Cele mai bune filme de la TIFF

La filmele de festival ai nevoie de câteva zile de pauză ca să se aşeze: sunt multe, adesea grele, iar presiunea multelor evenimente conexe le poate transforma într-o serie de imagini fără început şi fără sfârşit. Dar câteva nopţi dormite şi rememorarea celor mai importante momente este cât se poate de benefică şi, iată, acum vă putem da un top cinci al preferinţelor noastre din selecţia de anul acesta a festivalului Transilvania.

Himizu
Mai întâi Supravieţuitorul/Himizu. Este fără îndoială filmul ediţiei (cel puţin din cele pe care le-am văzut). Venit de la Veneţia, această dramă legată întrucâtva de cutremururul şi tsunami-ul din 2011 a câştigat premii de interpretare pentru cei doi actori adolescenţi din rolurile principale. Şi cât le-au meritat! Himizu nu numai că este explorarea unei culturi nefamiliare (poate că uneori reacţiile personajelor ţi se vor părea nenaturale), dar regizorul Shion Sono brodează o poveste extrem de convingătoare despre ruptura dintre celebrul conformism japonez şi răzvrătirea necesară într-o situaţie extremă. Subiectul îl are în centru pe Sumida, un licean care visează la o viaţă cât se poate de banală, dar când comite o faptă ireperabilă schimbă 180 de grade direcţia şi începe să-i pedepsească pe cei în stare să facă mai mult rău decât el societăţii.

Michael
Selecţionat la Cannes anul trecut, Michael al austriacului Markus Schleinzer este unul dintre cele mai incomode filme văzute în ultima vreme. Explorarea convieţuirii forţate a unui băiat de 12 ani cu un pedofil care îl ţine prizonier într-o cameră secretă din subsolul vilei sale are o extraordinară putere de a te oripila şi în acelaşi timp ţine lipit de ecran. Finalul extrem de deschis este cireaşa de pe un tort plin de secvenţe incomode şi în acelaşi timp prezentate fără prejudecăţi, dar şi fără menajamente. La TIFF filmul a fost, pe bună dreptate, pe lista producţiilor nerecomandate minorilor.

Teddy Bear
Câştigător al premiului de interpretare pentru actorul-culturist Kim Kold, Teddy Bear poate părea la prima vedere simplu şi previzibil (din punctul de vedere al scenariului chiar este, de fapt), dar mesajul, regia şi un erou cât se poate de ataşant te fac să treci cu vederea. Giganticul Kold îl interpretează pe Dennis, un culturist extrem de timid care la 38 de ani încă locuieşte cu mama sa extrem de posesivă (şi pasiv-agresivă). Când un unchi se căsătoreşte cu o thailandeză, Dennis speră să-şi găsească şi el fericirea în această ţară îndepărtată, dar pentru asta va trebui să-şi rezolve câteva probleme mari. Este de ajuns să vezi câteva secvenţe din film pentru a vedea cât de bine i se potriveşte titlul imensului dar sfiosului Dennis.

Alpii
Unul dintre hiturile recalcitrante ale festivalului, Alps cu siguranţă nu se regăseşte pe lista celor mai populare titluri, dar asta nu înseană că experienţa vizionării nu-ţi va rămâne pentru mult timp în memorie. Premisa e pur şi simplu sărită de pe fix: un grup plin de iniţiativă, Alpii, oferă un serviciu neaşteptat celor care au pierdut recent un membru al familiei, un coleg sau un prieten. Alpii se oferă să-i ia acestuia locul, încercând să umple golul sentimental lăsat în urmă. Premisa lasă loc unor deraieri delicioase, mai ales când una din membrele grupului decide să nu mai respecte regulile stricte impuse de liderul acestuia.

Numai vântul
Inclus în Ziua maghiară, care aduce la TIFF cele mai recente producţii din Ungaria, Numai vântul al lui Benedek Fliegauf este recomandat şi de câştigarea unor premii importante la festivalul de la Berlin, inclusiv marele premiu al juriului. Cu actori neprofesionişti, Fliegauf porneşte de la un caz amplu discutat în presa maghiar la finalul deceniului trecut: familii de romi au fost atacate cu arme de vânătoare în propriile case, mai mulţi membri ai comunităţii romani aflându-şi astfel sfârşitul. Nepărtinitor şi extrem de atent la atmosferă, regizorul aruncă pe ecran un adevărat thriller, reuşită cu atât mai grăitoare cu cât resursele sunt minime.