Interviu cu Benicio del Toro, uriaşul blând

Pe Benicio Del Toro l-am descoperit anul acesta la Cannes într-o ipostază de mare vulnerabilitate, ca protagonist al filmului Jimmy P. (Psychothérapie d’un indien des plaines), după ce în 2008 era temerarul Ernesto 'Che' Guevara.

Cu un ritm al vocii lent, şi o mină măcinată de demoni interiori, poate nu la fel de transfigurat ca în drama 21 de grame, dar la fel de convingător, Benicio del Toro este Jimmy Picard, un amerindian. Pacient al unui sanatoriu, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, Benicio del Toro este protagonist în primul film american al francezului Arnaud Desplechin.

Producţia documentează un caz real, sursa fiind lucrarea cu titlul omonim publicată de psihanalistul şi antropologul cu origini româneşti Georges Devreux (jucat în film de Mathieu Amalric), născut în Banat, la Lugoj, în anul 1908, aclimatizat apoi în America.

Personajul lui del Toro este greşit diagnosticat iniţial cu schizofrenie, ulterior devenind pacientul lui Devreux ce-l diagnostichează cu psihoză post-traumatică. Descris ca fiind "prea freudian pentru antropologi, prea etnolog pentru psihanalişti, prea puţin psihiatru pentru practicienii medicinei mentale", Devreux a ajuns la cele mai adânci frici ale pacientului său, explorându-i amintirile şi visele, frici nelegate însă de experienţa războiului, ci având rădăcini în copilărie.

Duminică, 19 mai, am participat la un "round table" cu Benicio del Toro, la nouă etaje deasupra Croazetei, pentru a afla mai multe despre rolul său şi această poveste de succes, cazul Jimmy P. E intimidant să fii atât de aproape de Benicio. Al doilea lucru pe care îl observi după postura impozantă este coafura ciudată, un fel de "mop top" dezordonat, cu bretonul în vânt. Este îmbrăcat în costum, şi a ajuns la interviu după doar 15 minute academice acceptabile. Crede în psihoterapie, ba chiar îşi interpretează visele, în viitor doreşte să regizeze un film care "să devină popular", dar cel mai important aspect al vieţii lui e fetiţa sa, în vârstă de aproape doi ani. "Fiica mea creşte şi totul devine mai real". Iată, în continuare, interviul cu talentatul actor născut în Porto Rico.

Aţi încercat să aveţi vise în timpul filmărilor?

Benicio del Toro: Da...(râde). Nu am avut un vis ciudat (precum personajul său - n.red), doar că filmările au fost dificile, s-au realizat în şase săptămâni. Am avut un vis - iar eu îmi interpretez visele. Şi cred că ceea ce spunea era: joacă de parcă ai fi tu însuţi în pielea personajului. Visul îmi spunea doar atât: Fii onest cu ceea ce simţi.

Credeţi în psihanaliză? Doriţi să credeţi?

Benicio del Toro: Cred că subconştientul îţi vorbeşte în timp ce dormi. Oare cred precum Freud, sau ca Jung? Nu ştiu, dar cred în teoria asta.

Care a fost cea mai dificilă secvenţă?

Benicio del Toro: Cea a vânării unui urs, care are loc - de fapt - în vis. Scena am făcut-o din mai multe bucăţi. La început Jimmy nu ştie unde este, apoi ajunge să se întrebe de ce este bolnav? Şi îşi spune - "Nu vreau să vorbesc cu un doctor, dar m-am gândit la asta ca la singura cale de vindecare". Aşa este, într-un fel, şi actorul; se întreabă de ce sunt personajele motivate, de ce fac ele ceea ce fac.

Care este publicul ţintă al filmului? Aţi avut discuţii pe tema aceasta în timpul producţiei?

Benicio del Toro: Eu respect munca regizorului, iar povestea e foarte originală, a fost o oportunitate să o ecranizeze. Am fost mereu atras de aspectele de viaţă care sunt ascunse şi care totdeauna ies la iveală. Cred că este un subiect important pentru film deoarece vorbeşte despre indienii americani în particular şi despre fiinţele umane în general. Este încă un subiect controversat la ora actuală. Am văzut un element foarte original în această temă. Cred că există multe filme comerciale care sunt concepute astfel încât să atragă cât mai mulţi oameni. Eu nu anticipez ce gândesc oamenii despre film. Eu nu încorporez aspectele demografice când aleg un proiect.

"Sunt tată acum şi asta a schimbat totul. Fiecare zi a devenit, tot mai mult, mai reală. Fiica mea creşte şi totul devine mai real"...

V-a însoţit personajul după încheierea filmărilor?

Benicio del Toro: Personajul a rămas cu mine pentru un timp. Cred că ar rămâne cu oricine. De aceea, când termin un film îmi trebuie ceva timp înainte să demarez un altul. Nu e atât personajul, cât întreg procesul de realizare a producţiei. Apoi, sunt tată acum şi asta a schimbat totul. Fiecare zi a devenit, tot mai mult, mai reală. Fiica mea creşte şi totul devine mai real. Fiecare zi aduce alte schimbări. Aşadar, asta schimbă ceva în interior. 

Toţi oamenii spun cum e să devii tată. Poţi să fii neclişeistic?

Benicio del Toro: Mă gândesc la fiica mea într-un mod care nu reprezintă doar clipa de faţă, ci mă gândesc întotdeauna, pentru ea, la viitor. Mă gândesc serios la lucruri precum... lecţiile de judo.

Sunteţi un tată cu normă întreagă, vă vedem... schimbând scutece.

Benicio del Toro: Da (râde) deşi nu sunt foarte bun la asta, dar mă asigur că fac asta.

Îmi plac alegerile riscante. Pentru că de fiecare dată când ajung în faţa camerei există un risc, şi ţin cont de el. Ştiu că nu o să-i mulţumesc pe toţi. Da, este riscant în faţa camerei, dar asta te ajută financiar. Însă acum mă gândesc şi la viitorul unei alte fiinţe umane, una de care sunt îndrăgostit. Am jucat rolul cuiva care omoară oameni din pură plăcere, în filmul Savages, eram un asasin înnăscut, dar a doua zi îmi schimbam de scutece fetiţa (râdem cu toţii).