La Festivalul de la Cannes din acest an documentarul a devenit o forma frecvent utilizata de catre regizori. Primul suces de gen a fost Waltz with Bashir, un documentar de animatie despre un israelian de varsta mijlocie, bantuit de amintirile din vremea cand a luptat in armata. In cateva zile vom vedea un film biografic despre Maradona, de la Emir Kusturica, castigator deja de 2 ori a Palme d'Or-ului. Ieri si astazi au fost deja trei alte documentare: Tyson, de James Toback, un interviu lung la care se adauga extrase din meciurile marelui campion la box; It's Hard Being Loved by Jerks, de Daniel Leconte, povestea unei reviste franceze data in judecata pentru defaimarea Islamului; si 24 City, a lui Jia Zhangke, despre viata a trei generatii de muncitori din China se apropie prin abordare de tehnica documentarului.
In ceea ce priveste Tyson, documentarul e realizat mai mult in cheie reportericeasca, boxerul vorbind in fata microfonului aproape 80% din timp. Nu tu alte voci, nu tu alte puncte de vedere, cu ceva imagini de arhiva, dar ca formula destul de neatractiv. Copil sarac din Brooklyn, crescut intr-un anturaj rau ("putini dintre ei au ajuns acum adulti normali"), Tyson isi aminteste ca era un pusti de 12 ani la casa de corectie, cand antrenorul Cus d'Amato i-a devenit tata adoptiv, crescandu-l pe Mike alaturi de familia lui si formandu-l ca boxer. Tyson a fost un elev sarguincios: studia obsesiv vechile filme cu boxeri, a invatat latura spirituala a luptei si "s-a abtinut de la sex pentru aproape cinci ani".
Tanarul a facut ravagii la amatori, punand jos unul din adversari in 8 secunde si ajungand campion la categoria grea inante sa aiba 21 de ani. Toback, care de 30 de ani regizeaza filme despre personaje extreme, introtdeauna a fost fascinat de sportivi, fiind cunoscuta admiratia lui pentru starul fotbalului american, Jim Brown. Asa ca Tyson, a fost o alegere perfecta pentru regizor. "O data ce ajung in ring", spune Tyson, "sunt Dumnezeu. Sau mai graba o forta diavoleasca, care isi blocheaza adversarul si apoi il pune la pamant cu unul, doi, trei pumni. Dau pumni unul dupa altul".
Tyson a fost campion timp de 15 ani. Crescut de catre o mama prostituata, pierzandu-si figura parinteasca a lui d'Amato cand acesta a murit inainte ca Tyson sa castige titlul, tanarul visa sa-si intemeieze propria familie, insa casatoria cu actrita Robin Givens si relatarile ei cum ca ar fi fost brutalizata au fost prima lui lovitura sub centura Nu-mi place sa fiu iubit. Imi place sa iubesc. Am prea multa dragoste de dat. Nu vreau sa primesc". Si totusi Tyson nu a fost pe atat de cavaler pe cat spune ca e, mai ales nu cu tanara care, cu o marturie de viol, l-a bagat in inchisoare pentru trei ani. Si nici cu fostul sau manager Don King, pe care l-a acuzat de a-i fi furat milioane.
Dupa inchisoare, Tyson s-a intors cu fata plina de tatuaje, ca un razboinic Maori, plus cu imaginea lui Che Guevara tatuata pe burta. Ultima sansa Tyson si-a pierdut-o muscandu-l pe Evander Holyfield de ureche. Peste alti cativa ani, si-a terminat umilitor cariera de boxer: pe banca, refuzand sa intre in a saptea runda impotriva unui anonim - Kevin McBride. Astazi declara ca e un tata fericit a sase copii. "Am ajuns pe varful lumii si pe fundul oceanului, dar nu stiu cum sa traiesc in mijlocul vietii". Acum la dublul varstei la care a ajuns campion, Tyson fredoneaza un cantec trist " prea devreme batran, prea tarziu intelept". Si totusi nu prea batran sa spune povestea unei vieti pentru care s-a luptat, in filmul despre cum e sa fii campion la categoria grea.
