Cu trei saptamani inainte sa cante in timpul celui de-al doilea razboi mondial (in Triunghiul dragostei), Keira Knightley calatoreste 300 de ani in istorie si devine Georgiana, ducesa de Devonshire, stramoasa lui Lady Diana, cu care a fost asemanata adesea. Una dintre cele mai celebre femei din inalta societate britanica de la sfarsitul secolului 18, Georgiana a devenit un fel de barometru social al perioadei ei, implicandu-se in politica, strangand in jurul ei o moderna comunitate de artisti si lansand tinute respectate cu sfintenie de conationalele ei. De ce a acceptat Keira Knightley acest rol (al optulea de epoca din ultimii ani) si ce crede actrita despre notoriul menage a trois dintre Georgiana, sotul si cea mai buna prietena a ei, citeste in urmatorul interviu.
Pentru o cronica a filmului, click aici.
Care a fost prima ta parere despre personajul pe care urma sa-l interpretezi dupa ce ai citit scenariul?
Nu mai auzisem pana atunci de Georgiana de Devonshire, dar pentru ca am primit scenariul foarte frumos impachetat, cu trei pene de strut lipite pe ambalaj, totul legat cu o funda superba, mi-am zis ca nu-mi pasa despre ce e vorba, e oricum fantastic! Apoi am citit scenariul si mi-am dat seama ca Georgiana era o tipa fantastica, un personaj pe care mi-am dorit dintotdeauna sa-l interpretez. Era genul de femeie care exercita o imensa ifluenta politica si reusea in acelasi timp sa fie un adevarat simbol al fashionului din vremea respectiva, o adevarata forta a naturii, care in ciuda aparentelor era extrem de vulnerabila si singuratica.
Ti-a fost vreodata teama sa interpretezi personajul asta din cauza complexitatii sale?
Oh, da. Este o teama care te insoteste de fiecare data, inainte de interpretarea fiecarui personaj. Ca actor, cred ca trebuie sa fii constient intotdeauna de existenta riscului unui potential esec. Nu intotdeauna lucrurile evolueaza asa cum ti-ai dori tu, dar pana si situatia asta face parte din farmecul meseriei. Nu-mi place sa fac lucruri banale, care nu constituie nicio provocare, asa ca imi asum riscul de a o da in bara rau de tot si sa accept pana si cele mai provocatoare proiecte, decat sa pierd toata nebunia asta.
Cum ti s-a parut faptul ca urma sa interpretezi rolul unei femei care trebuia sa locuiasca sub acelasi acoperis cu cealalta femeie a sotului sau?
Mi s-a parut ca asta presupunea cel putin o interactiune foarte interesanta intre personaje. Toata ideea asta de a locui alaturi de un sot pe care nici macar nu-l intelegi, mi-a declansat in minte imaginea a doi magneti care se resping. Am avut marea placere de a explora si transpune reactia asta alaturi de Ralph Fiennes. Tradarea venita din partea celei mai bune prietene si apoi nevoia de a face fata situatiei si vietii in conditiile in care esti nevoit sa treci de la prietenie intensa la ura, pentru ca mai apoi sa revii la un sentiment de respect reciproc mi se pare mai mult decat o provocare. Am considerat intreaga poveste o calatorie interesanta, cel putin din punct de vedere al complexitatii presupuse de prietenia existenta intre doua femei. Bineinteles ca situatia in care se regaseste personajul Georgianei mi se pare una covarsitoare, un lucru demn de admiratie si o constanta sursa de inspiratie o reprezinta faptul ca ea supravietuieste acestor situatii. Evident ca ramane marcata de tot ce i se intampla, dar cu toate astea depaseste momentul. Asta mi s-a parut de-a dreptul remarcabil.
Asta inseamna ca o consideri o victima?
Nu-mi place sa ma gandesc la ea ca la o victima. Nu cred ca victimele reprezinta un personaj interesant de interpretat. Important este ca in ciuda situatiilor crunte cu care se confrunta, ea supravietuieste iar faptul ca eu si Ralph am fost constienti de lucrul asta ne-a impulsionat sa nu transformam relatia dintre personajele noastre in clasicul tipar victima-atacator.
Ti se pare mai mult decat o coincidenta faptul ca si in film interpretezi o persoana celebra, asa cum si esti in viata de zi cu zi?
Cu siguranta nu ma aflu in cautare de munca autobiografica, asa ca ultimul lucru pe care l-am cautat a fost sa trasez paralele intre mine si personaj. Recunosc ca parerea mea pana la momentul citirii scenariului a fost ca celebritatea este un fenomen modern, asa ca mi s-a parut fascinant sa descopar ca ea exista inca de acum 300 de ani.
Crezi ca lucrurile stau la fel ca si acum 300 de ani?
Daca e sa revenim la subiectul celebritate, atunci mi se pare interesant cum si in ziua de astazi continuam sa punem femeile pe un piedestal si alegem, chiar copiem de la ele modul in care ne purtam si ne imbracam.
Părerea ta
Spune-ţi părerea