De la ingeri de lumina in Wings of Desire, Wim Wenders a venit anul acesta la Cannes cu un film despre ingerii mortii, intr-un film suprarealist, chiar "ciudat" dupa cum l-au numit unii critici de film, in care personajul principal, un fotograf, jucat de Campino ( solistul formatiei punk Toten Hosen) reuseste sa surprinda, cu aparatul de fotografiat, chipul Mortii (Moartea, desi la feminin in italiana, actiunea filmului avand loc la Palermo, Sicilia, este interpretata de... un actor: Dennis Hopper). Despre acest film - poate cel mai contrariant anul acesta in festival, Wim Wneders vorbeste corespondentului Cinemagia, la Cannes. Sa stai fata in fata cu regizorul Wim Wenders, Presedintele Academiei Europene de Film, care iti marturiseste despre frica de moarte pe care a vrut sa o surprinda in "Palermo Shooting", iti da un sentiment cel putin bizar. Dar, iata mai jos intrebarile:
In film e vorba despre un fotograf, Finn, care ajunge sa surprinda intr-o poza, Moartea... numita, ca personaj, Frank si interpretata de Dennis Hopper...
Da, un fotograf si Moartea pentru ca ideea de mortalitate sta in centrul gestului fotografiei. Si asta il deranjeaza pe Frank, atunci cand cere socoteala ca a fost surprins pe pelicula fotografica. "Voi va bateti joc de munca mea" - pentru ca, facand fotografii, se elimina ideea de mortalitate, tocmai sensul existentei lui. Acum lumea s-a obisnuit sa faca poze cu camera digitala, sau cu telefonul mobil, multi oameni nici nu se mai uita la imaginile pe care le-au scos. Totul este de suprafata in zilele astea Si pozele tale cu amintiri devin redate pe computer. Seara poti sa stergi jumatate din ele. Si atunci ai sters o parte din existenta ta.
Ce ati vrut sa spuneti cu "totul este de suprafata in zilele astea?"
Pentru ca personajul lui Campino schimba pozele la suprafata si nu crede sa fie ceva mai in adancime. Atunci cand prelucreaza in photoshop pozele, le prelucreaza la suprafata. Asta e credo-ul lui. Lucrurile nu sunt altceva decat suprafata lor, in opinia lui. Si asta e opinia generala din ziua de azi. Insa eu am convingerea ca filmele pot sa arate si lucruri in profunzime, si nevazutul, sa arate taramul invizibil. Intreaga istorie a filmului ofera dovezi ca filmul poate transcende faptele.
De ce ati ales Palermo pentru locul actiunii filmului?
Palermo este un oras fara seaman in lume. E cel mai sudic oras mare din Europa; de fapt, e aproape in Africa. Si mai are ceva, a fost orasul aflat cel mai mult timp sub dominatie straina din Europa. Intai a fost colonizat de catre greci, apoi de arabi, normanzi, mai tarziu de spanioli, chiar si germanii l-au colonizat. Cred ca e orasul cucerit de cele mai multe ori, dintre orasele din intreaga lume. Si fiecare si-a lasat amprena aici. Si cel mai special este sentimentul mortii care pluteste in Palermo, ca nicaieri in alta parte. Aici, chiar si cea mai importanta sarbatoare este cea a Mortilor.
Insa Palermo este si locul de nastere al Mafiei...
Da, si Mafia are ea insasi aceasta obsesie a mortii. Insa trebuie spus ca e si locul nasterii luptei impotriva Mafiei: primarul orasului care apare in film si care s-a opus ani de-a randul Mafiei, doamna in varsta care a fotografiat victimele Mafiei. Cred ca acum adevaratele probleme cu Mafia sunt in alte orase italiene. Insa filmul nu este despre Mafie.
Deci e adevarat ca Palermo e un oras al mortilor si al fantomelor?
Da, sa ne gandim nu numai la Sarbatoarea mortilor, dar si la catacombele folosite ca morminte, pe care daca le vizitezi poti vedea corpuri mumificate intinse sau stand in picioare. De altfel, era o practica obisnuita de inmormantare pana in anii '20 ai secolului trecut, corpul se deshidrata si ramanea asa, in catacomba. Cred ca doar in Mexic am mai vazut ceva asemanator. Iar apoi, mergand prin Palermo, am intrat intr-un muzeu unde se afla pictura "Triumful Mortii". Am ramas uimit, in ea era tot scenariul filmului, pentru mine era ca un storyboard!"
Moartea, la sfarsit, vorbeste. De ce ati optat pentru aceasta varianta?
Finn nu este pregatit sa se intalneasca cu moartea, nu vrea sa accepte existenta mortii, fuge de ea. Pe parcursul filmului, insa, devine tot mai pregatit sa se afle fata in fata cu moartea. De altfel, prezenta aceasta ii mai fusese cunoscuta, fiind un semn ca nu isi traieste viata cum trebuie. Ca de fapt viata trece pe langa el si se petrece in absenta lui. Si mare parte din dialoguri il fac sa-si inteleaga natura muritoare.
Vorbim de moarte, insa sedinta foto facuta de catre Finn Millei Jovovich pare mai degraba o celebrare a vietii (Milla Jovovich apare insarcinata in 8 luni - n.r.).
Da, insa o filmeaza interesat doar de partea de suprafata. Prea putin conteaza ca ea einsarcinata si mai e o fiinta invizibila, insa existenta si gata sa se nasca. Finn e un baiat tare priceput in sensul ca stie tehnica fotografiei, are experienta, stie sa-si vanda marfa. Insa nu poate vedea dedesubturile lucrurilor. Si in film asta descopera ca sub suprafata se afla ceva important , doar ca in profunzime.
De ce ati ales-o pentru cameo Milla Jovovich? Nu ar fi fost mai la indemana Claudia Schiffer, un model german?
Claudia nu e Milla. Milla e o persoana cu multa profunzime, chiar daca e tot model ca si Claudia. Milla ca si actrita e inteligenta, o prietena buna, un om bun. Nu as vrea s-o critic pe Claudia, insa cred ca nu s-ar fi lasat pozata cu o sarcina de opt luni.
V-ati simtit, ca regizor, in locul personajului, ati trait conflictele lui?
Da, fotograf sunt si eu, mi-am dorit sa fac un film in care personajul sa fie fotograf. De altfel, Finn, prin meseria sa, este intr-un fel "pe val" in atitudinea contemporana. Este tipic felului in care isi pierde simtul cum ca este muritor. Campino s-a pregatit pentru a intra in pielea rolului sau. Intre altele, a lucrat cu Andreas Gorski, unul din cei mai renumiti fotografi germani.
Din film transpare un sentiment puternic al fricii de moarte...
Frica de moarte este un sentiment foarte comun. Tuturor oamenilor, chiar si mie, ne e frica de ea. Insa cei care au stat cu moartea fata in fata, spun cu totii contrariul, descriu o stare de liniste, de fericire, nicidecum de frica. Odata am privit moartea in fata, cand eram foarte tanar, si timp de jumatate de ora nu am simtit deloc frica, ci doar liniste. Nu moartea in sine ne trezeste teama, ci proiectia ei care ne-o facem ca un mijloc de protectie.
Ati folosit efecte speciale?
Da, dupa cum le-am folosit si in Million Dollar Hotel, vreo 30 de efecte, sau in filmele cu ingeri. Aici a trebuit sa le folosesc pentru momentele cand descriam visele lui Finn.
Scena cu ceasul este un omagiu lui Hitchcock?
Nu, pur si simplu ne-a placut imaginea cu ceasul aflat in varful unui stalp. Da, exista filmul acela mut cu Harold Lloyd, in care se agata cu degetele de un ceas. Si ar fi sensul metafizic cu miscarea acelor de ceas, dar... era un ceas aflat pe un stalp, si ne-a placut ca imagine.
Aveti un simt al arhitecturii, apare arhitectura contemporana in film.
Da, cladirea in care locuieste Finn e una noua, de curand inaugurata, cand am filmat. E construita de un arhitect japonez, si e impresionanta cu toate geamurile ei mari. Finn locuieste in ea, insa cladirea de fapt este un muzeu.
Ati vazut pictura "Triumful mortii" si v-a inspirit sa faceti acest film, apoi Annunziata si ati ales-o pe Giovanna Mezzogiorno ca actrita principala. V-au mai influentat tablourile in filmele pe care le-ati facut?
Era vorba de reproduceri dupa picturile de Edward Hopper, sau Vermeer, insa felul in care picturile au influentat filmele a fost neglijabil. Nu cred ca in vreunul din filmele mele au avut un cuvant important de spus. Cea mai puternicainfluenta au avut-o in acest ultim film - Palermo Shooting.
Nu va puneti problema ca in film e vorba de multa istorie a artei, de arhitectura de calitate, de arta plastica, de fotografie si de muzica. Nu este prea mult pentru spectator?
Lumea de astazi este plina de imagini, de ce ar fi prea mult? Cand ascult Rock sau Radiohead imi dau seama ca oamenilor acestora nu le e frica de nimic. Nu vreau sa fac un film la obiect, dupa o reteta. Viata e complexa. Iar personajul nu ar putea vorbi de frica de moarte fara sa faca referinta la multe lucruri. Pare sa fie o informatie coplesitoare, dar nu e asa.
Cat priveste engleza, nu a fost greu pentru actorii care erau italieni si germani?
Nu, pentru Campino a fost ok intrucat mama sa era englezoaica. Iar Mezzogiorno a jucat in engleza si are experienta [o stiti din Dragoste in vremea holerei, interpreta rolului principal [Fermina Daza]. Si, oricum, era limba in care erau obisnuiti sa comunice si sa inteleaga. Insa, desigur, nu este limba noastra materna. Ca sa concluzionez: e vorba sa ne imbunatatim calitatea vietii prin acceptarea faptului ca suntem muritori. Intr-o epoca in care faptul acesta este tot mereu mai contestat, unde memoria ni se sterge, societatea ne sugereaza ca am putea sa nu fim muritori.
Ce alte proiecte aveti in Europa?
Am un proiect in Germania, dar va dura mult, poate patru ani. Si intre timp, un film in Japonia care va iesi primavara viitoare. Si cateva documentare, care sunt atat de interesant de filmat, sa iesi in soare doar cu un cameraman si cateva lumini.
Părerea ta
Spune-ţi părerea