« Înapoi la pagina festivalului

Intimitatea cu moartea: Biutiful, al lui Alejandro Gonzales Inarritu

de Gloria Sauciuc in 17 Mai 2010
Intimitatea cu moartea: Biutiful, al lui Alejandro Gonzales Inarritu

Biutiful, proiectat luni la Festivalul de la Cannes, e primul film de care Alejandro GONZÁLEZ IÑÁRRITU este "complet satisfăcut", după cum declara regizorul în urmă cu câteva ore, la conferinţa de presă. Filmul este, totodată, cel mai bun din competiţia pentru Palme d'Or, până în acest moment, primit cu aplauze prelugi de către cei peste 2000 de jurnalişti care au umplut Grand Théâtre Lumière, luni, la prima oră a dimineţii.  

Biutiful îl face pe spectator să stea faţă în faţă cu moartea, aşa cum te făcea 21 de grame, într-un ritm mai lin - însă, asemenea curgerii inexorabile spre nefiinţă, dar şi mai implicant. Imaginea e construită după o poetică a sordidului, nuanţele filmului sunt naturaliste, decupajul mai puţin nervos decât în filmele precedente, cu totul un film mai aşezat, mai ordonat. De data aceasta există un singur personaj şi povestea lui, plasat într-un singur loc - cartierul sărac al Barcelonei, şi vorbind cu toţi ceilalţi doar în spaniolă. E adevărat, apar şi alte naţii în film - chinezi exploataţi, somalezi imigranţi ilegali, dar totul se concentrează în aceeaşi poveste.

Javier Bardem reuşeşte un rol memorabil, transformându-se pe parcursul filmului într-un nou personaj. Pleacă de la un tip dur, sigur pe el, cu situaţia sub control, încurajând pe alţii, dându-le speranţă şi ajunge la un altul - un bărbat împăcat cu ideea de a se preda morţii, eliberat. Bardem face un personaj în ochii căruia reuşeşti să citeşti viaţa interioară, frământările, chiar dacă ele nu sunt exteriorizate. "Uxbal este un personaj intens. Cunoaşte corupţia şi exploatarea, pentru că aceasta este lumea care îl înconjoară. Dar şi dragostea copiilor de care are grijă ca părinte singur. "Uxbal nu vrea să piardă iubirea, ultima lui fărâmă de normalitate", după cum explică regizorul. Însă viaţa îl împinge într-o altă direcţie. Personajul lui Bardem are o relaţie specială cu moartea, mai exact cu cei morţi, reuşind să spună mereu cuvintele care fac spiritele să se împace cu părăsirea lumii celor vii.


Alejandro Gonzales Inarritu explică la Cannes mesajul lui Biutiful:
 "Chiar dacă întunericul pare să se fi instalat pretutindeni, Biutiful oferă nişte note de speranţă. Aş spune că e cel mai optimist film al meu. Uxbal e un personaj luminos. El investeste mult în a-şi organiza propria viaţă, în a-şi ajuta copii, în a iubi pe alţii. Filmul e, de asemenea, un eseu pe tema intimităţii. În epoca Internetului şi a reţelelor sociale, intimitatea este o provocare". Intimitatea de care vorbeşte regizorul este cu ideea trecerii în nefiinţă şi împăcarea cu aceasta.

cu sprijinul

Părerea ta

Spune-ţi părerea
adrianarain pe 18 mai 2010 10:54
sunt fana Javier Bardem,are un talent deosebit,e un mare actor...............si eu il considr si foarte sexi :)
alphaville pe 18 mai 2010 11:52
suna interesant. dar totusi prea realist si naturalist pentru mine...
aNdu007 pe 18 mai 2010 18:16
Seamana cu Jeffrey Dean Morgan, nu cu bivolaru /:)
Codrutz pe 18 mai 2010 19:51
@adrianarain: Chiar multe tipe il considera sexi, dar eu ma intreb unde e tipul asta sexi. Sincer ! :-?
Kalrak pe 19 mai 2010 22:08
Imi place, se poate metamorfoza cu usurinta, si da atat cititor cat si andu007 au dreptate la inceput chiar crezui ca e actorul din grey's anatomy, dar cand il vad imi aduce aminte de un alfred molina mai tanar.
georgy_pav pe 20 mai 2010 09:26
Un mare actor
tiri pe 20 mai 2010 15:08
Chiar este un actor f bun, l-am remarcat in "Dragoste in vremea holerei" :)
cetateanu pe 26 martie 2011 10:04
da abia astept sa -l vad , m-a cucerit prezentarea pe care ati facuto filmului
marius pe 26 martie 2011 21:17
Draga nimeni nu trece in nefiinta. Nefiinta este ceva de neconceput pentru o fiinta. Este ca si cum si-ar imagina ca nu exista, ori lucrul asta e imposibil. Nefiinta, nimicul, sau moartea, cum i s-ar mai putea zice este altfel spus IADUL. O trecere in nefiinta este sinnonim cu on intrare in iad. Ori acest lucru nu poate sa se faca in urma unei impacari. Adica o impacare cu iadul. Nu ma bag in valoarea artistica a filmului si a prestatiei actorilor ca nu ma pricep. Critic doar acest cuvant, nefiinta care mi se pare nepotrivit.
Nu te poti impaca cu moartea pana nu te impaci cu Dumnezeu. Altfel moartea este ceva ingrozitor si de neacceptat. Dar cred ca cei ce au facut filmul nu se pot numi niste oameni cu credinta in Dumnezeu ca sa poata sa spuna despre acest lucru.
E adevarat ca au incercat, dar... sa incerce mai mult.

azalea pe 30 martie 2011 11:43
marius , aaa? ce tot bolborosesti acolo :), a trece in nefiinta in seamna a muri :). Ori nu inteleg eu ceea ce ai vrut tu sa spui , ori modul tau de exprimare lasa de dorit.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells