După zece roluri jucate în zece ani, Cosmin Seleşi a întâlnit marea şansă graţie lui Nicolae Mărgineau, care i l-a încredinţat pe Emil, din Schimb valutar (2008) - personaj reprezentativ pentru vremurile frământate prin care trecem, cu încercările şi sinuozităţile lor. Actorul îşi construieşte atât de sincer complexitatea de stări (derută, vulnerabilitate, disperare - urmate de adaptare, degenerare, dezumanizare până la hoţie şi chiar crimă), încât oferă un arc dramatic de o bogăţie rar întâlnită în filmul românesc, sublimat prin formula expresivă a subtilităţii.
Diferit, economic şi proaspăt se relevă Costi, din Poliţist, adjectiv (2009, Corneliu Porumboiu), funcţionarul de la poliţie tipicar, tracasat, cu un aer aparent culant şi amiabil presărat de zvâcniri orgoliase exasperante, în tuşe fine şi accente tăioase. După plutonierul Doru din Portretul luptătorului la tinereţe (2010, Constantin Popescu jr.), rol integrat cu bun-simţ în portretul colectiv al umanităţii dintr-o perioadă tragică a istoriei, Cosmin şi-a dezvăluit şi resursele temperamentale în registru comic, cu Stoian, din Ursul (2011, Dan Chişu), contabilul prostuţ şi zbuciumat, compus pe linia instabilă dintre talentul scăpărător şi cabotinărie - menţinându-se ferm pe partea celui dintâi, ca bază solidă a unei cariere cu şanse certe de perspectivă.
Părerea ta
Spune-ţi părerea