După ce s-au oprit aplauzele la blockbusterele Robin Hood, al lui Ridley Scott, şi Wall Street, sequel-ul lui Oliver Stone, regizorul britanic Mike Leigh a prezentat Another Year, în cursa pentru marele premiu al festivalului. Un film mai potrivit ca piesă de teatru, dar - cu toate acestea - foarte frumos scris, captivant.
Acesta este primul candidat real la un premiu pentru scenariu, dar şi la unul de interpretare feminină. Lesley Manville - în rolul anxioasei, logoreicei, instabilei, închipuitei Mary - este pur şi simplu memorabilă. Pe măsură ce anii trec, Mary bea pahar după pahar, agăţându-se de familia lui Gerri şi Tom, refuzând avansurile lui Ken, un alt vechi prieten al cuplului, la fel de amator de alcool.
Personajele lui Leigh îşi descoperă soarta pe măsură ce destinul lor este, gradual, dezvăluit. Povestea filmului este împărţită pe anotimpuri. Aparent banală, pentru că arată un an din viaţa unui cuplu fericit, de vârstă mijlocie, clasă mijlocie, Tom şi Gerri (Jim Broadbent şi Ruth Sheen). Însă Leigh insistă că în aceste poveşti de familie cu un tempo lent al acţiunii, a găsit fascinaţia şi farmecul din vieţile oamenilor, chiar "obişnuite" sau "plicticoase". Iar noi îi dăm dreptate, pentru că filmul ne-a captivat.
"Viaţa e fascinantă", spune Leigh, şi nu e o diferenţă între viaţa obişnuită şi o alta. "Filmul e despre cum ajungem să ne împăcăm cu viaţa - cum ne înfruntăm pe noi înşine şi pe ceilalţi, cum înfruntăm ceea ce suntem", spune regizorul la conferinţa de presă, unde s-a arătat - din păcate - irascibil. Întrebarea care l-a iritat pe Leigh (în realitate deplasată şi "nepertinentă", cum a clasificat-o însuşi regizorul) se referea la motivul pentru care regizorul a fost rău cu personajul lui Mary.
Another Year va avea de înfruntat concurenţa altui regizor britanic renumit, Ken Loach, alături de alte 17 filme internaţionale de la regizori precum Doug Liman (SUA) sau regizorul de filme-cult Takeshi Kitano.
Părerea ta
Spune-ţi părerea