7 filme de neratat la TIFF

Cu peste 200 de lungmetraje în selecţie e foarte greu să te decizi ce anume să vezi la TIFF. Îţi sărim în ajutor cu acest material foarte personal: găseşti mai jos şapte dintre zecile de titluri pe care autorul acestui articol intenţionează să le bifeze în cele zece zile de TIFF.

Primul pe listă ar fi Samurai fără sabie. Regizor este Hitoshi Matsumoto, unul dintre cei trei regizori invitaţi anul acesta în secţiunea 3x3. Pe lângă faptul că acţiunea se petrece în Japonia în Evul mediu, subiectul filmului porneşte de la o premisă nemaiauzită: prins după ce şi-a părăsit stăpânul, un samurai primeşte o pedeapsă cu totul ieşită din comun şi anume să aducă un zâmbet pe faţa prinţului său, a cărui mamă murise de curând. Samuraiul are doar o lună la dispoziţie pentru această sarcină şi în caz de eşec trebuie să-şi facă sepuku. Hitoshi Matsumoto este unul dintre cei mai cunoscuţi comici japonezi, având milioane de fani printre tinerii din ţara sa.

Un alt titlu interesant este Acesta nu este un film, un documentar cu o poveste extraordinară. Filmat în parte cu un iPhone şi transportat ilegal în Franţa într-un tort pentru a fi inclus, în ultimul moment, în selecţia festivalului de la Cannes, Acesta nu este un film descrie viaţa de zi cu zi a apreciatului regizor iranian Jafar Panahi în timpul arestului la domiciliu în apartamentul său din Teheran. În timp ce recursul său la extraordinara pedeapsă primită din partea autorităţilor iraniene - şase ani de închisoare şi 20 de ani de interdicţie de a realiza filme - Panahi este văzut vorbind la telefon cu familia şi avocatul, discutând despre situaţia sa cu regizorul Mojtaba Mirtahmasb şi meditând la sensul artei filmului.

Play, inclus în secţiunea Supernova, porneşte de la un caz petrecut în realitate: un grup de băieţi care jefuiau alţi copii din Göteborg. Remarcabil la aceste jafuri era faptul că urmau o punere în scenă elaborată, scopul fiind ca victimele să cedeze bunurile de bună voie, fără ameninţări sau violenţă. Ce mai, chiar suntem curioşi, că poate în timpul vizionării aflăm suficiente secrete pentru a ne schimba meseria.

A doua viaţă/Login 2 Life ni se pare iarăşi un titlu obligatoriu, mai ales dacă avem în vedere importanţa tot mai mare avută de virtual în relaţiile dintre oameni. Documentarul lui Daniel Moshel prilejuieşte o întâlnire cu oameni din SUA, Suedia, China, Germania şi Franţa care şi-au prelungit cu succes viaţa reală în realitatea virtuală. Incursiune fascinantă şi emoţionantă în lumea lor şi în noua percepţie cu privire la dragoste, intimitate, prietenie, sex şi bani.

Unul dintre cele mai lăudate documentare din ultimii ani, Bestiar este inclus în secţiunea Fără limită. O lecţie de desen, un parc pentru safari şi atelierul unui taxidermist: trei locuri în care oamenii şi animalele se întâlnesc. Punctul central al documentarului este relaţia dintre privire şi percepţie, iar Bestiar se dezvăluie ca o carte de poze cinematografică despre observarea mutuală, despre perceperea reciprocă. Este o contemplare a dezechilibrului stabil şi a unor elemente imposibil de definit în relaţia dintre oameni şi animale.

Pentru o schimbare de ton, avem Superclasico, o comedie regizată de Ole Christian Madsen şi inclusă în secţiunea Piaţa Unirii. Îminbând eficacitatea olandeză şi efervescenţa argentiniană, aflăm povestea Annei, care s-a mutat la Buenos Aires pentru a-şi urma visul de a deveni impresar sportiv, doar că sfârşeşte prin a se îndrăgosti de cel mai celebru fotbalist al Argentinei. În loc să-i trimită actele de divorţ prin poştă, soţul ei Christian ia avionul împreună cu fiul lor adolescent pentru a i le înmâna personal. Dorinţa lui secretă este să-şi recapete soţia şi viaţa, desigur...

Trebuie să explorăm şi secţiunea Oameni şi zei, iar Copiii electrici pare o alegere foarte bună. De fapt asta ne şi place la TIFF, că ne arată prin intermediul filmelor cum trăiesc oameni foarte diferiţi de noi. În Copiii electrici, Rachel, o fată de denominaţiune mormonă, descoperă o casetă rock interzisă. Fata n-a mai auzit aşa ceva, iar pentru ea experienţa este pur şi simplu miraculoasă: trei luni mai târziu pretinde că datorită muzicii trupul ei a suferit o concepţie imaculată. Părinţii aranjează o căsătorie, dar Rachel fuge spre cel mai apropiat oraş, Las Vegas, pentru a-l găsi pe posesorul vocii de pe casetă...