Agora, al doilea film al lui Alejandro Amenábar în limba engleză, după The Others, este o încercare ambiţioasă de a recrea conflictele din Alexandria secolului IV. Filmul este spectaculos şi tulburător în acelaşi timp.
De anvergură aproape epică, filmul ne implică emoţional, aşezându-se în rândul (dar nu înaintea) unor producţii ca Quo Vadis ori Ben-Hur, pe care încearcă totodată să le reinventeze.
Povestea este a legendarei femei astronom Hipatia (Rachel Weisz), închisă între zidurile bibliotecii din Alexandria, şi a luptei ei pentru salvarea înţelepciunii lumii vechi de valul distrugător al noilor credinţe, printre care însuşi creştinismul, care bântuie străzile Alexandriei.
Totodată, în film este strecurată povestea de dragoste a unui sclav, jucat de Max Minghella, pentru stăpâna sa, Hipatia (Rachel Weisz). Perspectiva iubirii lui pentru stăpână se profilează pe fundalul naşterii creştinismului, ceea ce dă filmului o miză tulburătoare. Totodată, la iubirea Hipatiei aspiră şi Orestes (Oscar Isaac), unul dintre studenţii ei, care mai târziu devine prefectul Alexandriei.
Hipatia îi învăţă pe discipoli filosofia neoplatonică, şi este - totodată - un ateu convins. De aici şi până la acuza că ar fi vrăjitoare nu mai e decât un pas. Ceea ce-i va aduce şi sfârşitul.
Filmul este similar cu Apocalypto al lui Mel Gibson prin aceea că permite să atingi, să experimentezi, să miroşi o epocă. Nu este la fel de visceral ca producţia lui Gibson, dar intensitatea trăirilor pe care ţi le provoacă este similară. Nu vă refuzaţi astfel de trăiri.
Din păcate, lui Amenábar i se întâmplă de câteva ori să cadă în capcanele genului; greşeşte arătându-ne cu degetul vinovaţii, încercând să ne manipuleze practic concluziile cu privire la ce s-a întâmplat atunci. Dar eu văd această manipulare ca fiind una pozitivă. Apreciez şi perspectiva insolită asupra religiei şi creştinismului pe care ne-o oferă.
În concluzie, un film care îmbogăţeşte peisajul cinematografic al săptămânii.

Părerea ta
Spune-ţi părereaCronica mea e aproape "at odds" cu a Gloriei - cine o doreste, cine o pofteste... aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=96614
Romania e extaziata dupa Avatar si singurul regizor pe care il pot retine romanii e James Cameron. Bine, bine, e un regizor foarte bun... dar ce inseamna asta? ca restul sunt batuti in cap? Nu e Cameron zeul regizorilor...
Abia astept Agora. Imi place mult Rachel Weisz.
oarecum off-topic: de ce a încetat colaborarea cu agenda.liternet? eu tot acolo căutam cronicile, mai ales la filmele proaste (filmele proaste dau cele mai haioase recenzii ...)
Doamne Ajuta!
...Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori...
...Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei...
...Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever...
...După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie "anticultura", pustiul şi peşterile...
...Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să "cureţe" Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: "mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare".
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile...
Fără cuvinte...
sa nu comparam avatar cu filme ce nu-si bazeaza impactul pe efecte vizuale si alternative viu colorate la agitatia cotidiana..agora, e ipoteza unui fapt istoric, pe care, indiferent daca o acceptati sau nu, cu siguranta va va face placere sa0i acordati toata atentia.