A şaptea pecete (1957)
O perspectivă asupra temelor de credinţă şi efemeritate a omului, semnată de maestrul ritmului lent, Ingmar Bergman. Este povestea unui cavaler deziluzionat, care va avea parte de mai multe întrevederi cu Moartea personificată. Însă filmul este despre starea de spirit şi atmosferă mai degrabă decât despre moartea în sine.
Momentul care merită aşteptat: Nu este vorba de un happy-end atunci când Moartea, în cele din urmă, îl cheamă pe om la sine, însă a rămas antologică scena jocului de şah.
Părerea ta
Spune-ţi părereaAr fi (doar) al 4-lea film al lui Bergman pe care il vad. Daca ai curiozitatea, dispozitia si desigur timpul, te invit sa arunci un ochi critic peste impresiile pur personale despre cele vazute pana acum (incepe pe pagina http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=85623&page=3).