"Boogie"

[Pitbull]

"Boogie" - Romanian Beauty...? ÃŽntr-un fel...
Tulburãtor de amãnunþit ºi sfâºietor de dureros

Este ºi nu este o întâmplare cã ºi cel de-al treilea film al lui Radu Muntean se petrece aproape complet într-o singurã noapte - una dintre acele nopþi unice, halucinante, care devin puncte de reper în calea unui destin. Cei trei scenariºti (Alexandru Baciu, Radu Muntean ºi Rãzvan Rãdulescu) au pornit iniþial de la temã - ultima noapte a tinereþii unui om oarecare - ºi, din momentul când, conturând subiectul, au observat asemãnarea structuralã cu cele douã filme anterioare, au folosit conºtient acest element, în primul rând ca jalon temporal. Este unul dintre motivele pentru care povestirea cinematograficã e atât de rotundã: un scenariu simplu ºi fluent, fãrã rãsturnãri de situaþie, "Big Event"-uri sau mãcar un punct culminant, dar care reuºeºte, aparent în pofida acestor deliberate lacune (de fapt, tocmai prin cultivarea lor inteligentã), sã creeze gradual o încordare comparabilã cu a celei din cazurile precedente (o colegã îmi spunea la sfârºitul vizionãrii cã, dacã finalul n-ar fi nivelat atât de eficient muntele de tensiune acumulatã pânã în acel punct, ar fi ieºit din salã ºi mai ºocatã decât dupã "No Country For Old Men" - film "campion al tensiunii", în ultimul an.) Cum arãtam mai sus, asemãnãrile cu "Furia" ºi "Hârtia va fi albastrã" sunt semnificative, iar deosebirile, înºelãtoare. Dacã protagoniºtii acelor douã filme se aflau literalmente în confruntãri pe viaþã ºi pe moarte, generatoare de tensiuni active insuportabile, aici totul se acumuleazã în planul subtil al relaþiilor, sentimentelor ºi stãrilor. Fãrã haidamacii lui Gabonu pe urme, fãrã revoluþionari ºi militari bezmetici trãgând din toate poziþiile, Bogdan Ciocãzan, care în fond e un Felie/Luca sau un Costi/Bobo ajuns la un paºnic "treizeci ºi ceva", îºi vede ºi el condiþia schimbându-se radical - dacã nu faptic, în orice caz la nivel interior: înþelege în sfârºit cã acel adolescent care-ºi trãia viaþa la turaþie maximã nu mai e decât o amintire, ºi cã-n locul lui viazã acum un strãin mult mai puþin interesant, pe care nici mãcar nu ºtie dacã-l place sau nu. Rãmâne de vãzut - nu în alt film, ci în altã viaþã... O viaþã la rândul ei nouã, abia descoperitã, cam plafonatã, cam dezabuzatã... O viaþã cu Smaranada. ªi Adi. O viaþã având în centru o cãsnicie reuºitã. Chiar fericitã. Aici e-aici.
Cum sã nu fie fericitã viaþa alãturi de o nevastã... nu, soþie, sã n-o supãrãm, cã nu suportã s-o facã cineva "nevastã"!... frumoasã, harnicã, eficientã, care a mai fãcut ºi un copil fermecãtor ºi plin de personalitate? Cum sã nu-þi convinã cã eºti asociat la o firmã de mobilã unde renteazã sã te speteºti cu munca, din moment ce primeºti cazare gratis în hotelurile pe care le serveºti? De ce te-ai plânge, când la treizeci ºi ceva încã mai arãþi de vreo douãzeci ºi cinci, iar curvele te-ar alege ºi pe gratis? De ce sã fii ingrat?
Întrebãri, întrebãri - pe care Radu Muntean le pune, ºi ne pune pe gânduri, cu ajutorul lor. Filmul are marea discreþie de a nu formula nici un rãspuns - te lasã, doar, dominat de o amarã frãmântare. Pe acelaºi etaj al eleganþei, secvenþa cea mai dramaticã, aflatã cam la o treime din acþiune - cearta celor doi soþi, constituind dramaturgic "middle point"-ul - se distinge printr-un echilibru perfect: fiecare are dreptate în felul lui, ºi fiecare greºeºte în felul general uman. Drepturi legitime ºi orgolii meschine se ciocnesc de la unul la altul, ºi în interiorul fiecãruia. Orice om care n-a trãit pânã la treizeci (ºi ceva) de ani într-o bulã de sticlã le va recunoaºte - tulburãtor de amãnunþit, ºi sfâºietor de dureros.
Pornind de aici, Radu Muntean întregeºte ipoteza (cãci, cum spuneam, îºi refuzã aroganþa unei concluzii - ca sã nu mai vorbim de omniscienþa demonstraþiilor) printr-o regie modestã ºi sigurã, lucratã metodic ºi denotând din nou acea capacitate specialã, proprie noii generaþii (mai ales la Puiu, Porumboiu, Mungiu ºi Jude) de a face bici din apa cãlie a cotidianului. Regãsim ºi aici acele planuri-secvenþã lungite la maximum, dar ºi amplificate ºi complexificate (un mod de a zice "complicate justificat") prin miºcãri de camerã elaborate dar neostentative, urmãrind cursiv personajele - cu rolul de a lãsa aluatul sã dospeascã pânã dã pe dinafarã. În parametrii acestor mizanscene de un realism dintre cele mai meticuloase, cei trei protagoniºti puºi sã petreacã panicaþi cã-s gata sã se treacã compun o unitate umanã de un dinamism extrem, fãcându-ne sã-i urmãrim cu sufletul la gurã cum debiteazã nimicuri ºi din douã-n trei vorbe trântesc câte o "pula mea", "pizdele mã-sii" ºi "te fut" (din nou, un film românesc în care limbajul licenþios curge firesc, fãrã agresivitatea ostentativ-expiratã de la Daneliuc sau Pintilie). Totul e atât de dezinvolt, încât îþi vine sã juri cã s-au jucat de-a improvizaþia la filmare într-o veselie - când, de fapt, Muntean e un regisor teribil de riguros, care-ºi coordoneazã actorii prin repetiþii migãloase, în decursul cãrora nu permite abateri de la scenariu decât sub motivaþia celor mai serioase argumente. Se impune sã subliniem voita goliciune totalã a dialogurilor - în mare parte, replicile nu comunicã absolut nimic prin cuvinte (decât puzderie de private jokes din ºcoalã ºi din gaºcã pe care oricum numai ei singuri le înþeleg), dar transmit un car de semnificaþii prin vocabular, intonaþii ºi conjugãri cu mimica ºi gestica.
Adrian Vancicã ºi Mimi Brãnescu compun cu robusteþea lor obiºnuitã personaje pline de carne ºi sevã, profiluri ale unor dezamãgiþi înfundaþi fiecare-n propriul sãu cul-de-sac - o esenþã care le potenþeazã ºi mai mult glumele forþate ºi aerele de puºti consumaþi, ca un memento fatidic pentru Bogdan aka Boogie, aflat doar cu un pas în urma lor - iar Dragoº Bucur îºi continuã coliniar evoluþia marcatã de etape apreciabil de sigure ("Marfa ºi banii", "Furia", "Visul lui Liviu", "Moartea domnului Lãzãrescu", "Hârtia va fi albastrã"), ducându-ºi mai departe maturitatea artisticã, într-un portret complex, oscilant, apt sã exprime cu mare rafinament ambiguitãþile relaþiei dintre formã ºi fond - acel rânjet strepezit care încearcã sã reînvie exuberanþa din liceu, sub doi ochi goi, în care se simte tot mai angoasant perspectiva unei vieþi evanescente pe calea mediocritãþii (nu mi-am putut reprima, urmãrindu-i interpretarea, un rapel la Kevin Spacey; oare, peste zece ani, Bogdan va fi muºtruluit de Smaranda cã face laba cu gândul la Ramona, în timp ce ea sforãie întoarsã cu fundul la el, iar Adi va deveni un emo care încearcã sã descopere frumuseþea României în peturi rostogolite de vânt...?)
Anamaria Marinca îºi confirmã ºi ea talentul dezvãluit în "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile", aici trecând la registrul nevestei... ãã, soþiei acrite prematur - deºi încã deþinãtoare de resurse ale remuºcãrii, dupã cum se vede în impecabila închidere a cercului din final. Debuteazã destul de promiþãtor Roxana Iancu, fostã studentã la Hyperion, în Ramona, curviºtina din Medgidia schiþatã firesc ºi fãrã vulgaritate. Geanina Varga, în "promotera" Roxana, e pitoreascã ºi aproape corectã, dacã nu i-ar scãpa unele falseturi, mai ales pe la începutul secvenþei. Cât despre juniorul Vlad Muntean, adus de-acasã ca soluþie de avarie, când prea fermecãtorul bãieþaº ales iniþial s-a dovedit, din pãcate, incontrolabil la cadru, el ne dovedeºte, deocamdatã, cã slavã Domnului ºi în România existã copii capabili sã se comporte pe ecran altfel decât niºte Nãici cu telecomandã (ce-i drept, la patru ani, firescul e încã un dat biologic - dar poate nu e numai atât).
Tudor Lucaciu îºi confirmã valenþele de operator consacrate în "Hârtia va fi albastrã", cu aceeaºi ºtiinþã (ºi artã) de a converti întunecimile în imagini, ºi a clãdi din raze ºi pete luminoase nopþi pline de atmosferã - sau, în registru prozaic, de a ºti sã valorifice la maximum jocul actorilor (chiar ºi când îi decapiteazã deliberat, conform uneia dintre metodele deconstructiviste ale "minimalismului"), iar despre monteurul Alexandru Radu nu putem spune decât cã a avut o sarcinã aproape de rutinã, din moment ce principiul regisoral al plan-secvenþelor a fãcut ca o mare parte a ritmului sã se creeze prin montaj în cadru. Sorin Dima (decorurile) ºi Georgiana Bostan (costumele) ºtiu sã caracterizeze (spaþii ºi oameni) cu naturaleþe expresivã lipsitã de ostentaþie, iar banda sonorã a lui Dragoº Stanomir, în pofida unor ºovãieli care pe alocuri fac priza directã greu de urmãrit, reconstituie totuºi detaliat ºi expresiv acea ambianþã specialã a staþiunilor turistice cãzute pradã câte unei pulsiuni off-season - în speþã, cea de 1 mai.
În raport cu ºansele de box-office ale lui "Boogie", ne aflãm în faþa unor expectative foarte interesante. Radu Muntean e de pãrere cã s-a apropiat mai mult de palierul de aºteptare al publicului, care din pãcate la "Hârtia va fi albastrã" (ºi, concomitent, "A fost sau n-a fost" ºi "Cum mi-am petrecut sfârºitul lumii") era deja sãturat ºi saturat de "filme cu Revoluþia", dupã seria de nerozii care abuzaserã de ea într-o vreme când încã nu era destul de coaptã pentru sublimarea artisticã ("Vânãtoarea de lilieci", "Polul Sud", "Stare de fapt", "15", etc...) - sperând aºadar ca simplitatea cotidianã a lui "Boogie" sã-ºi afle un rãspuns adecvat în receptivitatea publicului. Nãdãjduiesc din tot sufletul sã fie aºa, deºi încã de la proiecþiile în avanpremierã s-a semnalat, totuºi, fenomenul ieºirii din salã, sub pretextul cã: "ãºtia vorbesc ºi tot vorbesc, dom'le, nu se întâmplã nimica aicea!" - ceea ce aratã cã, deºi vede un film complet onest ºi nepretenþios, spectatorul român e încã prea needucat estetic ºi pervertit de blockbustere, ca sã asimileze cel puþin corect un demers cinematografic ca "Boogie".

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
18 septembrie, 2008, h. 2:36-3:49
Bucureºti, România

[razvan-gabriel]

Mda, l-am vazut si eu astazi. E ok, dar sincer sa fiu m-asteptam la mult mai mult. Realizat parca cu teama de a nu deranja prea mult, prea putina substanta si prea putine, mult prea putine trimiteri nostalgice pe care le asteptam nerabdator.
Stiu ca fiecare individ are propria poveste despre ce inseamna tineretea si distractia dar de regula genul asta de momente/ intalniri sunt mult mai efervescente, dezinhibate, intense si mai apoi pline de intrebari si framantari, decat cele infatisate aici.. protagonisti fiind 3 "lesinati" (Penescu mai salveaza un pic situatia dar insuficient) care nici macar nu dau senzatia ca ar fi fost foarte buni prieteni vreodata.
E adevarat ca sunt ceva momente amuzante, sustinute si de cateva clisee masculine dar in esenta pare (este?) manifestarea unor tipi ce in liceu/ facultate stateau undeva pe la mijlocul salii la cursuri :hmm:

[gionloc]

Mda, l-am vazut si eu astazi. E ok, dar sincer sa fiu m-asteptam la mult mai mult.
1. Realizat parca cu teama de a nu deranja prea mult, prea putina substanta si prea putine,
2. mult prea putine trimiteri nostalgice pe care le asteptam nerabdator.
Stiu ca fiecare individ are propria poveste despre ce inseamna tineretea si distractia dar de regula genul asta de momente/ intalniri sunt mult mai efervescente, dezinhibate, intense si mai apoi pline de intrebari si framantari, decat cele infatisate aici
3. nici macar nu dau senzatia ca ar fi fost foarte buni prieteni vreodata.

1. cred ca te inseli, filmul e cutremurator. la tiff nu m-a convins (nebunia festivaliera!), dar l-am revazut aseara si mi-a strins stomacul serios!
2. ar fi fost desuet daca era nostalgic
nu trebuia sa fie mai dezinhibati, era bine sa fie mai onesti cu ei insisi (dar asta strica din 'corespondenta' filmului cu realitatea) -> vezi discutia zbughi-iordache de pe balcon si discutia zbughi-penescu despre angajare, la saorma, parca (apropo de framintari si intrebari).
3. traiesc in lumi diferite - de unde diferentele, insa reusesc sa inchege un small talk savuros, plin de tachinari (care si degenereaza, e drept). si e al dracului de trist pentru toti.

@Pitbull
nu au decit o dreptate aparenta ambii soti, in esenta zbughi o sfecleste rau de tot.
aci bate si ce spui tu, io is mai categoric, insa, in ce-l priveste pe flacau.

[Pitbull]

Da, eu mä refeream numai la momentul cu cearta (unde Bughi încä nu a sfeclit-o).
Pe de altä parte, as zice cä o sfecleste doar räu de partial, nu chiar räu de tot. Un adulter strict tehnic, buimac, färä nici un fel de implicare si satisfactie, cu o prostituatä de doi bani...
In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.

[razvan-gabriel]

...In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.

Nicidecum. Boogie nu da senzatia nicio clipa ca i-ar fi placut vreun pic escapada cu cei doi fiind mai degraba preocupat sa se intoarca cat mai repede la viata lui "mizerabila". Complacerea asta este sugerata si rabdarea infinita a acestuia in fata atitudinii agresive si usor absurda a sotiei, relevant fiind si inceputul filmului.

@gionloc...nu stiu ce te-a cutremurat pe tine atat, raman la parerea ca filmul asta nu reproduce decat max 20-30% din intensitatea unei astfel de reintalniri. De altfel asta este si procentul de care Muntean vorbea cand i s-a pus intrebarea cu filmul autobiografic.
Iar "mai nostalgic" nu inseamna neaparat desuet (vezi High Fidelity)

[Pitbull]

Boogie nu da senzatia nicio clipa ca i-ar fi placut vreun pic escapada cu cei doi

Päi si eu ce-am zis?

Un adulter strict tehnic, buimac, färä nici un fel de implicare si satisfactie, cu o prostituatä de doi bani...

M-am referit doar la adulter, apropo de "sfeclitul räu de tot" mentionat de Gionloc - dar e evident cä se aplicä întregii escapade; tocmai asta e cheia filmului: ratarea completä a respectivei tentative de a se distra ca pe vremuri; pierderea definitivä a prieteniei, a vechii comunicäri, a tot ce aveau atunci...

[gionloc]

@razvan
oglinda, la ea ma refeream - cind ma gindeam la cutremurare: familie, adulter, ratare, verosimilitudine.
cu nostalgia si desuetudinea - erau prea preocupati de rolul lor, de prieten - de aceea, nu stiu daca era 'prea cool' sa isi aminteasca mai mult. pe de alta parte, piesa lui GP ii leaga cu tineretea prima si anunta si programul serii (povestea se leaga, asadar).

[Cazeemeer]

In shimb, pe de si mai altä parte, se prea poate ca ästa sä fie începutul drumului spre un sfeclit räu de tot - acel 'Romanian beauty", de care ziceam.

Nu cred. Nu mi se pare ca momentul ala reprezinta un indiciu asupra unor chestii viitoare asemanatoare. Dimpotriva, avand in vedere conversatia care il preceda (if my memory serves me correctly, e o discutie despre cum vor petrece ziua urmatoare care se termina destul de brusc dupa ce unul din amici il aduce in discutie pe 'pustiul tau'), mi se pare ca e o exceptie asumata ca atare, ca Boogie o face tocmai ca un fel de inchidere a unui capitol al vietii lui cu care ii e clar ca nu mai are nicio legatura, stiind ca de a doua zi va reveni inevitabil la viata de familie.

[Pitbull]

Da, nu te contrazic - dar asta nu exclude, totusi, posibilitatea escaladärii treptate a unor crize initial doar potentiale, si nu asociate cu trecutul (capitolele înheiate). Frusträrile nerezolvate la timp sapä adânc...

[gionloc]

.....
mi se pare ca e o exceptie asumata ca atare, ca Boogie o face tocmai ca un fel de inchidere a unui capitol al vietii lui cu care ii e clar ca nu mai are nicio legatura, stiind ca de a doua zi va reveni inevitabil la viata de familie.

viata de familie nu mai exista dupa gestul acela.
e unul dintre compromisurile care nu mai poate fi reparat de nimic. in mod normal, pentru o persoana cu constiinta, nu mai exista nimic dupa gestul acela (si dupa scuzele smarandei). de aceea eu am afirmat in cronica de pe liternet (si in parte in cea rekino) ca nu poate fi vorba de maturizare in filmul asta, ci de nihilism (care tinde spre absolut=fara intoarcere in povestea respectiva. probabil ar putea fi recuperat, nu total, intr-o alta istorie. dar asa ceva nu ne intereseaza in cazu Boogie).
sau, pe de alt aparte, e vorba de maturizare in masura in care ea inseamna sa plonjezi in negativism.
da, poate ca se va intoarce la familie si poate ca va fi 'ok' de acum incolo, insa a pierdut orice contact cu ceea ce ar fi putut inseamna valoarea (familiei).

apropo de american beauty. asta nu e o obiectie la interogatia lui Pitbull din titlul articolului. ea are sensul ei!
personaju lu spacey poate muri senin, sau poate accepta impacat moartea, fiindca e constient ca valorile sociale sint atit de pervertite incit nu mai are sens sa isi bata capul. pentru el succesul nu mai e o prisma prin care sa judece lumea inconjuratoare (in sensul de actiune personala intreprinsa inspre acea finalitate). el realizeaza si e linistit in relatie cu faptul ca ar fi un ratat pentru 'valorile' lumii in care traieste. in Boogie nimeni nu e impacat cu starea asta, desi cu totii o traiesc (toti sint ratati in realitatea povestii, sau rateaza pe parcurs umanitatea&co! de aci nihilismul! de aci lipsa maturizarii (axiologice)!

sint de acord cu afirmatia lui Pitbull de mai sus (indeed, sapa adinc!).

[thequietsurfer]

Inteleg de ce Gionloc pomeneste de nihilism (e inca valabila observatia referitoare la eticismul ardelenilor ) acolo unde e vorba de o acuta criza de constiinta. Nu cred ca Boogie va deveni (sau a devenit deja dupa escapada) un barbat pentru care "valorile traditionale ale familiei" sunt lipsite de sens. As indrazni sa spun ca acest ratat plonjeu temporal este chiar necesar. El capata certitudinea irecuperabilului si, complementar, reevalueaza situatia in care se gaseste. In final, cand Smaranda il intreaba daca a fumat, raspunde sec: "Doua tigari. Si gata.". Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut. Nu mai fortez o analogie intre castelul de nisip pe care il construieste impreuna cu fiul si zglobiul sau schiopatat adolescentin care il istoveste.
E adevarat ce spune Pitbull despre frustrari, insa Boogie tocmai scapa de una care l-ar fi putut clatina serios. E si un film despre ce se petrece cand nostalgia nu mai e simpla contemplare a unui taram inaccesibil, ci devine fermentul unei revolte furioase impotriva limitelor (Gorzo rulz, stiu :oops: ). Din acest pdv secventele de la inceput in care ii priveste pe acei pusti ce vor sa intre in apa sunt esentiale. In fond, intreagul film e schitat subtil inca de cand Boogie intra in apa. Camera il pandeste in spate si el inoata inapoi la mal, inapoi la viata de familie. Baia rece (ca sa nu zic dusul, desi baia suna ca dracu) era insa inevitabila.

[Pitbull]

In final, cand Smaranda il intreaba daca a fumat, raspunde sec: "Doua tigari. Si gata.". Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut.
(...)
Din acest pdv secventele de la inceput in care ii priveste pe acei pusti ce vor sa intre in apa sunt esentiale. In fond, intreagul film e schitat subtil inca de cand Boogie intra in apa. Camera il pandeste in spate si el inoata inapoi la mal, inapoi la viata de familie. Baia rece (ca sa nu zic dusul, desi baia suna ca dracu) era insa inevitabila.

Foarte interesante (si juste) remarcele astea!

[Bogie]

N-am simtit o afinitate cu personajele, prin urmare filmul nu m-a afectat asa de mult; nu cred ca asta e drumul urmat de toti, locul "unde vei ajunge intr-o zi", "viata noastra stramta, devenita cusca" (apud gorzo & gionloc). E drumul incolor al unor tineri mediocri, care s-au intalnit dupa ceva ani; e drumul banalitatii, al cliseelor rostite, al plictiselii de cuplu si al prieteniei superficiale; sunt evocate intamplari din liceu (cum sade bine la orice intalnire intre niste pulamaci), se bea si "se da o buca" dar lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice; rezulta multe replici goale si momente de plictiseala pentru spectator.

[Cazeemeer]

Acest "si gata", rostit dupa o scurta pauza, astupa definitiv orice tunel secret prin care s-ar mai putea intoarce in trecut.

Exact asa mi se pare si mie, ca schimbul ala de replici e un fel de conventie (nu stiu daca asumata si de personaje, dar cel putin intre Boogie si spectator) ca ce s-a intamplat in seara trecuta (si, prin extensie, toate amintirile pe care incerca sa le retraisca) e un capitol inchis si ca acum, chiar daca n-are de gand sa dea explicatii despre asta, e pregatit sa isi asume rolul de sot si de tata.

Cred ca din perspectiva asta priveste Boogie chestia cu prostituata. In momentul in care in dialogul despre cum s-ar putea distra a doua zi, unul din prieteni il mentioneaza pe copil, asta ii reaminteste ca drumul pe care l-a ales e clar si ca nu poate fi evitat, deci ca partea de viata pe care vrea s-o rememoreze e de domeniul trecutului. Faptul ca nu se intoarce exact in momentul ala la familie nu arata decat ca, inainte de a renunta complet la o parte importanta a vietii lui, simte nevoia sa faca un gest care sa ii ramana clar ca un marcaj, un ultim moment al tineretii.
Ar fi fost mult prea hollywoodian ca in momentul ala sa ia decizia 'corecta' (asa cum face Kevin Spacey in "American Beauty") si sa aleaga ostentativ viata de familie. Pe de alta parte, o tranzitie subtila, fara un marcaj de un fel sau de altul, ar fi sugerat ca intoarcerea la familie e doar o consecinta a inabilitatii de a retrai anii de liceu, nu o decizie constient asumata de a trece la o alta faza.

E drumul incolor al unor tineri mediocri, care s-au intalnit dupa ceva ani; e drumul banalitatii, al cliseelor rostite, al plictiselii de cuplu si al prieteniei superficiale; sunt evocate intamplari din liceu (cum sade bine la orice intalnire intre niste pulamaci), se bea si "se da o buca" dar lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice; rezulta multe replici goale si momente de plictiseala pentru spectator.

Cred ca toate astea (minus partea cu "momente de plictiseala pentru spectator", care cred ca depinde de cine e spectatorul intrebat; personal chiar n-am fost plictisit) sunt exact lucururile pe care si-a propus Radu Muntean sa le prezinte. Oamenii reali chiar vorbesc mult despre nimic, chiar au prietenii care se dovedesc lipsite de profunzime dupa ce trec anii si chiar se trezesc in momente in care viata lor nu e dominata decat de o plictiseala difuza. Asta e chiar subiectul filmului.
Din punctul meu de vedere, un film despre oameni neinteresanti poate fi extrem de interesant, atunci cand perspectiva e una care stie sa ridice niste probleme, si aici chiar situatia asta este. Si mai exista un factor: atunci cand dialogurile reusesc sa surprinda in mod intentionat un anumit gen de vid intelectual al dialogurilor reale (asa cum se intampla si in unele scene din "Moartea domnului Lazarescu" sau in scena mesei in familie din 432), chestia asta in sine face filmul captivant (sau macar amuzant).

[Led-Ze-Pencil]

lipseste o anumita caldura intre ei, inefabilul unor legaturi trainice;

aici sunt si eu de acord, acum ca am vazut filmul: mi se pare un dezechilibru intre cele doua lumi intre care penduleaza Boogie:

- Viata de familie, afacerile - chiar de succes - nu i-au fost bagate pe gat personajului, sunt alegerile lui. Nu l-a fortat nimeni sa aiba familie, un copil (adorabil dealtfel), succes in cariera. Deci am putea presupune ca e ok cu situatia lui. Asta pe de o parte.
- Pe celalalt taler ar veni o bauta cu niste amici simpaticuti, nu mai mult, dar niste ratati, dezabuzati si blazati sadea, cu care petrece jalnic. Se si vede ca are un gust amar chiar in timp ce se "distreaza" cu ei. Mi se pare ca nu echilibreaza o viata de familie cat de cat reusita si o cariera. Mi se pare ca, vorba aia, "nu se merita, dom'le!" Poti compara binele lui de acasa, atat cat e, cu un chef de-o noapte si-un futai facut mai mult in sila? Totul in numele unor ani trecuti si ai unei prietenii discutabile (in fond nu l-a mai sunat pe ala de 3 ani, desi sunt in acelasi oras etc...)

Prietenii cu care ma mai vad intamplator din cand in cand si cu care imi "dau in stamba" sunt ei ratati, in felul lor, dar unul a vrut sa urce pe Everest (a ajuns doar pana la poalele lui ) altul era un geniu la chitara (acum cazut) altul era poet si s-a ales praful. Pentru retrairea unor astfel de amintiri, zic eu, merita sa-ti pui eventual in pericol viata de familie. Sau nu ca merita, dar e mai credibil ca ai putea s-o faci. Nimic spectaculos insa in evocarile/amintirile celor 3 : un tip care s-a aruncat pe geam, un Boogie mai sever cu ospatarii, betii prelungite... Atat.

De aia zic eu ca e dezechilibrat. Teoria cu "ingustarea" a lui Gorzo suna frumos, dar nu prea se aplica aici. Citez: "fara a ne baga pe gat nicio juÂ*decata, nicio stare, el ne arata cum toate vieÂ*tile se stramteaza si se inchid, cum adevarata viata - a perÂ*sonajelor, a lui, a mea, a dvs. - inseamna stramtare si inchidere. "
http://www.24fun.ro/index.php?a=2538&p=2

Bauta de acum din film nu e mai prejos de cele dinainte, din tinerete, nu se sugereaza nicaieri asta. Iar daca asa a fost mereu, mare lucru n-a pierdut Boogie cand a iesit din anturaj. Prietenia lor n-a fost de 'frati de cruce' ca acum ei sa fie niste straini. Cat despre viata de familie... Evident, exista stereotipul asta: te-ai insurat, ai copii, gata, s-a terminat cu distractia. O fi asta o ingustare, nu stiu. Barbatul in criza totusi vrea sa retraiasca momentele lui "astrale", anii cand totul parea posibil, cand tintea spre ceva si avea incredere ca se va implini. E cazul aici?

Filmul mi-a placut totusi, in ciuda acestui dezechilibru. E trist, elegiac chiar, cehovian daca vreti, are sarm. Am simtit unde bate si am completat de la mine ca sa refac echilibrul ala, filmul m-a stimulat sa fac asta - e si asta un merit. Il consider o reusita. Cat despre profesionalism, nu se mai pune problema.

[Pitbull]

Frumos, foarte interesante comentarii. Da, "cehovian" - cine simte, cunoaste!
De remarcat cä, în raport cu baza argumentelor tale, ei însisi subliniau, la conferinta de presä, cä e un film "despre o cäsnicie foarte reusitä" - ceea ce preîntâmpinä, as zice, orice risc de tezism, prilejuind acele dezvoltäri umane greu palpabile pe care le urmäresti si tu în analizä.
Sincer sä fiu, pe mine nu m-a emotionat deloc, desi mi-a pläcut foarte mult (cum reiese si de mai sus). Dar, remarcând reactiile emotive ale altora, într-a cäror perceptie filmicä am mare încredere (Gorzo, Gionloc, Roxana Heroiu, etc.), si asociindu-le cu propria mea satisfactie (mai rece, mai profesionalä), cred cä pot depista o unitate clarä.

[marx]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.

[films4all]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.

Hai ma ca nu e asa dezolant ... doar e Pitbull pacilea.
Asteptam cronica ta, (sau parerea..sau ma rog..ce era) NU DOAR UN RAND!

[Led-Ze-Pencil]

frustratii aia de pe rekino (probabil vreun webmaster jigarit) mi-au sters minimalista mea opinie despre Boogie pe care o reproduc pe acest dezolant forum:
"Boogie" arata ca un film utilitar pt un cabinet de planning familial.

Si despre 432 s-a spus asta si daca nu ma insel chiar a fost luat de francezi pt educatie sexuala in scoli. Asta o fi dezavantajul minimalismului, ca filmul poate fi interpretat de unii ca educativ: personaje cotidiene, subiecte cotidiene, limbaj cinematografic frust - ai zice ca e facut "pe intelesul tuturor" cu scop utilitar.
Eu nu-s de acord.
Sau, ca s-o intorc putin, mi-ar placea atunci sa se considere si 81/2 un film educativ despre cum e sa fii regizor. Sau Blow up despre cum e sa fii fotograf. Sau orice alt film bun vreti.

[Pitbull]

Ei, Marx e un tip de calitate, inteligent, cult, cu un aparat critic bun - dar uneori nimereste si el pe-aläturi cu câte-un film, si face alb din negru si jos din sus; si, pentru cä tine foarte mult la propriile lui opinii, nu acceptä sä fie contrazis, indiferent de tärâmurile pe uunde ajunge discutia - de exemplu, lui nu i-a pläcut "M.D.L."; mie, da; în controversa virulentä, dar civilizatä, pe care o dezvoltaräm de-aici, el a ajuns, gradual, sä afirme cä baza medicinei este amputarea/extirparea, iar celelalte metode de asigurare a sänätätii sau de vindecare (profilaxia, igiena, terapia medicamentoasä, radioterapia, fizioterapia, etc., etc.) se situeazä undeva între iluzoriu si inexistent. Nu l-am putut contrazice, desi as fi vrut: el e medic, eu nu.
Nici vorbele urâte la adresa forumului nostru nu trebuie sä i le luäm în serios; nici el nu le crede, dar e foarte supärat acum, din motive personale.