogie.
Actorii se achită onorabil în acest film al crizei bărbatului de vârstă mijlocie, prins între grijile vieţii de familie şi tentaţia libertăţii. Gustul acesteia din urmă se dovedeşte, până în final, amar. Pentru că protagonistul, odată ce a obţinut ce şi-a dorit, tânjeşte după altceva.
Din distribuţie se remarcă actriţa Mirela Oprisor, în rolul Adrianei Hanganu, soţia protagonistului; aceasta se menţine cu naturaleţe în registrul soţiei cu o viaţă de familie repetitivă şi o relaţie cu soţul aproape sterilă, deşi nu conştient nefericită. Un masaj la tălpi făcut de soţ - soţiei, se lasă cu un "Să-ţi dea Dumnezeu sănătate". Totul curge ca dupa zeci de ani de convieţuire, nimic nou nu este aşteptat la orizont. Până când, nu neapărat surprinzător, Paul Hanganu o remarcă pe Raluca, medicul ortodont al fiicei lui.
Marţi, după Crăciun, care se va lansa în cinematografele româneşti in luna octombrie a acestui an, reuşeşte să îmbine într-o formulă fericită filmul de autor cu filmul de public, astfel încât să devină una dintre producţiile made in Romania cu succes la box office.
Părerea ta
Spune-ţi părereasuper tare