« Înapoi la pagina festivalului

Aurora care vesteşte întunericul, a lui Cristi Puiu

de Gloria Sauciuc in 11 Mai 2010
Aurora care vesteşte întunericul, a lui Cristi Puiu

Aurora, cel mai recent film al lui Cristi Puiu, selecţionat în secţiunea Un Certain Regard a celui mai important festival al lumii, a intrat în premieră vineri, 11 martie 2011, în cinematografele din România.

Un film ambiţios, care impresionează în egală măsură cu Moartea domnului Lăzărescu (producţie cu care Cristi Puiu obţinea premiul secţiunii Un Certain Regard în 2005), dar mai ales filmul românesc ce construieşte cele mai adânci momente de aşteptare pentru spectator. Şi cele mai sumbre. Iar universul creat se distinge prin expresivitatea crudă şi sordidă a unei lumi surprinse în goliciunea ei inestetică şi morbidă.

Personajul principal, inginer metalurg (jucat de regizorul însuşi, debut), este într-o tăcută şi sumbră căutare a ceva, pe tot parcursul filmului. Bântuie pe drumuri înglodate, printre căi ferate şi remorci abandonate pe terenul viran dintre casele Chitilei - aici bărbatul pândeşte o femeie cu doi copii. Îşi străbate dintr-o cameră în alta apartamentul igrasiat, cu pereţii decopertaţi, cu bucătăria în dezordine, murdară. Trece pe lângă un abator. Este abătut, stăpânit de gânduri numai de el ştiute. Recuperează de la fabrica unde lucrează (dar unde e săpat pe la spate) două percutoare artizanale necesare armei de vânătoare pe care o are acasă, dar şi banii pe care un coleg amână să i-i înapoieze. Fabrica are pereţii scorojiţi, iar în biroul lui Viorel, că aşa îl chemă pe protagonist, dosarele sunt prafuite, îngălbenite, vechi. Atmosfera astfel creată pregăteşte terenul degradării umane. Iar realismul capătă tente naturaliste. Ce i s-a întâmplat acestui bărbat? Ce îl preocupă? Şi, mai ales, ce plan are - pentru că, în mod evident, pregăteşte ceva.


Cristi Puiu jonglează cu indiciile, pe care ni le presară în ritm lent; unele sunt înşelătoare, cele mai multe oferă, însă, coordonatele necesare "citirii" poveştii. Indiciile oferă, totodată, acroşe care ne captează atenţia între momente de apăsătoare aşteptare; apoi, în susţinerea primului indiciu pentru un aspect important al poveştii, mai este dat un al doilea, după care adevărul pe care îl bănuiam este rostit, confirmat. Cristi Puiu îşi lasă spectatorul să emită în gând ipoteze, să construiască în avans povestea, pentru ca - mai apoi- să-l surprindă, cu o evoluţie a întâmplărilor neaşteptată. Un blister cu pastile date pe sub mână, o palpare a unei zone dureroase, în timp ce face duş, mutarea bunurilor, o mamă care îi calcă cămăşile, şi nu o soţie, testarea unei puşti cu percutoare artizanale... toate oferă fragmente foarte îndepărtate între ele dintr-un puzzle. Se va sinucide Viorel? Va ucide? Ce i s-a întâmplat? Cum de a ajuns în această situaţie? Spectatorului i se oferă şansa unui demers detectivistic.

Prima scenă a filmului este una casnică; aici găsim un exemplu de indice fals, care induce în eroare asupra identităţii bărbatului şi a femeii (Clara Vodă) ce discută despre bunica Scufiţei Roşii, având grijă să n-o trezească pe fetiţa (Ileana Puiu) care doarme în camera alăturată. Iar scena finală este una aproape kafkiană, în care sunt implicaţi trei poliţişti, creionaţi în jurul tipologiei standard - nătângi, unul animat însă de un exces de zel în aplicarea procedurilor standard, indiferent de caz, celălalt de o bonomie sterilă şi al treilea (jucat de Constantin Diţă): poliţistul-funcţionar sătul de toate, conştiincios într-un târziu.

Între cele două scene de început şi final: căutări... aşteptări...priviri... tăceri... totul în cadre lungi, în care tensiunea mocneşte insidios. Motivaţia pe care o aduce protagonistul la sfârşit - şi pe care o aşteptam cu toţii - este, totuşi, eliptică, şi prin asta vreau să spun nesatisfăcătoare, expediată. Deşi, până la ea, sunt aduse  cel puţin două argumente care cântăresc în empatizarea cu personajul. Deşi planul este dus la bun sfârşit, pentru personajul principal nu se mai întreved zorii de zi. Aurora pe care o anunţă titlul vesteşte, de fapt, întunericul.

Aurora are o durată de 179 de minute.

cu sprijinul

Părerea ta

Spune-ţi părerea
ESSE pe 5 mai 2010 12:27
179 DE MINUTE ??????????????CE INSEAMNA ASTA ? E O SAGA ?UN DICTIONAR AL GENIALITATII REGIZORULUI? 178 DE MINUTE CA SA ARATI CAT DE STRICATA E SOCIETATEA NOASTRA SI APOI FINALUL APOTEOTIC?OK; NU SUNT FAN FILME DE ACTIUNE AMERICANE ,AS VREA SA SE INTELEAGA ASTA DE LA INCEPUT DAR SA-MI FIE SCUZATA....CURIOZITATEA,ALTA RETETA GENIALA NU A GASIT?---II PROPUN ALTCEVA LUI CRISTI PUIU:SA MA FILMEZE PE MINE 8 ORE LA SERVICI ,5 ZILE PE SAPTAMANA CAUTAND IN CARTI DE NORMATIVE IN CONSTRUCTII EDITATE PRIN 70. (FARA PUSCA SI FARA PLIMBARILE KAFKIENE IN NOAPTE) .VA DATI SEAMA? AR SCRIE ISTORIE !....ABIA ASTEPT SA VAD FILMUL!SPER CA LA SFARSIT PERSONAJUL LUI CRISTI SA-SI ZBOARE CREIERII!ASTA DA FINAL PT MONUMENTUL DE GENIALITATE!....SUNT PUTIN RAU....
Dragomara pe 5 mai 2010 12:30
Isuse, 179 de minute de cadre lungi, asta e de-a dreptul deprimant!! :-((
Bine că l-ai povestit pe tot, de parcă nu erau suficient motivele pentru care să nu-l văd, cu toate că până acum am fost şi continuu să fiu fan Cristi Puiu.
Cineva spunea pe undeva că în ţara este imposibil să produci (+ regizezi) şi altfel de filme în afara celor de autor. Chiar aşa să fie?! :D
Nu ştiu, parcă m-am cam plictisit de dramele astea româneşti postdecembriste de pe marele ecran. Oare chiar nu mai există nimeni fericit în ţara asta despre care să faci un film?! Hm...

miki spaga pe 5 mai 2010 12:40
"Aurora pe care o anunţă titlul vesteşte, de fapt, întunericul. "-OAUU!!!!! CAT DE TARE !!!!
yksvokrat pe 5 mai 2010 13:01
cristi, nu lua in sema comentariile negative!Bresson ,Tarkovsky si Bergman ar fi mandri de tine! de fapt si de drept ar fi singurii !!!! 179 de minute.....WHAT THE....??????
tot io pe 5 mai 2010 13:36
uau!!! sa-l vad pe cristi 179 de minute !?!asta da regal cinematografic!!!o sa-mi aduc cutia de 3 kg de popcorn si zeama de lamaie!!!!
felixa pe 5 mai 2010 13:48
"Iar universul creat se distinge prin expresivitatea crudă şi sordidă a unei lumi surprinse în goliciunea ei inestetică şi morbidă..."
Iata o cronica ce ma face sa astept cu nerabdare un film romanesc. Si ce daca sunt 3 ore??? Doar d-alde Stapanul inelelor merita onoarea??? E Cristi Puiu, e deja un brand al calitatii cinematografice. Sau sunt cam tampiti aia de la Cannes care se ocupa cu nominalizari...
Si daca nu e drama, din ce mai faci capodopere?

Iulian pe 5 mai 2010 13:52
Nu am vazut inca filmul, totusi din ce scrie articolul reuseste sa-mi incite curiozitatea. Vreau sa-l vad la cinema, pare o premisa interesanta. Neorealism? Sa vedem...articolul nu da chei, nu spoliaza de loc fata de ce am citit pana acum.
vssh pe 5 mai 2010 19:37
pare foarte tare,deabia astept sa-l vad!!!!
Radu1711 pe 9 mai 2010 11:00
frumos
silv_xd_tweety pe 9 mai 2010 16:25
pare smk
gigi kent pe 10 mai 2010 12:10
de parca moartea lu' lascarescu nu m-a distrus de plictiseala. cand s-a trezit asta ca e si actor? cre ca ie ciuda pe orson. ce face omu, de ce sa nu faca si puiu.
fanfirth pe 12 mai 2010 13:46
Iar deprimare...Va avea atatia spectatori cat merita....
Cezar pe 16 mai 2010 23:15
Alta mizerie romaneasca, poluanta si rau mirositoare, pline de scatografie. Lasati-ne cu puii, porumboii, caranfilii si nicolaestii. Exista o baza istorica si literara romaneasca pentru a realiza filme cu un adevarat impact. Va propun realizarea unui scenariu avand ca tema biografia nemuritorului Iosif Ivanovici, sau o ecranizare a celebrului roman "Somnul vamesului" de Bujor Nedelcovici si poate ca dubla trilogie a lui Vintila Corbu "Pasari de Prada" si "Idolii de Aur" ar reprezenta cu adevarat o provocare pentru cei mai temerari din cineastii romani. Si exemple ar mai fi nenumarate. Sa se termine cu vidanjorii societatii romanesti de pe ecranele cinematogratice si sa fie lasati cei care vor sa se ocupe cu adevarat de o a saptea arta autohtona!
hu pe 20 mai 2010 08:50
179 de minute de paranoia....pe bune. nu si asuma nimeni sa spuna ca omu e dus cu pluta la propriu? sau cel putin ca are cultul personalitatii? Jenant.Filmul e slab ,Atit.Pretentios si slab.
marius pe 27 mai 2010 12:34
Daca toti cei ce-au scris aici ar avea posibilitatea sa "faca" film, sa regizeze, sa joace, etc. Nu numai ca si-ar da seama de muuuuuulte care nu le gindesc ( multi neavind nici cu ce ), dar Romania nici macar nu ar mai fi selectionata la vreun festival. Faptul ca regizorul Cristi Puiu a fost selectionat pentru Cannes si nu oriunde ci la sectiunea Un Certain Regard, nu e de trecut cu vederea, nu e fapt divers, NU E DE COLEA! Da ce stiu "unii"? Ce stie broasca ce-i oceanul?
johnnyg pe 13 martie 2011 15:25
Daca bine tin eu minte, anul trecut la Cannes la proiectia "Aurorei", oamenii cam plecau pe la mijlocul proiectiei din sala, zicand totusi ca e un film interesant. (nu stiu exact la ce se refereau :-))))
Anyhow nici la TIFF nu a fost apreciat de catre public. Majoritatea au iesit de acolo pe jumatate adormiti.

ginnu pe 13 martie 2011 20:21
un film extrem de prost si plictisitor cu un cristi puiu ca in bancurile cu sergiu nicolaescu: regia cristi puiu, scenariul cristi puiu, actor principal cristi puiu ....mai avea sa joace in rolul fetitei si era total....da' stai, ca in rolul fetitei e ileana puiu....in fine, am rezistat doua ore si jumatate si ma consider eroina...totusi am o curiozitate? cum naiba se termina filmul asta????
margott pe 22 aprilie 2012 20:21
Eu zic ca merita vazut. Nu-i un film lejer, in care totul ti se serveste de-a gata, e un film care te provoaca la intrebari si la meditatii.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells