Steven Spielberg ocupă de multă vreme o poziţie unică la intersecţia dintre arta de a nara şi tehnologie. El este simultan un conservator al practicilor de filmare tradiţionale, dar şi unul dintre principalii pionieri ai noilor tehnologii de film, modelând şi stăpânind instrumentele care au dat viaţă unor poveşti pline de imaginaţie care au captivat mai mult generații de public cinefil.
Pentru a determina cel mai bun mod de a filma simultan atât elemente live-action cât și cele de captare a interpretării şi, în acelaşi timp, să le integreze perfect pe parcursul filmului, realizatorii au creat o versiune de pre-vizualizare a întregului film, chiar înainte ca filmările să înceapă măcar.
Spielberg a strâns mai mulți membri ai echipei sale de creație și câţiva asistenți de producție în garajul casei sale de vară și a filmat fiecare scenă în lumea digitală. Cu ajutorul unei mici camere virtuale portabile, costume de captare a interpretării și animație brută, materialul a fost apoi redat în 3D, ca să poată fi analizat și defalcat odată ce a fost finalizat. „A devenit prototipul meu pentru film și m-a ajutat să realizez povestea și să determin cel mai bun mod de a o spune”, spune Spielberg. „A fost unul dintre cele mai valoroase repetiții prin care am trecut si m-a ajutat să înțeleg cel mai adânc, cel mai profund ADN al poveştii".
Lucrul la regia artistică a filmului „The BFG" a început în primăvara anului 2015 la periferia oraşului Vancouver, într-un vechi depozit în care spațiile imense, întunecate au devenit scene pe care să se construiască platourile de filmare.
Mai degrabă decât să captureze interpretările actorilor separat și apoi să fuzioneze performanțele digitale şi pe cele umane în post-producție, ei au ales să apeleze la tehnologia Weta Digital a lui Joe Letteri și echipei lui talentate de artiști, pentru a concepe un proces cu totul nou, care este cât mai apropiat cu putinţă de filmarea live-action.
Ca urmare, producția „The BFG” e făcută într-un stil hibrid de filmare care a utilzat un amestec de tehnici live-action și de captare a interpretării în scopul a da viaţă personajelor fantastice din poveste, toate pe platouri de filmare reale, care au fost construite în mod special pentru film.
Trei lumi diferite, fiinţe de trei dimensiuni diferite
„Cea mai mare parte a filmului, Sophie este o fetiță în această țara a fanteziei, care este locuită de uriaşi, dar i-am dat lui Steven capacitatea de a face filmul ca şi cum totul a fost live-action, astfel încât să se elimine decalajul dintre lumile virtuale”, notează în caietul de presă Joe Letteri. Filmele anterioare cu tehnologie de captare a interpretării, precum „Avatar” sau "Aventurile lui Tin Tin", au fost filmate pe platouri în care actorii trebuia să-și imagineze ce-i înconjoară.
Regizorul s-a bazat şi pe Simulcam, o idee creată inițial de regizorul James Cameron pentru „Avatar”. Simulcam este procesul de combinare a actorilor din lumea reală și a platourilor de fimare cu actori și platouri generate de computer. Letteri explică: „Cu Simulcam, putem pre-înregistra o interpretare și apoi să o redăm prin monitorul camerei aşa încât operatorii să poată vedea, de fapt, performanța virtuală desfășurându-se în timp real, pentru a putea filma scena live-action. Combinând cele două, ei pot lua decizii, compune cadre și chiar să creeze acţiunea pe baza a ceea ce se întâmplă în lumea virtuală”.
Acest nou proces a dat regizorului posibilitatea de a filma actori în costume de captură care joacă pe același platou cu personajele umane din film și era extrem de important pentru Spielberg ca Ruby Barnhill și Mark Rylance să interacționeze reciproc.
Spielberg a fost în continuă mişcare de la un platou la altul, jonglând cu o diversitate de tehnici de filmare pe diferite scene, într-un spaţiu de peste 3000 de metri pătraţi.Carter şi co-designerul de producţie Rob Stromberg („Alice în Ţara Minunilor”, „Busola de aur”) au mers foarte departe pentru a adapta trei lumi diferite la fiinţe de trei dimensiuni diferite, în unele cazuri prin multiplicarea platourilor în trei exemplare. A existat un platou pentru uriaşii de 15 metri, unul pentru BFG, uriaşul de 8 metri, și unul imens, supradimensionat cu stâlpi supradimensionaţi pentru Sophie, ca să o facă să pară mai mică. În mijlocul provocării producției de a permite personajelor să joace în același mediu a fost designerul de producție veteran Rick Carter („Avatar”, „Forrest Gump”).
Ca o consecinţă, Spielberg a fost în continuă mişcare de la un platou la altul, jonglând cu o diversitate de tehnici de filmare pe diferite scene, într-un spaţiu de peste 3000 de metri pătraţi.
Cireaşa de pe tort pentru realizatorii filmului a fost colaborarea cu Walt Disney Studios pentru film. „Am regizat filme la fiecare casă de producţie, cu excepția Disney’, spune Spieleberg. Aşa că a fost prima dată când am putut să fac un film cu Disney pe generic la începutul și la sfârșitul filmului, iar eu sunt foarte mândru de asta”.
Limba creată de Roald Dahl ca să-i dea lui BFG vocea sa unică e o inversare de litere și crearea de noi cuvinte prin juxtapuneri dintre cele mai trăsnite. Uriașul prietenos le utilizează atunci când cuvintele obișnuite pur și simplu nu mai fac faţă.
Realizatorii filmului au fost iniţial preocupaţi de faptul că aceste cuvinte ar putea face dialogul personajelor prea confuz pentru ca publicul să-l înțeleagă. „Nu voiam să împiedice oamenii să asculte şi și să încerce să înțeleagă o replică din dialog pentru că pur și simplu nu înțelegeau”, explică producatorul executiv Kathleen Kennedy. „Dar, după l-am ascultat pe Mark Rylance cum le pronunţa, ne-am dorit cu toții să auzim mai mult”.
