- Vlad Ivanov: "Grossmeier întruchipează Răul"
- Reese Witherspoon şi Matthew McConaughey, dragoste pe Mississippi
- Dracula 3D, omagiu vechilor vampiri
- Robert Pattinson, actorul de carton
- The Angels' Share, "un film realist şi un pic magic"
- Protagonistul din Reality, un Pinocchio contemporan
- Actrița din După dealuri: "Despre scenele violente am aflat mult mai târziu..."
- După dealuri, multi-premiat la Cannes!
- Cannes 2012: Cine ia Palme d'Or-ul?
- Kristen Stewart: "nu am vrut să devin niciodată 'o marfă' "
"După dealuri" stârnește controverse la Cannes
de Gloria Sauciuc in 21 Mai 2012
După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, filmul care reprezintă anul acesta România în competiţia pentru Palme d'Or, a avut premiera mondială la Cannes sâmbătă, 19 mai. Cu toate problemele pe care le are, despre care vorbim mai jos, După dealuri rămâne cel mai puternic film din principala secţiune competiţională de până în acest moment, susceptibil să se întoarcă acasă cu un premiu important.
Inspirat din romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu şi Cartea judecătorilor, După dealuri oferă un rol egal ca importanţă Voichiţei, prietena din mănăstire a Alinei, dacă nu chiar rolul titular - întrucât ea e personajul care se schimbă până la finalul filmului, depărtându-se de Spovedanie la Tanacu, romanul centrat pe Irina Cornici (Alina din film).
Chiar dacă regizorul declară la conferinţa de presă de la Cannes că şi-a propus ca povestea sa fie a prietenei Alinei - "pentru mine a fost important să spun lucrurile din perspectiva Voichiţei", unghiul subiectiv nu se sesizează în film. Mungiu alege să filmeze în manieră observaţională, privindu-şi protagonistele din aceeaşi egală perspectivă. Doar scena din deschiderea filmului, secvenţa de la gară, când unghiul este cel al Voichiţei (care o întâmpină pe Alina), ar putea da indicii asupra intenţiei regizorului, dar nu se susţine până la finalul filmului.
După dealuri reuşeşte să păstreze ideea cărţii Spovedanie la Tanacu, prin aceea că nu arată cu degetul un vinovat. "Încerc sa nu critic pe nimeni", afirma regizorul la conferinţă. Mungiu se fereşte şi de clişeele filmelor cu posedaţi, sau în care au loc exorcizări, reacţiile cu tentă öcultă ale Alinei fiind filmate de la distanţă sau din spatele personajului. În consonanţă cu această strategie, Mungiu filmează din spatele personajului momente de maximă intensitate - prima "rătăcire" a Alinei (secvenţa în care ea intră în mănăstire, în timp ce preotul şi călugăriţele se roagă) e filmată din spate. Aşa încât, atunci când preotul (jucat de Valeriu Andriuţă) se uită la ea înmărmurit, iar călugăriţele îngrozite, şi o întreabă de ce râde, spectatorul nu vede expresia Alinei, deci nu poate evalua de ce natură e reacţia fetei. Nebunie? Posedare?
Pe de altă parte, filmul marșează pe relaţia lesbiană între Alina (Cristina Flutur) şi Voichiţa (Cosmina Stratan), consumată înaintea venirii la mănăstire a Voichiţei, care relaţie provoacă reacţiile violente ale Alinei, ce-şi doreşte să o scoată pe Voichiţa din mănăstire pentru a-şi continua povestea de dragoste. În acest sens, publicaţia Variety scrie că "Mungiu nu caricaturizează figurile preotului şi ale maicilor; chiar dacă aceştia nu reuşesc să observe că dorinţele sexuale lesbiene ale Alinei sunt cauza comportamentului ei deviant". Pe când, din cartea "Spovedanie la Tanacu" înţelegem că Irina Cornici şi Chiţa au crescut împreună în orfelinat ca două surori, nedespărţite, şi că fiecare reprezenta universul celeilalte, persoana cea mai importantă din viaţă, fiind altfel singure pe lume, ulterior prietenia lor evoluând spre apropierea fizică, păcatul "malahiei" pe care îl mărturisește Irina Cornici preotului Daniel Corogeanu. E o diferență de nuanță. Filmul are o singură secvență de afecțiune aproape maternală - Voichița o ține la piept, într-o îmbrățișare protectivă, pe Alina. Prin urmare, aș afirma că în realitate nu doar relația lesbiană le-a legat pe cele două fete, fapt sugerat firav în film.
Unul dintre cele mai frumoase cadre pe care le compune Mungiu este cel în care se face reconstituirea evenimentelor ce au dus la moartea Alinei, cu poliţia, preotul şi călugăriţele în mănăstire, filmaţi din spate. Voichiţa stă cu faţa către maici şi către spectator, în plan secundar. Dacă prim planul este în culori închise, apăsătoare (imaginea e semnată de Oleg Mutu), Voichiţa are faţa într-un nimb de lumină. Ochii ei mari, albaştri, înlăcrimaţi, chipul transfigurat îi dau frumuseţea unei icoane. E momentul în care înţelegem că Voichiţa nu va mai fi niciodată cea de dinaintea tragicei întâmplări ce a dus la moartea celei mai bune prietene ale sale, Alina.
Deşi prea lung, cu tensiunea concentrată mai ales în ultimele 30 de minute, şi un personaj principal neataşant - Alina - pe care nu îl înţelegi întru totul, pentru că nu îl cunoşti întru totul, După dealuri are o poveste memorabilă şi o miză apăsătoare. Dintre toate filmele proiectate până acum la Cannes e singurul despre care poţi afirma că nu se va uita prea curând.
După dealuri, primul film care stârneşte opinii contrare la Cannes
Cu cel mai mare punctaj de până acum, la egalitate cu filmul Love/Amour al lui Haneke, în urma sondajului realizat de Screen International, După dealuri a primit o singură stea din partea publicaţiei Cahiers du Cinema, dar trei de la Le Monde şi Positif. Le Figaro îl consideră de Palme d'Or (patru stele). The Guardian scrie că Dincolo de dealuri e "un film agonizant, misterios - este prima proiecţie de la Festivalul de anul acesta care a fost susceptibilă la controverse: la finalul filmului, nu au lipsit fluierături şi huiduieli. Şi totuşi, filmul mi s-a părut captivant, misterios şi şocant în plan interior - o demonstraţie înfricoşătoare despre felul în care sărăcia generează un loc pe care frica iraţională îl va umple".
Cronici "călduţe" în principalele publicaţii internaţionale
Variety scrie că "tensiunea dintre religios şi laic, dintre grupuri şi dintre indivizi, toate sunt examinate într-o manieră inteligentă, plină de insinuări sumbre, dar şi de semne de întrebare în După dealuri", după care adaugă că "portretul imparţial, realizat într-un ritm lent şi mocnit al unui caz de isterie religioasă nu reuşeşte să atingă o intensitate corespunzătoare de-a lungul celor 152 de minute ale filmului".
Legat de structură, Variety scrie că "Partea centrală a filmului, mai ales, pare lentă şi repetitivă: numai ultimul act, filmat cea mai mare parte în zăpadă, ne aminteşte de tensiunea şi compoziţia vizuală percutantă care au făcut din '432' un thriller atât de impresionant. Dincolo de dealuri e mai puţin plăcut de urmărit decât alte filme despre călugăriţe lesbiene şi despre partenerele lor psihopate. Însă filmul e în orice caz unul care dă de gândit, confirmându-l pe Mungiu drept un talent matur care are multe poveşti de spus, şi nu numai cele despre trecutul recent al României". Concluzia publicaţiei Variety asupra filmului este că "După dealuri nu reuşeşte să contureze acelaşi pericol concret şi nici starea de presiune din 432, iar dramatismul acţiunii pare uneori banal sau chiar previzibil, iar dialogurile seci din scenariu contrastează neplăcut cu excelenţa vizuală a filmului".
Pe de altă parte, Hollywood Reporter scrie că "La peste două ore de rulaj, această austeră dramă psihologică e lipsită de mesajul politic percutant şi de suspansul elogiatului thriller pe tema avortului 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, fiind totuşi demn de succesul la un public avizat, care ţine cont şi de palmaresul regizorului şi de stilul său vizual magistral".
Le Nouvel Observatoire vorbeşte despre "o sintaxă a intimidării" - lentoare, ambianţă apăsătoare, scene interminabile, care - într-o anumită măsură - răspund perfect definiţiei de "coajă academică" pe care o folosim faţă de anumite tablouri fără nici cel mai mic suflu. Pe de altă parte, Le Figaro scrie că "noul Cristian Mungiu e o operă de artă, nu doar un film".

Spune-ţi părerea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.Categorii articole
Gossip
-
Mikey Madison spune "nu" unui rol pe care alte actriţe ar fi în stare să se bată
Actriţa premiată cu Oscar se ţine departe de o franciză celebră, dar şi de... Ryan Gosling - Martin Scorsese face o dezvăluire şocantă
- Manifestanţii pro-Palestina îi strică lui Gal Gadot un moment de recunoaştere în carieră
- Gwyneth Paltrow revine la actorie pentru scenele de sex cu un actor cu 23 de ani mai tânăr?
- "Eu m-am maturizat, voi se pare că nu!" Millie Bobby Brown le răspunde celor care îi critică alegerile
Ştiri cinema
-
De ce ciudat vorbeşte Yoda te întrebi? George Lucas explică...
La o proiecţie aniversară a lui Imperiul contraatacă, cineastul face o dezvăluire neaşteptată - Şeful Netflix spune că mersul la cinema e "demodat". Are dreptate?
- E oficial: Ryan Gosling e în noul... gâlşeavî pi şeruri
- Hoții de subiecte invită tinerii la cinema si oferă premii educative
- Bântuit de 7 secunde din Singur acasă 2: cea mai arzătoare dorinţă a lui Chris Columbus
Producţie
-
Nu stă o clipă: Tom Cruise este "cel mai influent bărbat din lume" în noul film al lui Alejandro G. Iñárritu
Poate că noul film nu are încă un titlu oficial, dar afişul său va fi plin de nume celebre - Johnny Depp, reacceptat la Hollywood?
- Ea este Elizabeth dintr-un Mândrie şi prejudecată "pentru noua generaţie"
- Robert Pattinson, antagonist hermafrodit în Dune 3?
- Începe producţia unui nou film James Bond, dar... fără James Bond
Cronică
-
Vânătorul de animale pierdute și elefănțica Murătură – Hitpig: purcelușul detectiv
Purcelușul antropomorf Hitpig și-a făcut un renume din înapoiarea animalelor către stăpânii lor. Însă o întâlnire cu o elefănțică entuziasmată îl va face să realizeze că și-a înțeles greșit menirea. - Filmul influencerilor nu e așa prost cum s-ar putea crede – Buzz House: The Movie 2
- O prietenie ieșită din comun – Un panda pe nume Moon / Moon the Panda
- Un basm ceh în stil Disney - Prințesa și grădinarul / The Proud Princess
- Netflix, în loc de The Electric State de ce nu faci 20 de North of North?
Dosarele X
-
Viitorul e aici: se lansează primul film dublat vizual cu ajutorul AI
În 2025, priveşti cerul, cerul te priveşte înapoi şi îţi şi vorbeşte pe limba ta - Le pronunţi corect numele? 15 actori cu nume "dificile"
- Rachel Zegler, pusă la zid pentru eşecul lui Snow White
- La Hollywood, casa săracului arde mai repede ca cea a bogatului
- Avalanşă de remake-uri: American Psycho, Tangled, Another Round
CineCloud
Filme pe genuri
- Acţiune
- Animaţie
- Aventuri
- Comedie
- Crimă
- Documentar
- Dragoste
- Dramă
- Familie
- Fantastic
- Film noir
- Horror
- Istoric
- Mister
- Muzică
- Muzical
- Război
- Romantic
- Scurt metraj
- SF
- Stand Up
- Thriller
- Western
- Taguri filme
- Taguri stiri
- Arhiva stiri
- Program TV
Premii filme
Filme noi
- Filme 2027
- Filme 2026
- Filme 2025
- Filme 2024
- Premiere cinema
- Filme la TV
- Filme pe DVD
- Filme pe Blu-ray
- Filme româneşti
- Filme indiene
Filme 2025
Index filme
Program cinema
Premiere cinema
În curând la cinema
- Thunderbolts*
- Rosario
- Motel Destino
- Buffalo Kids
- Kaptein Sabeltann og Grevinnen av Gral
- Shadow Force
- Sirenele: Secretul medalionului
- Marea pescuială
- Hurry Up Tomorrow
- Final Destination Bloodlines
- Maia - Portret cu mâini
- Mission: Impossible - The Final Reckoning
- Lilo & Stitch
- An Unfinished Film
- A Tooth Fairy Tale
- The Ritual
- Die Schule der magischen Tiere 3
- In His Own Image
- Ballerina
- Karate Kid: Legends
- Ozi: Voice of the Forest
- How to Train Your Dragon
- Den stygge stesøsteren
- Kontinental '25
- 28 Years Later
- Elio
- M3GAN 2.0
- F1
- En fanfare
Filme noi în SUA
- Fight or Flight
- A Big Bold Beautiful Journey
- Bring Her Back
- The Phoenician Scheme
- Materialists
- Naya Legend of the Golden Dolphin
- Jurassic World Rebirth
- Superman
- I Know What You Did Last Summer
- Smurfs
- The Fantastic Four: First Steps
- The Naked Gun
- The Bad Guys 2
- Experiment 77
- Freakier Friday
- Animal Friends
- Nobody 2
- Starbright
Program TV

Termeni şi condiţii | Contact | Politica de confidențialitate | A.N.P.C
"După dealuri" stârnește controverse la Cannes
Părerea ta
Spune-ţi părereaSîmbătă, la Cultural, am avut senzaţia ciudată că motivul huiduielilor din sală (de la vizionarea de presă) a fost greşit înţeles. Pînă la urmă, IMN a introdus în discuţie un moment similar, de acum cîţiva ani, comparînd vizionarea de la Antichrist. A găsit bine elementul de comparaţie, dar nu a găsit motivul - sau nu l-a exprimat. E vorba de temă, de prejudecăţi şi stereotipuri şi de lucrurile la care preferăm să nu ne gîndim din perspectiva asta, nu de viziunea anume a lui Mungiu.
Deci nu l-au huiduit pe Mungiu, ci tema filmului... bigotism, lesbianism...
Cateva mici note pe marginea textului foarte interesant, tinand cont evident si ca nu am vazut filmul:
- "Inspirat din romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu Bran" - sau din evenimente tip "Exorcizare la mânăstire, cu o călugăriţă din Muscel " vezi povestea cu Maica Filofteia... Exorcizarile sunt o tema un pic cam uzata si nu ma asteptam la un truc atat de artificial. Cu sau fara filmari din spate, un vechi proverb satanist spune "O exorcizare ramane o exorcizare, indiferent de unghiul de filmare"...
- "austera drama psihologica" - acum asta e interpretabil. Drama e austera sau filmul e auster... Daca le asociem, prin contaminare avem in fata noastra 2:40 de austeritate. Not something for me. Chiar trebuie sa fie BRILIANT filmul pentru ca sa ma poata tine in scaun atata vreme fara sa fac echimoze.
- "Dincolo de dealuri e mai puţin plăcut de urmărit decât alte filme despre călugăriţe lesbiene şi despre partenerele lor psihopate" - Psihopati! Hmm, ce plictisitor ar fi sa traim fara ei... Practic psihopatii sunt sarea si piperul intr-un asemenea film maraton. Dar stai asa! Sa nu uitam ca psihopatii ar ramane un simplu condiment uzual fara... homosexualitate (in cazul asta, ocazia perfecta: calugarite lesbiene). Serios, fara suparare: mai lipseau niste tigani blanzi dar persecutati, cativa orfani handicapati, autisti abuzati de la casa de copii, bolnavi de cancer sau SIDA in stadiul terminal, supravietuitori de Holocaust, veterani din Afganistan sau Dumnezeu stie ce categorie producatoare de premii pe fond de cutremurare emotionala sau...politica. Poate in urmatorul film.
- "lipsită de mesajul politic percutant" - Dimpotriva. Mesajul e tot politic sau social politic, dupa o reteta care invoca premiii "corecte politic". oarecum in spiritul notei precedente, fara exagerare, chiar nu vedeti un model repetitiv aici?.... Cannes e pana la urma si el un festival puternic influentat politic, unde lumea se duce la "produs premii", cu filme concepute special pentru a smulge recompense folosind un tipar sensibil. De fapt e o forma de santaj al juriului care e obligat sa dea un premiu cum dau nasii in stanga si in dreapta bani lautarilor la nunti. Asta e tara noastra, asta e ce putem oferi: asemenea subiecte (cu succes patologic la juriu).
- "Le Figaro scrie că "noul Cristian Mungiu e o operă de artă, nu doar un film"." Expresionismul e un mare curent artistic, dar zau daca am intelegere pentru ele... In fond sunt doar un amator ma astept la riposte, dar asta e parerea mea. Dar poate ma insel.si este bun... Nu voi sti decat dupa ce il vad.
In general am obiceiul sa comentez de cate ori am timp filmele vazute si rareori ma hazardez sa comentez ceva ce nu am vazut (desi uneori e evident). Evident, astept sa vad parerea din comentariul tau dupa ce vezi filmul lui Mungiu... ;-)
@xerses - well, patriotismul meu mic si distrofic e singurul mobil ca sa sustin ce spui. Asa este insa... Abordand prestigioasa competitie dpdv patriotic, sa-i uram succes regizorului nostru! Filmele cu specific romanesc precum cele cu avorturi si lesbiene m-au facut dintotdeauna mandru ca sunt roman. In fond daca era altceva poate ca era chiar plicticos... Oare ce urmeaza?... Daca m-ar chema Uri Geller as spune ca un fiml cu si despre "aurolaci"... De ce nu in fond? Alte pronosticuri?
Si pe langa subiect : poate intr-o zi am sa vad un scenariu scris dupa exceptionalul roman "Clopotele " al lui Richard Harvell, pe care cine l-a citit nu poate sa nu observe ca e o lectura aproape cinematografica. Si ca sa va starnesc , redau recenzia -"Născut într-o clopotniţă, într-un sat din Alpii Elvețieni, Moses, fiul unei sărmane surdo-mute este înzestrat cu un auz remarcabil şi cu o voce la fel de limpede precum sunetul uriașelor clopote sub care a văzut lumina zilei. Sunetele îi vor fi harta cea mai de încredere pe parcursul vieții sale marcate de muzică, la început în corul unei mănăstiri și, în cele din urmă, pe scenele celor mai de seamă teatre din Viena și din Veneția. Binecuvântare, dar și blestem, vocea sa angelică este vocea unui musico, castrat împotriva propriei voințe, pentru a-i păstra puritatea și limpezimea. Moses își va trăi iubirea pentru o tânără nobilă din Sankt Gallen cu intensitate fidelă și tragism, până la capăt, asemenea lui Orfeu, în opera cu care își face neașteptat debutul pe scenă, la premiera dirijată de celebrul Gluck.
Adevăruri sfâșietoare, frumusețe, artă, ură, conspirații, zâmbete printre lacrimi și mai ales sunete care să exprime emoții într-un limbaj universal... romanul lui Harvell înfățișează o poveste strălucitoare și gravă, ca bătaia în amurg a marelui Pummerin, din Catedrala Sfântul Ștefan."