Solaris (1972)
În regia lui Tarkovsky, unul din cei mai rafinaţi autori de "cinematograf lent", acest film de atmosferă urmăreşte tentativa unui psiholog de a se împăca cu pierderea soţiei, într-o lume ostilă: spaţiul cosmic.
Momentul care merită aşteptat: Asta e, nu avem extratereştri (cel puţin nu materializaţi într-o formă similară celei cu care ne-a obişnuit Hollywoodul), nici măcar defecţiuni la navă care să ne distragă atenţia, însă Tarkovsky reuşeşte în schimb să creeze o senzaţie pătrunzătoare de izolare şi alienare, într-un cadru claustrant. Fie că este sau nu vorba de o alegorie a comunismului, filmul e un studiu al puterii omului de a-şi accepta
destinul.
Părerea ta
Spune-ţi părereaAr fi (doar) al 4-lea film al lui Bergman pe care il vad. Daca ai curiozitatea, dispozitia si desigur timpul, te invit sa arunci un ochi critic peste impresiile pur personale despre cele vazute pana acum (incepe pe pagina http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=85623&page=3).