Go Back   Cinemagia Forum > Cinemagia Forum > Condica de sugestii si reclamatii

Reply
 
Thread Tools Search this Thread
Old 15 Mar 2009, 09:38   #1
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
Personaj, tema 2: "Jocul ielelor"

Tema: realizati fisa completä a unui personaj din "Jocul ielelor", cuprinzâd urmätoarele rubrici:
- Caracterizarea personajului, la nivel de fond (ce reprezintä, ce rost are în ideatica piesei si desfäsurarea actiunii, etc.) si uman (caracter, profil psihologic, obiceiuri, ticuri, etc.), plus supratema si integrarea lui în actiune din aceastä perspectivä - 1) scopul final urmärit; 2) ce anume îl împiedicä sä si-l atingä; 3) ce face pentru a si-l atinge; 4) pânä unde ar fi în stare sä meargä ca sä si-l atingä (omor, sacrificiu de sine, trädarea cuiva, etc.); 5) eventuale teme secundare (scopuri mai neimportante, fie paralele cu supratema, fie subordonate ei, fie necesare pentru realizarea ei); 6) un eventual scop fals (ca sä-i inducä în eroare pe ceilalti, sau fiindcä el însusi nu se cunoaste pe sine si crede sincer cä aia îsi doreste).
- Biografia, reconstituitä din informatiile existente în piesä;
- Elemente biografice de completare, imaginare, pe care le considerati necesare pentru a-i completa background-ul si a-l cunoaste mai bine;
- Date fizice: tipologie, vestimentatie, obiecte proprii de recuzitä personalä, etc.
- (Cel putin) O IDEE PERSONALA DE IMBOGATIRE ORIGINALA A PERSONAJULUI. Poate fi orice: un element de costum, un obiect, o anume conceptie a spatiului personal vizibil pe scenä (birou, camerä de-acasä, de la caz la caz...), un mod de a vorbi, un gest caracteristic, etc., etc...

Personaje alese:

AdinaD: Maria Sinesti
GrinM: Praida
Andi_Dumitrache: Maria Sinesti
Sweet4craax: Nora
Gungrave:
Ansleepy:
Slackerflu: Serban Saru Sinesti
Serbanmocanu: Praida
Auracta:
2copiixerox:
Dreamer:
Se7en: Serban Saru Sinesti
Andreioprescu:
E.Floares:
Disciple: Penciulescu
Fotoludicum:
Cinefiles: Gelu Ruscanu
BigOne:
Mersey: Gelu Ruscanu
Angelika Herta: dacä nu poate citi piesa, sau n-ar întelege-o destul de bine, poate alege un personaj cunoscut dintr-o piesä universalä (Gogol, Cehov, Pirandello, Sartre, Camus, Vallejo, O'Neill, Miller, Tennessee Williams, Osborne, etc., etc... - preferabil, din teatrul modern sau contemporan; cam de la Gogol sau Cehov încoace).

Formatul temei va fi atipic. Intrucât o asemenea fisä de personaj e un document tehnic, de uz practic intern, nu un text destinat publicärii, doar unele fragmente vor avea nevoie de redactare "literarä" (în principiu, cele de fond); alte rubrici se pot formula ca liste, tabele, etc.
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 15 Mar 2009, 20:39   #2
sweet4craax
Junior
 
sweet4craax
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 25
mi-am ales sa caracterizez personajul " Nora" din "Jocul ielelor"
sweet4craax is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 15 Mar 2009, 20:57   #3
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
Updatat.

Apropont, data urlätoare, aduceti-vä-ti fiecare volumul, sä ne fie mai usor când ne uitäm dupä replici, detalii, etc.
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 19 Mar 2009, 13:44   #4
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
Acest topic nu e de interes public, ci face parte din Cineclub. Intrucât deocamdatä grupurile de utilizatori s-au pierdut, iar elevii de la regie trebuie sä-si facä tema pentru mâine, l-am mutat provizoriu aici. Userii care nu fac parte din Cineclub sunt rugati sä nu posteze räspunsuri. Multumesc.
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 19 Mar 2009, 21:34   #5
dreamer
Novice
 
dreamer
 
Join Date: Nov 2008
Location: Bucuresti
Posts: 22
Irena Romescu

Portret fizic: „femeie ca de cincizeci de ani, imbracata sobru ca o guvernanta, dar cucoana, merge sprijinita intr-un baston, acum schiopatand parca mai mult de emotie si enervare”
Haine simple, dar elegante, de culori predominant inchise. Femeie cu constitutie normala, trasaturile fetei nu-i tradeaza varsta. Desi imbatranita, are in ochi o stralucire ce denota luciditate si agerime a mintii.

Profil psihologic: Femeie matura, puternica, trecuta prin multe, pentru care familia este una din cele mai pretuite valori.
Isi iubeste nepotul ca pe un fiu, ii poarta de grija.
Firi opuse, dupa cum afirma si Gelu: „Ce putin ne intelegem matusa...Cum e cu putinta ca ideea unei nedreptati sa nu gaseasca un pic de indemn la bine nici macar intr-un suflet de femeie?”, “Matusa, facem parte azi din doua lumi deosebite, si orice lamurire intre noi este de prisos.”
Irena se ghideaza dupa regulile ratiunii, dupa „legile” dobandite de-a lungul vietii, din experientele traite, are un caracter practic. Vrea sa-l aduca pe Gelu cu picioarele pe pamant, sa-i deschida ochii asupra adevaratei fete a lumii, sau mai degraba sa-i arate lumea asa cum o vad si ceilalti, adeptii unor norme legale si morale transmise ereditar: „Te-ai gasit tocmai tu sa indrepti lumea? Esti tu mai cu mot decat toti ceilalti?” Matusa vrea sa-l faca sa se alinieze la „normalitatea” celorlalti.
Nu intelege si nu admite ca valida gandirea nepotului idealist, care transaza drastic totul in 2 categorii : alb sau negru. Pentru ea, acestea sunt „fleacuri, fraze de prin cartile cu care ti-ai umplut capul”, in timp ce Gelu spune: „De ce intelepciunea celorlati, practica si cinica, e singura atotstiutoare? Da...eu am crezut si cred in carti, mai mult decat in practica dumneavoastra.”
Personalitatea ei este reliefata prin antiteza cu cea a nepotului Gelu Ruscanu.
Incearca sa-l faca sa renunte la publicarea scrisorii, considerand-o o grava calomnie la adresa lui Sinesti. Nu admite santajul bizuit pe „spaima de scnadal a oamenilor”. De aici reiese un mod ancestral de gandire. Dupa cum povesteste din intamplarea de la teatru cu o cucoana care o acuzase de furtul posetei, Irena se teme de gura lumii, ii este teama ca nu cumva imaginea sa-i fie patata.
Desi nu dezvaluise nepotului trecutul intunecat al tatalui, de care cel mai probabil ii era rusine, hotaraste sa-i divulge anumite secrete. Dincolo de a fi o solutie de salvare a unui posibil scandal ce l-ar ruina pe Sinesti, este o solutie de salvare a reputatiei propriei familii.
Este sensibila, vrea sa-si protejeze nepotul si fratele, de aceea ii ascunde anumite lucruri. Ii este greu sa dezgroape amintiri, asa ca prefera sa-i scrie lui Gelu, explicandu-i intreaga intamplare.
Prefera sa puna totul sub tacere, se ocupa discret de inapoierea banilor.
Dupa cum marturiseste: „ el avea o fire si chiar o infatisare de femeie...iar eu sunt nefericita ca n-am fost barbat...As fi dus numele nostru departe...N-avea pic de vointa, desi in parlament trecea drept un stralucit orator...Ca avocat era foarte reputat, dar pleda rar. Era un om superior...Intelegi?”
Irena recunoaste, fara a cauta sa se laude, ca are calitatile necesare pentru a realiza ceva cu adevarat maret (ambitie, perseverenta, onoare), dar nostalgica, aduce argumentul hotarator: „n-am fost barbat”.
Ii expune lui Gelu defectele tatalui sau, fara a le condamna (jocul de carti), ci pentru a incerca prin exemplul lui sa-l faca sa intelega ca un astfel de caracter si comportament nu duce la nimic bun. El, ca si Gelu „era un om superior”, si cu toate astea, a avut parte de multe nereusite.
Este constienta ca va distruge imaginea curata, de idol pe care Gelu o construise tatalui, de aceea pastreaza scrisoarea ca ultima solutie, in caz ca celelalte motive nu vor da roade.
Cu credinta in Dumnezeu, intuind marea vina ce va naste drama lui Gelu si incercand sa-i arate marea greseala, Irena spune: “Nu va mai socotiti judecatori…Nu mai cere socoteala nimanui, caci fiecare are motivele lui nestiute. Numai Dumnezeu poate judeca, fiindca numai el cunoaste urzeala pricinilor si stie cum a fost cu de-amanuntul, totdeauna… Noi oamenii dibuim…nu stim nimic…”
Blanda, buna, intervine in momentul in care Mos Dumitrache este ranit, il bandajeaza. Un pic desprinsa de lume, nu intelege cum un batran este pus sa ridice greutati, cand de fapt ar trebui sa “stea acasa” si constata cat de utile sunt economiile facute pentru zile negre.
Irena este un pic ignoranta, traieste intr-o realitate limitata, dupa cum ea insasi admite: “N-am stiut cat e de greu lucru in tipografii”. Se ofera sa-l ajute pe batran si pe familia lui, deoarece este membra unei societati de binefacere. Nu intelege motivele muncitorilor de a refuza ajutorul. Sunt anumite lucruri care pur si simplu o depasesc, pentru ca nu a mai luat contact cu ele, pentru ca are o perceptie diferita asupra traiului si vietii de zi cu zi.
Nu intelege ideea de “justitie absoluta”, nu vrea sa faca rau unui om (Sinesti) care i-a ajutat familia in vremuri grele. Considera un act de josnicie publicarea unei scrisoari intime, chiar daca ea are ca scop indeplinirea dreptatii muncitorimii.
Sustinatoarea valorilor traditionale, face tot ce-i sta in putinta pentru a impiedica murdarirea numelui parintilor, fratelui si nepotului sau: “As fi o criminala, o denaturata, daca nu as incerca totul…Numele parintilor nostril, numele tau vor fi nume de scandal…” “Te-ai gandit bine la rusinea de care ne acoperi, de care te acoperi?”
Si argumentul suprem: “N-ai sa indrepti tu lumea.”
Ii cere lui Gelu o ultima rugaminte: aceea de a amana publicarea scrisorii, timp in care ea va interveni pe langa Serban Saru Sinesti, cu speranta ca va gasi o cale de scapare. (“Poate ca se intampla o minune. Lasa o zi norocului.”)
Gelu o va acuza ulterior de ocultarea adevarului despre sinuciderea tatalui: “Ai vrut sa ma cruti, inteleg…Nu…Altceva…De ce m-ai lasat sa-mi fac despre el o imagine atat de falsa? Cum ai putut sa-mi ascunzi atata vreme faptul acesta, care da acum alte radacini gandirii mele so care-mi rastoarna tot cerul vietii?...”
Este atitudinea unei mame, cu instinct de protejare a copilului. Irena simte nevoia de a-l supraveghea pe Gelu indeaproape atunci cand se teme sa nu ia decizii fatale, sa ajunga victima setei de absolut, drama ce a dus si la moartea tatalui. Insa nu va putea impiedica inevitabilul.

Rolul in ideatica piesei : Irena este unul din caracterele opuse lui Gelu Ruscanu, menite a individualiza si mai bine protagonistul. Irena este tipul femeii inteligente, calculate, atente, rationale, cu spirit practic, desi limitat la universul ei usor burghez.
In desfasurarea actiunii ea este unul din primii pioni ai declansarii “trezirii la realitate” a personajului principsal. Ea va trebui sa-i dezvaluie lui Gelu lucruri noi, necunoscute despre trecutul tatalui sau. Acestea vor afecta profund constiinta, principiile eroului, si chiar imaginea ideala, iconica a tatalui.

Supratema: Scopul ei este acela de a-l determina pe Gelu sa nu publice scrisoarea in Dreptatea sociala, sa nu atace reputatia lui Sinesti, dar mai ales sa nu murdareasca numele familiei. Va intalni insa diverse obstacole: indarjirea lui Gelu de a infaptui dreptatea absoluta cu orice pret, neputinta de a formula argumente indeajuns de tari, neconcordanta dintre modul in care vedea ea societatea si felul cum este ea de fapt.
Pentru a-si atinge scopul va apela la revelarea unor secrete, la trezirea unor resorturi sufletesti sensibile (imaginea tatalui), la ridicarea unor probleme de principiu si caracter (publicarea unei scrisori intime trimisa de o femeie). In final, toate acestea dand gres, femeia va recurge la un tertip feminin: recunostinta pe care Gelu i-o poarta pentru tot ce a facut pentru el.

Biografia: Din informatiile date de autor aflam destul de putine.
Irena este matusa din partea tatalui, are un fiu artist plastic, Paul. Este fiica unui ministru.

Elemente biografice de completare: Este absolventa unei scoli de fete. A primit educatie aleasa. Averea parintilor i-a permis satisfacerea oricaror dorinte. S-a casatorit cu un tanar avocat, prieten al tatalui, provenind dintr-o familie buna, cu situatie. Ea avea 20 de ani, el 25. La inceput a fost mai mult un compromis pe care si l-a asumat. El era baiat cultivat, avea un viitor asigurat ca asociat la firma tatalui. O respecta, o iubea sincer, incerca sa-i indeplineasca orice placere, o coplesea cu cadouri si gesturi de tandrete. Cu vremea, aprecierea pe care Irena i-o purta s-a transformat in iubire.
Irena isi iubea foarte mult tatal, il admira pentru postul de ministru, pentru felul cum stia sa se descurce, sa se inconjoare de prieteni. I-a placut mult politica, dar ca femeie nu ar fi putut razbate, asa ca a stat cat mai aproape de fratele, sotul si tatal sau, a invatat de la ei, i-a ajutat in diverse mici chestiuni de serviciu. Odata devenita mama, s-a dedicat educarii fiului si vietii de familie. La moartea fratelui, nepotul i-a devenit un al doilea fiu, beneficiind de toata atentia si grija ei.

Imbogatirea personajului: Irena are un baston de sprijin, insa cel mai adesea el este folosit pentru a insoti gesturile mainilor: pentru a accentua anumite cuvinte, pentru a sugera idei, pentru a desena sau descrie un gand, o actiune. Pe masura ce discutia cu Gelu devine tot mai aprinsa, straduindu-se sa-l convinga, starea de enervare a Irenei se traduce in manipularea violenta a bastonului, cu gesturi de amenintare, batai in podea sau lovituri prin aer. Bastonul este un insemn al personalitatii Irenei, cu ajutorul caruia isi exteiorizeaza inconstient anumite ganduri, stari.
__________________
Dreams are necessary to life!
dreamer is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 20 Mar 2009, 10:45   #6
slackerflu
Junior
 
slackerflu
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 40
Personaj, Jocul Ielelor

*Pentru ca forumul nu m-a lasat sa postez mai multe de 10000 de caractere intr-un mesaj, l-am impartit in doua.

Șerban Saru Sinești


1. Caracterizare din perspectiva altor personaje:
o Penciulescu:
“Sinești nu e un ministru de justiție ca Hariton, sa se lase demis de o gazeta... Ăsta-i mâna tare... O să ne insceneze procese peste procese... Toată ziua o să fim cu procurorul pe capul nostru... (...) Eu am fost totdeauna de părere că o gazetă socialistă nu trebuie să se încurce cu miniștrii de interne sau de justiție... A... Ministrul instrucției, ministrul domeniilor, al lucrărilor publice, cât vrei... nu e nici un pericol... Dar ministrul justiției?”

(...) Are o reputație de mână de fier bine stabilită, din guvernarea trecută, când a fost secretar general la Interne.” [Actul I, Tabloul I, Scena 3]
=> Șerban Saru Sinești este un om cu putere și influență, capabil de multe pentru a se apăra, ocupă un post important, cel de Ministru al Justiției, și are o reputatie nepătată.

o Gelu:
(...) Dar ce a săvârșit Sinești e ceva atât de nelegiuit, încât se va cutremura chiar această societate în care escrocii sunt acostați cu familiaritate și tandrețe. (...) Pentru fapta lui, în Franța Sinești ar fi fost dus la ghilotină... În Anglia ar fi fost spânzurat.” [Actul I, Tabloul I, Scena 3]
=> Sinești este are un caracter lipsit de scrupule și mârșav; a săvârșit un delict pe care-l ascunde și pentru ar trebui să fie pedepsit in mod sever.
=> Delictul este dezvăluit mai târziu în piesă prin descrierea conținutului scrisorii Mariei către Gelu (Actul I, Tabloul III, Scena 3), și anume uciderea bătrânei Manitti pentru a intra în posesia averii sale.

2. Caracterizare directă:
- “O încăpere cu totul întunecată. Sinești e acum bărbat ca la patruzeci și șase de ani, înalt, lat în umeri, cu oase tari, și totuși cu aspect uscat, având așa cum s-a mai arătat ceva dintr-un taur negru, ciolănos și slab, cu privirea neadormită. Stă gânditor într-un fotoliu, lângă o măsuță cu o lampă cu abajur verde întunecat, care nu lasă decât un con de lumină puternic, dar îngust. Pe măsuță un telefon, o cutie de țigări, un dosar. Nu se poate spune ce oră din noapte e. Omul fumează și gândește aproape nemișcat, dând o impresie de concentrare grea ca o carapace. În conul de lumină cu reflexe verzui, trăsăturile feții lui înguste, lunguiețe, au o duritate de gravură. Umerii obrajilor, nasul și bărbia îi sunt ascuțite. Poartă o mustață neagră, tunsă scurt, aspră ca o perie. În orbitele rotunde, mari, sub sprâncenele stufoase ca sub o streașină, ochii au o fixitate lucioasă, agravată de cuta pemanentă dintre sprâncene. Când intoarce capul, profilul lui are o anomalie tulburătoare, fiindcă este de la occiput la bărbie rotund și foarte mare, ca și când craniul aproape denudat ar fi fost turtit pe planurile urechilor late, lipite și ar fi crescut astfel in dauna feții, îngustată. În cabinetul lui doar bănuit, omul e ca într-o celulă singuratică, luminată, pe o mare întunecoasă, plecat peste un hău în care ascultă tăcut... După câtva timp, soneria telefonului. Abstras, îl lasa un timp sa sune fără să răspundă. Apoi ridică receptorul și cu o voce gravă și adâncă: Ministrul justitiei! Ascultă îndelung ce i se spune, foarte atent, dar fără nici un fel de mimică, apoi spune linitit si plin: Nu! Închide telefonul și rămâne iar pe gânduri, ca și cum ar continua să asculte în el insuși. Perdeaua se lasă încet.” [Actul I, Tabloul II]

- “Ca în tabloul II, încăperea este scufundată în întuneric. În biroul bănuit, din care nu se vede nimic, e același fotoliu luminat restrâns de o lampă cu abajur puternic și îngust, pe măsuță tot un telefon, cutia cu țigări și o scrumieră. În conul de lumină cu reflexe verzui, Șerban Saru Sinești fumează și acum gânditor, nervos și preocupat. Are același profil prea mare de la occiput la bărbia ascuțită, când întoarce neliniștit capul, aceeași fața îngustă, de o duritate de gravură, dar îl simți cu toată inteligența, neliniștit la pândă, ca un animal care adulmecă încolțit. E mai mult ca oricând, în fața primejdiei, inteligența pe care colegii din barou, ori cei din partid, o socotesc luciferică și cu soluții neașteptate, dar e vădit că înca nu vede nimic. Eși e foarte obosit, dă, chiar așa, o impresie de forță concentrată. Pare să fie mult după miezul nopții, căci restul celor vii se simte prăbușit în somn.” [Actul I, Tabloul V]

- “Având încă din tinerețe complexul anomaliei profilului său, omul cu atâtea succese în barou și în politică își crease, studiată cu multă aplicație, un soi de eleganță, dovedită prin grija vestimentară și mai ales printr-o gesticulație profesională cam caligrafică, dar care-i dădea o mare siguranță de sine. Acum, cu o abilitate voită, are înadins mâinile ocupate cu pălăria și bastonul, ca să pară firesc că nu poate da mâna, în realitate fiindcă îi e teamă că s-ar putea să rămână cu mâna întinsă.” [Actul III, Tabloul X, Scena 2)
__________________
We need to concentrate on more than meets the eye...
slackerflu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 20 Mar 2009, 10:48   #7
slackerflu
Junior
 
slackerflu
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 40
*A doua parte: (nu se pot activa functiile bold, italic si underline)
Se pare ca si partea asta e prea lunga, asa ca o sa fie trei pana la urma...

3. Caracterizare prin relațiile cu celelalte personaje:
o Sinești si Maria:
- Relația cu soția lui este una rece și chinuitoare, în special prin prisma comportamentului ei. Este nevrotică și se izolează în camera ei. Maria îl urăște pe soțul ei, dar ține la copiii lor și își accepta situația. Deși viața ei este una mizerabilă din punct de vedere sentimental, Maria vrea să se salveze și încearcă la un moment dat să își seducă soțul, propunându-i să plece împreună departe de acele locuri.
- Reacțiile lui Sinești la farmecele Mariei sunt unele extrem de dezvăluitoare; ne dam seama de acestea in special prin didascalii:
Ocolește cu privirea rochia mătăsoasă, puțină și molatică, de pe fotoliu, care-l amețete ca un vin. (...) Își aruncă privirea din prag în dormitor și simte în el, la vederea acestui culcuș cald al voluptății, arsura unui gând.”
O viziune de voluptate îi joacă în privire și, lovit, se frânge. (...) moale, dospește în el dorința” [Actul II, Tabloul VI, Scena 2]
=> Maria este pentru el o slăbiciune, este singura persoană pentru care Șerban Saru Sinești ar putea sa își piardă firea. Prin simplul fapt că o privește, iar această se joacă cu mintea lui, bărbatul cel puternic și sigur pe sine se transformă într-o ființă însetată de voluptate, îmbătată de frumusețea femeii, într-un animal gata oricând să își piardă controlul și să își urmeze instinctul.

- Apoi prin replicile sale catre Maria:
Sinești: “Tu ai făcut din căsnicia asta o luptă întoarsă, crâncenă. Am îndurat ani de zile îngenuncherea mândriei mele de bărbat... Te-am iubit cu o voință smintită și iubirea mea a fost arma cu care m-ai lovit. A trebuit să învăț că nimic nu întrece în cruzime hotărârea unei femei, care se știe aprig dorită, de a se refuza... cu dinții strânși de silă eram nevoit să te amețesc mai întâi cu alcool? Că îmbrățișarea mea, ca pe-o doctorie, nu o puteai suporta decât narcotizată?
Ceea ce nu știu cei iubiți, însă, este ce atroce voluptate poate fi să ții în brațe, abandonat ca morții însăși, trupul unei femei iubite...Și otrava asta am încercat-o... Era și ea tot un fel de alcool...
“Tu niciodată n-ai să fii alta, Maria... Ca și mintea, ți-e sângele veșnic fierbinte. Cred că tot mintea îți înfierbântă și sângele... (...) Intru aici în interiorul ăsta dospit de făptura ta și amețesc. Mereu am simțit în tine o femeie nouă... mereu te-am descoperit alta...”
“Ești singura femeie din viața mea. Ars de o sete smintită ți-am căutat sosii în toate casele viciului. Am cercetat crispat albumele lor cu fotografii... Am încercat în neștire. Nu te-am putut regăsi în nici o altă femeie...
” [Actul II, Tabloul VI, Scena 2]
=> sexualitatea intensă a momentului dezvăluie frustrările din mintea lui Sinești. Dorința intensă de a poseda întru totul femeia care îi stă drept soție îi macină simțirea, iar faptul ca acest lucru nu s-a întamplat niciodată cu adevărat, ci doar când Maria era sub influența alcoolului, stârnește în Sinești un set de sentimente aparent contradictorii (ură, dorință, voluptate, dependență), care de fapt dezvaluie un soi de masochism erotic și sentimental pe care numai o ființă de soiul lui Sinești îl poate suporta.
=> Sentimentele personajului către Maria constituie într-adevăr cea mai puternică slăbiciune a sa, dar acest lucru nu îl face să își piardă raționamentul. El nu se lasă dus de nas de către soția lui; momentele în care el pare să se piardă și să îi cedeze femeii, sunt de fapt parte din masochismul erotic care îl încantă pe bărbat. În realitate, Sinești este conștient pe tot parcursul discuției de intențiile false ale Mariei, și îi place să îi urmeze jocul, amândoi dovedind în această situație un deosebit talent actoricesc. Eventual, Sinești încetează jocul și devine violent cu Maria, revenind la sinele său monstruos .
“Are și situația de soț inșelat tristele dar realele ei satisfacții, dacă știi să-ți stăpânești nervii și să-ți transformi picătură cu picătura furia în voluptate, cum se schimbă otrava în doctorie...”
=> Îi dezvăluie faptul că el a știut despre relația ei cu Gelu Ruscanu tot timpul cât ei au fost împreună și că a urmărit-o în tăcere, explicația lipsei lui de reacție la această înșelăciune fiind din nou placerea sa masochistă. Prin cunoștința lui asupra tuturor planurilor Mariei, el scoate la iveală imensa putere pe care o deține și practic o desființează pe femeie in toate speranțele ei.
Cum poți să fii în așa hal de sperioasă?... Ești bolnavă de nervi... Uită-te la mine... Uită-te la umerii mei... Ești o neroadă dacă-ți închipui că e în stare să mă doboare cineva... Vai de prostănacul acela, care își închipuie că poate lupta cu mine.. e un om pierdut...
=> Are o incredibila încredere în puterile sale și în personalitatea sa de neclintit. Vorbește cu siguranță în voce, deși de fapt frică de a i se dezvălui crima este din ce în ce mai prezentă în mintea lui.

o Sinești și Gelu Ruscanu [Actul III, Tabloul X, Scena 2)
- Un moment foarte important, care schimbă perspectiva asupra personajului Șerban Saru Sinești, este momentul în care este dezvăluită problema lui Grigore Ruscanu, tatăl lui Gelu Ruscanu, și anume pasiunea pentru jocul de cărți și suma delapidată pe care Sinești îl ajutase să o returneze. Cei doi fuseseră prieteni buni, iar fără ajutorul lui Sinești, Ruscanu ar fi avut probleme grave cu legea. Această legătură dintre cei doi si serviciul făcut de Șerban Saru Sinești îl pun pe acesta într-o altă lumină, îi conferă pe lângă toate însușirile dure și nefericite de până atunci, o aură pozitivă, care spune despre el că ține la relațiile cu oamenii, că este un prieten dedicat și generos, care își ține cuvântul și în care se poate avea încredere.
- Momentul în care Sinești îl vizitează pe Gelu Ruscanu la redacția ziarului Dreptatea Sociala scoate la iveală o altă serie de caracteristici ale personajului:
=> Dă din nou dovadă de talent actoricesc, prefăcându-se la început că nu știe de idila dintre Maria și Gelu. Încearcă să îl manipuleze pe Ruscanu din punct de vedere psihologic, invocând amintirea prieteniei dintre ei și momentele trăite în trecut, într-un mod ironic, sugerând ca el crede imposibilă o idilă între Gelu și Maria. De fapt, scopul acestor cuvinte este acela de a-l presa pe Ruscanu, de a se juca cu mintea lui, în scopul nepublicării scrisorii.
=> Etalează un deosebit bagaj de cunoștințe, mai întâi în privința psihicului femeii, în special al soției sale, oferind o serie de argumente puternice în legătură cu sănătatea mintală a acesteia, scopul acestui discurs fiind desigur unul intimidant; apoi trateaza cu deosebită cunoștință de cauză subiectul în care el însuși era expert, și anume justiția. Îi dovedește că faimoasa scrisoare de dragoste din posesia lui Gelu nu poate constitui o dovadă pentru o acuzație de crimă, și că în fața justiției nu înseamnă aproape nimic, ci din contră, singurul lucru pe care l-ar face ar fi sa o distrugă pe Maria.
=> Se angajează într-o discuție despre dreptate cu Gelu Ruscanu, dovedind o extraordinară erudiție și putere de argumentare, expunându-și principiile lui asupra dreptății sociale, încercând să îl facă sa realizeze pe Ruscanu că ideile și credințele lui nu au nici o fundație si nici o finalitate palpabilă. Exprimă de asemenea în discuție un respect deosebit pentru Ruscanu, prin prisma relației deosebite avută cu tatăl său.
=> Nu conferă importanță scrisorii de la Grigore Ruscanu, în care acesta îi cerea suma respectivă, oferindu-i-o lui Gelu, contrar tuturor așteptărilor acestuia de șantaj. Aici se observă din nou partea onestă a caracterului personajului si importanța relației dintre acesta și tatăl lui Gelu Ruscanu.
=> Momentul în care Sinești îi dezvăluie lui Gelu modul în care tatăl său a murit este unul de o încărcătură sentimentală deosebită din partea ambelor personaje, Sinești povestind în detaliu circumstanțele situației, cu deosebită sinceritate, și recunoscând aceleași trăsături de caracter în Gelu și în tatăl său.
=> Modul în care se sfârșește discuția are o dublă semnificație. Faptul că Sinești aduce în discuție generozitatea sa față de Petre Boruga, și posibilitatea elibărării acestuia, arată atât generozitatea și iubirea sa față de oameni, cât și un posibil șantaj sentimental asupra lui Gelu Ruscanu, știind ca această problemă este una extrem de importantă pentru partidul socialist. Astfel, Sinești și-a angajat toate mijloacele în discuția cu Gelu Ruscanu, decizia rămănând cu totul la latitudinea sa, după această ultima apariție a lui Șerban Saru Sinești.
- În finalul piesei, scopul personajului este atins. Scrisoarea nu este publicată, reputația sa rămâne nepătată, iar Gelu Ruscanu se sinucide, lăsând-o pe Maria alături de Sinești.
__________________
We need to concentrate on more than meets the eye...
slackerflu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 20 Mar 2009, 10:50   #8
slackerflu
Junior
 
slackerflu
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 40
*Ultima parte:


4. Completarea personajului

Posibil tablou final [Actul III, Tabloul XIII]:


Biroul lui Sinești, aceeași încăpere întunecată și sufocantă. Lumina verde a lămpii luminează o siluetă statică, inundată în fum de țigară. Pe masă, scrumiera plină de mucuri, un pahar gol și o poză a unei fete îmbracată în uniformă de pension. Sinești, relaxat in fotoliul său, fumează cu mișcări lente. Sună telefonul, acesta răspunde imediat și într-o voce joasă: Ministrul Justiției... Apoi rămâne cateva secunde în liniște cu receptorul la ureche, după care se conturează un Multumesc. Lasă receptorul la întâmplare pe masă, se ridică ușor și se îndreaptă spre un dulap masiv, inchis la culoare, în partea opusă a camerei. Ia din buzunarul halatului o legătură cu două cheițe, se apleacă și deschide ușa de jos a dulapului. Stă puțin pe gânduri, după care scoate din dulap un tablou mare cu ramă groasă, îl întoarce și îl privește îndelung. Este un portret al lui Grigore Ruscanu, un alt fel de portret decât cel pe care l-a privit Gelu atâta timp. Înfățișează un om simplu, într-o postură ușor strâmbă sprijinit de un scaun,, cu un chip zâmbitor, dar pe care se citește oboseala; poartă mustață și barbă, capul descoperit, și un costum șters de culoarea cenușei. După mult timp de contemplare, Sinești așază tabloul pe podea, cu fața în jos, se ridică și deschide ușa de sus a dulapului. Înăuntru, pe trei rafturi sunt aliniate o mulțime de sticle de Cointreau, unele pline, altele goale, altele pe jumătate goale. Ia la întâmplare o sticlă aproape plină, apoi ia de pe birou fotografia fetei și iese din birou.
Intră în camera Mariei, care se afla în aceeași stare haotică. Din momentul în care intră, expresia i se schimbă, fiind îmbătat de mirosurile de alcool, parfum și medicamente prezente in aer. Privește cu atenție camera, bea cu lăcomie din sticlă și începe sa meargă, clătinându-se și privind in jur cu jind. Ridică rochia molatecă care zace întinsă pe pat ca un trup de femeie sfârșită, parcă așteptând să fie cuprinsă, și o petrece pe după corp, mirosind-o și mângâind-o cu grijă, de parcă din interiorul ei urma să se ivească cea mai aleasă dintre făpturi. Se trântește pe pat și își toarnă pe gât sticla de Cointreau, scoate poza din buzunar, și o privește îndelung. În cele din urmă capul îi cade în inconștiență pe marginea patului, iar alcoolul se varsă peste el...


P.S. Imi pare rau ca a iesit atat de lunga tema, dar nu am vrut sa scap nici un detaliu.
__________________
We need to concentrate on more than meets the eye...
slackerflu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 20 Mar 2009, 11:46   #9
sweet4craax
Junior
 
sweet4craax
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 25
Jocul Ielelor

NORA-�*»Jocul Ielelor�*»
Portret fizic: femeie de aproximativ 40-50 de ani,foarte fardata,cu o palarie excesiva,cu o Rochie prea colorata(de femeie tanara)
Fumeaza
Vulgara,nu se sfieste de nuditatea trupului sau.-«�*zambeste sireata si vulgara pe nuanta�*»
-se aseamana cu celelalte personaje ale lui Camil Petrescu:exatul lui Procust
-este un personaj construit dupa modelul piesei de teatru «�*Nora�*»scrisa de Henrik Ibsen.

Profil psihologic�*:Femeie matura,trecuta prin multe experiente de viata,cele mai multe amoroase.Are un caracter vulgar,un mod de a se exprima destul de dezinhibat,rememoreaza cu placere aventurile pe care le-a avut cu barbati,chiar incurca numele acestora.sustine totusi ca il iubeste pe Titi insa nu refuza propunerea lui Gelu Ruscanu de a-si petrecea noaptea cu el.Este o femeie mandra de corpul sau si de impactul pe care l-a avut asupra barbatilor.se simte vesnic tanara,cocheta,iar elixirul tineretii este intruchipat de aventurile sale amoroase.acestea au fost totodata un prilej de a cunoaste lumea –«�*Pe urma ne-am dus la Herastrau�*».
Este o femeie materialista care nu pune mare pret pe sentimente de vreme ce uita si numele barbatilor din viata ei-«�*Ei,ce se compara barbatii de atunci cu fleacurile de astazi�*?Prin 94 un barbat nu trimitea flori de ziua unei femei,ca azi…ii trimitea o bijuterie…�*»
Relatia sa cu Gelu Ruscanu este in continuare de natura fizica…se crede o femeie fericita caci fericirea sa este usor de atins.Este o actrita careia nu i se acorda prea multa importanta( rolul de servitoare marcheaza si adevarata sa conditie sociala) si totusi Nora continua sa aiba in continuare o parere foarte buna de sine…
Este lipsita de inhibitii-«�*intr-o zi am avut si scandal cu nevasta-sa care l-a intalnit odata cu mine pe strada�*»
Reuseste sa trezeasca in sufletul lui Gelu Ruscanu sentimente de amaraciune si confuzie,…Starea personajului Gelu Ruscanu devine din ce in ce mai tulbure ,pe masura ce acesta continua sa bea alcool.La un moment dat si Gelu pierde sirul coerent al aventurilor amoroase pe care le-a avut Nora .treptat devine din ce in ce mai inversunat pe aceasta fiinta care se daruieste tuturor si care niciodata nu a pus prêt pe iubirea barbatilor din viata ei…�*«�*Asculta,esti fericita�*?....�*»,�*»( descompus,cu gandirea in zig-zag,bea din nou din paharele aduse,retine si sticla)Cat a putut sa doreasca…si cat a putut sa fie de nefericit�*».
Nora este o femeie fatarnica –«�*Scarbosi ma sunteti voi barbatii…�*»…accepta propunerea lui Gelu de a petrece noaptea cu el de aici putem concluziona faptul ca Nora a ramas in continuare aceeasi femeie usoara si usor de multumit..o femeie ce a frant inimile barbatilor,o femeie pentru care conteaza doar aparentele.Nu se rusineaza de statutul sau de actrita si de femeie ce satisface poftele barbatilor.Este mandra de corpul sau si este oricand dispusa sa isi arate farmecele trupesti.
Este prefacuta si se crede o femeie de lume�*:�*»vrea sa para o femeie de lume,da mana cu alura si il sileste Gelu sa repete numele Mariei�*»,de aici reiesind si viclenia sa….

Rolul in ideatica piesei�*:Nora este personajul opus Mariei Sinesti.Este samburele intrigii,determina sinuciderea lui Grigore,este un personaj lipsit de caracter si de virtute.Acest personaj este doar o forma fara fond,aduce cu sine nemultumire si amaraciunea celorlalte personaje(Gelu,Grigore)…este lipsita de scrupule si intruchipeaza lipsa de moralitate.Sadeste in sufletul lui Gelu dorinta de a-l razbuna pe Grigore si in acelasi timp ii prezinta acestuia o alta latura a dragostei�*:dragostea aparenta,platonica.�*
«�*Cel mai frumos mar poarta in miezul lui viermele care il va roade si il va inchirci�*»-Gelu Ruscanu

Supratema�*:Scopul ei este acela de a-si satisface si a satisface placerile trupesti,de a parea o doamna de societate.Isi doreste sa starneasca admiratia si dorinta barbatilor,pentru ca acestia sa o rasfete si sa ii ofere cadouri scumpe.
Pentru a-si atinge scopul va apela la farmecele trupului sau,la placerea fizica oferita barbatilor,la prefacatorie si viclenie.

Biografia�*in informatiile date de autor aflam destul de putine.
Este o actrita ce duce o viata de femeie usoara,a fost amanta lui Grigore Ruscanu ,tatal lui Gelu Ruscanu,este casatorita cu Titi insa a avut mai multi amanti.

Elemente biografice de completare�*rovine dintr-o familie saraca,mama sa a fost o femeie casnica iar tatal sau actor.A urmat o scoala mixta si a renuntat la scoala la varsta de 15 ani.A avut un iubit pe care l-a cunoscut la una din piesele de teatru in care juca tata ei.trebuia sa se casatoreasca cu acesta, insa a parasit-o pentru ca parintii lui nu accaptau situatia materiala a fetei.Tatal sau o insela pe mama sa de aceea mama sa a educat-o intr-un spirit al trufiei si i-a inoculat ideea ca barbatii trebuiesc folositi doar pentru a-ti atinge scopul.A inceput sa cunoasca foarte multi barbati care au dorit-o mult mai mult decat a dorit-o acest tanar.A devenit o femeie usor de multumit doar cu cadouri scumpe.Nu a mai iubit niciodata cu adevarat.Nu are copii si nici nu va avea.

Imbogatirea personajului�*: are pe degetul inelar o verigheta pe care o schimba de pe un deget pe altul atunci cand vorbeste cu Gelu Ruscanu.
Sufla mereu fumul de tigara in fata lui Gelu Ruscanu.Isi musca mereu buzele si priveste interlocutorul fix in ochi.
Poarta mereu pe mana un ceas de aur si are mereu la ea o poseta in care se afla un revolver pe care-l scoate ori de cate ori isi scoate batista din poseta..
Senzualitatea acestei femei este marcata prin faptul ca isi musca buzele,ascunde oarecum faptul ca poarta o verigheta,totul devine pentru ea un joc.La fel ca si Gelu,este o persoana foarte orgolioasa care a incercat de cateva ori sa se sinucida atunci cand a suferit o dezamagire( de aceea are in poseta revolverul)

Last edited by sweet4craax : 20 Mar 2009 at 11:48.
sweet4craax is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 21 Mar 2009, 03:46   #10
mersey
Novice
 
mersey
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 9
Send a message via Yahoo to mersey
Tema personaj: Gelu Ruscanu


Gelu Ruscanu este un personajul tipic camlipetrescian, un barbat cu idealuri
si principii absolute, declarativ cat mai ales asumat.

Portret fizic
Barbat de 27-28 de ani, "de o frumusete mai curand feminina,
cu un soi de melancolie in privire chiar cand face acte de energie". . Desi
nu avem referinte clare, probabil un barbat inalt, subtirel, cu o
constitutie deloc atletica, tradata si de lipsa de vitalitate in miscari si
in raspunsuri. Vestimentar, personajul este "Destul de elegant imbracat,
desi fara preocupari anume", cerinta impusa de educatia primita si de
functia ocupata la conducerea celei mai importante gazete sociale. In ciuda
infatisarii angelice, poate inspira manie si ferocitate:" <<Gelu o priveste
cu o brutala precizie>>, << brusc, grav>>.
Elementele centrale de recuzita sunt masca lui Voltaire, portretul tatalui
si mastile cu spadele de scrima ancorate pe peretle biroului, mostenit de la
tatal sau, despre care aflam ca era un jucator valoros, puternic.

Coordonate psihologice:
Gelu Ruscanu reprezinta intruparea princiipilor de justitie si de iubire
absolute intr-un personaj-recipient instabil si incapabil de a le asimila
sau cel putin intelege prin insasi natura sa: una umana.GeluRuscanu isi
urmareste nebuneste destinul autoimpus evitand toata viata
compromisul:<<Dreptatea individuala nu poate trece inaintea dreptatii
tuturor. E o nenorocire, o mare nenorocire, ca aceasta femeie trebuie sa fie
sacrificata, dar nu poate sa fie altfel.>>, iar in momentul in care este
incoltit de legile reci ale lumii reale, ceva se rupe inanuntrul lui
iremediabil(<<Resortul mainii e la mine in creier.Acolo s-a rupt ceva...Eu
valorez cu condeiul atat cat valoreaza convingerile mele>>.
Pe parcursul desfasurarii actiunii, cele doua suprateme ale personajului
principal, Justitia si Iubirea absolute se vor afla in conflict(decalat
temporal,e drept) de interese.

Daca in cazul spulberarii povestii de iubire avuta cu Maria nu se simte
vinovat, nu aceeasi lipsa de remuscare o va simti in momentul acceptarii
votului majotatii cu privire eliberarea lui Petre Boruga.
Personaj principal in piesa, el este pionul central in desfasurarea
actiunii(destinatarul scrisorii de dragoste, amantul inselat, fiul unui
supraom biruit de patimi rusinoase)

Astfel, in incercarea lui de a-l aduce in fata legii pe Serban Saru
Sinesti(supratema sa), Gelu Ruscanu este gata sa loveasca puternic in Maria
Sinesti(pierderea respectului si a custodiei in caz de divort), si sa pateze
si reputatia tatalui sau(in cazul contraatacului lui Sinesti cu dezvaluirea
delapidarii).
Complicata structura arhitecturala construita pe scheletul tatalui sau,
constiinta de sine(prin care de altfel filtra intreaga lumea inconjuratoare)
se va surpa neputincioasa in momentul aflarii modului(initial rusinos, mai
apoi privit drept un gest de superioritate) in care isi pierduse viata
Grigore Ruscanu:"Pentru ca mecanismul actiunii e la mine in constiinta. De
acolo oo venea autoritatea>>. Acesta este momentul cheie, in care toate
"resorturile" s-au rupt, in care "intrebarile care tasnesc din toate
partile" incep sa-l mistuie definitiv:<<PENCIULESCU:"S-a destramat de mult
hora ielelor...">>.

Desi cauzal, la nivelul succesiunii evenimentelor, targul Comitetului cu
Sinesti pentru eliberarea lui Boruga reprezinta obstacolul major in calea
implinirii supratemei, acesta nu este singurul.Se adauga asadar insistentele
Mariei si ale matusei Irena, chiar mila si compasiunea fata de Petre Boruga,
dar mai ales instabilitatea propriei constiinte.

-> teme secundare: aflarea circumstantelor precise in care Grigore Ruscanu a
pierit, apropierea de Nora cu scopul de a cunoaste femeie responsabila de
moartea tatalui sau, seducerea acesteia din (?razbunare?) sau pur si simplu
incercand sa calce pe urmele tatalui sau, incarcerarea poetului.
Prin didascalii, Camil Petrescu ne prezinta instabilitatea emotionala a lui
Gelu in conversatii purtate cu acelasi personaj:,,neted ca platina/ramane
incremenit/nedumerit,oarecum nelinistit/din toate radacinile fiintei
lui/absent, istovit>>

Integul mecanism psihologic al personajului are la origine mai degraba o
incarcatura de etica, de morala sociala, si secundar, un resort
religios:<<Sa urcam un nou Moise...pe alt Sinai... Sa ne aduca alte table de
legi...mai largi, mai intelegatoaremai aproape de viata noastra...Legile
fara exceptii sunt ingrozitoare...Sa cautam un nou Moise, mai psiholog, daca
nu,...Europa noastra da faliment>>

Pesonajul este bogat caracterizat direct de cei din jurul sau("A vazut jocul
ielelor"), de autor( didascalii), de el insusi("Eu valorez cu condeiul atat
cat valoreaza convingerile mele"), dar mai ales indirect, prin ceea ce
gandeste si spune.

-> Biografie:Fiul fostului Ministru al Justitiei si avocst Grigore Ruscanu,
Gelu Ruscanu a urmat cursurile unei universitati franceze(probabil
dreptul/jurnalismul?); Ca slujba, nu este prezentat nimic anterior pozitiei
ocupate la "Dreptatea sociala". Stransa legatura cu matusa Irene(caruia ii
spune si "mama") sugereaza ca acesta a fost crescut mai ales de aceasta.
Aflam din discutia cu Maria din final, ca isi petrecea perioade mari de timp
la Paris, probabil pentru ziar.

->> imbogatire background:
Gelu Ruscanu, desi isi dorea sa urmeze Dreptul, la dorinta matusii
Irene, urmeaza Jurnalismul. Dornita timpurie de dreptate sociala absoluta nu
il paraseste insa, desi cadrul presei scrise nu ii permite infaptuirea
dreptatii absolute asa cum si-o doreste.
Gelu Ruscanu o intalneste pentru intaia data pe Maria intr-un
cazino, in care se nimereste intamplator(element de legatura: patima
tataului sau - momentul inceperii patimii sale=Maria)
Maria Sinesti ii cere lui Gelu sa plece intr-o tara straina(in urma
cu 3 ani, inainte de a o surprinde in biblioteca), insa atunci refuza,
motivand proaspata functie obtinuta la conducerea ziarului.
De la instalarea la conducerea "Dreptatii sociale", Gelu Ruscanu
duce aprigi campanii impotriva vanatului sportiv.

--> imbogatire personaj
Gelu Ruscanu are un ceas de buzunar cu geamul spart, mostenit de la
tatal sau. Acesta s-a spart sub greutatea trupului lui Grigore Ruscanu
lovind podeaua, in momentul sinuciderii. Gelu tine in mana ceasul mai mereu,
plimbandu-se cu degetul peste relieful sparturii geamului in momentele
tensionate sau in cele de de meditatie.
Acasa, in sufragerie are o biblioteca impresionanta plina ochi cu
carti ordonate alfabetic, pe care si le aranjeaza la cateva saptamani.
Pe biroul din redactie are asezata o staduie din bronz cu zeita
Themis.(Intr-o scena premergatoarei celei finale, pe talerele balantei in echilibru sunt
asezate cateva gloante. Ruscanu isi incarca revolverul luand gloantele de pe
talere, cu exceptia unuia, care ramane singur, lasand balanta in
dezechilibu.)
mersey is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 23 Mar 2009, 18:21   #11
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
(Ca sä nu ne complicäm si sä nu ne läbärtäm, câtä vreme functionäm aici, în Condicä, vom evolua pe un singur topic.)

Personaj - tema 3:
Alcätuiti fisa unui personaj, structuratä similar cu cele ale personajelor din "Jocul ielelor", pornind de la urmätoarele date:
- vârsta: 18-25 ani
- duplicitate
- bancä în parc
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 23 Mar 2009, 21:58   #12
serbanmocanu
Junior
 
serbanmocanu
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 53
praida

Praida

semnificatii:
- purtator de cuvant al autorului
socialist convins, se pune in slujba clasei muncitoatre,
pragmatic, isi argumenteaza ideologia concret, fara sa se izoleze in abstract
(om de actiune)

biografie:

provenit dintr-o familie de ceferisti
elev silitor si oremiant, castiga o bursa de studii in Austria
studiaza inginerie- transporturi in Austria,
in perioada studentiei se initiaza in mediile socialiste.
Se specializeaza in miscari subversive, (terorism??) scapa de fiecare data de politie
datorita experientei sale in ilegalitate este numit de partid administrator al organului de presa

lecturi: Schoppenhauer, Nietzsche, Marx
sporturi: box, scrima, tir

altele: are pe birou bustul in miniatura al lui lenin, pe care e inscriptionat citatul: Adevarul e intotdeauna concret

moment extrascenic: este deja mentionat in text an primul tablou, atunci cand le povesteste colegilor de redactie cum a sarit de pe o casa intr-un treb in miscare ca sa scape de politie

Last edited by Pitbull : 23 Mar 2009 at 23:28.
serbanmocanu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 24 Mar 2009, 11:17   #13
serbanmocanu
Junior
 
serbanmocanu
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 53
rugaminte

rog adminul sa mute ultimul meu post inaintea celui postat de pittbull, intrucat face parte din tema pt data trecuta.

multumesc
serbanmocanu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 26 Mar 2009, 16:37   #14
Grin M
Novice
 
Grin M
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 12
personaj - tema 3

Personaj pe banca -in parc- – baiat (Bogdan) se intalneste cu o femeie la vreo 50 ani, plina de margele, bratari si inele, careia ii da un plic.
Femeia: “-Asa maica, vezi? Ti-am spus eu ca te asteapta ceva mare…Sunt toti banii aici?”
Bogdan: “-Da, toti …”
Femeia : “-Asa maica…bun asa...Ai adus si pamant?”
Bogdan : ”-Da…am adus pamant si sfoara rosie.”
Femeia: “-Bun…Acum…cum plec eu de langa tine, sa te speli cu pamantul sfant pe maini ca sa fii iar pur, sa ti se spele pacatele, iar dup-aia sa te legi la mana stanga cu sfoara cea rosie….sa nu se mai lege raul de tine….Sa ti se lumineze calea, maica, si sa ajungi mare….
Femeia pleaca iar Bogdan scoate din servieta o cutiuta cu pamant cu care se “spala” pe maini. Isi leaga o sfoara rosie de mana si se indeparteaza de parc.


Bogdan - baiat, 1.67 cm -25 ani-, brunet, putina chelie, fata rotunda,strungareata. Are un palton negru ce ii atarna pana la genunchi. Are si fular gri, care din cauza inaltimii sale, atarna pe sub palton.Are cu el o servieta neagra, ce se asorteaza cu paltonul. In servieta isi are cv-ul, trei carti: Biblia,”Hitler, magul intunericului” si “Cum ar fi putut castiga Hitler al doilea razboi mondial”. Mai are doua icoane, una din ele primita chiar de la doamna cu care s-a intalnit in parc si o icoana de lemn, de care este foarte atasat, pentru ca a luat-o de la “Manastirea dintr-un lemn”, din com Francesti, jud. Vrancea, cand a fost singur sa se roage la icoana facatoare de minuni. Tot in servieta mai are o sfoara rosie, pusa intr-o punga si o cutie de metal, asemanatoare cu cele in care se tin tigaretele, in care se afla pamant uscat, luat din albia unui rau. Intr-un buzunarul servietei se afla un plic, pe care scrie :”Pentru D-na Vanessa”. In plic sunt 10000 RON.

Este din Targu- Carbunesti, Gorj. Provine dintr-o familie relativ instarita. Ambii parinti lucreaza intr-o firma din sat,ce se ocupa cu produsul si comercializarea vopselei. Mama este contabila iar tatal este cel care conduce firma. Este unicul fiu al acestora. Pana la varsta de 14 ani a locuit impreuna cu ei, la casa din Tg. Carbunesti. Se poate spune ca intre el si parinti nu a existat niciodata o relatie apropiata. Mama sa, mai mereu ocupata cu firma si cu treburile casei, era de parere ca va fi pe deplin implinita cand fiul sau isi va gasi singur rostul in viata si va ajunge in capitala. Tatal sau, o fire severa, autoritara, ca aceea a unui commandant aflat mereu in fata plutonului, nu se ferea sa il bata cand cand acesta gresea cu cate ceva. Ii spunea mereu ca nu este bun decat sa “intarate cainii vecinilor”, lucru pe care Bogdan il facea des. Sustinea ca locul lui este alaturi de el, sa inteleaga cum merge treaba cu vopseaua.
La terminarea scolii gimnaziale pleaca la Tg-Jiu, pentru a urma cursurile liceale ale Liceului Tudor Vladimirescu, profil uman. Matusa sa, vaduva si pensionara, manifesta o predilectie pentru fenomenele paranormale si lumea de “dincolo”. Este prietena de cafea cu o femeie ce cuoaste din tainele lumii nevazute si de multe ori, intalnirile lor ajung sa fie adevarate sedinte de spiritism si preziceri ale viitorului. Ghicitoarea ii spune matusii sale ca cineva din familia ei va ajunge un”om mare, important pentru omenire”, iar Bogdan aude acest lucru si se identifica cu acea persoana. Lafel, de cateva ori aceasta se uita in palma baiatului si ii spune ca este, ca si tatal sau, un om de care va sti sa conduca. Baiatul se identifica si mai mult cu ideea ca el este destinat sa ajunga sus.
Baiatul incepe sa devina furios cand cineva nu ii accepta parerile, care de cele mai multe ori sunt lipsite de sens. Nu asculta decat de parerile si convingerile sale, convins de ideea ca “Dumnezeu i-a sortit lui sa conduca omenirea”. Starea de labilitate mintala a baiatului devine treptat o problema si acesta da deseori impresia ca pierde simtul realitatii in relatiile cu colegii de scoala. La scoala manifesta interes pentru istorie, avandu-l ca personaj favorit pe Hitler, pe care il vede ca un model. De asemenea, sustine ca Dumnezeu I se arata in vise si ii porunceste sa scape lumea de “negri, tigani si chineji”. Toate celelalte materii au fost lipsite de importanta pentru el.
Absolva liceul si ajunge la Bucuresti, la facultatea de Stiinte politice la Universitatea bucuresti. Obtine cazare la camin, unde imparte camera cu alti doi baieti, Micutzu si Pacala. Micutzu (Marian Ganea) este Bodyguard in clubul Office iar Pacala (Petrisor Manole) este anul II la Politehnica. Acestia doi sunt genul de malaci blanzi, care, desi isi dau seama de “micile” probleme ale lui, ajung sa il “simpatizeze” pe Bogdan pentru discursurile in care el le povestea dataliu cu detaliu despre cum el va conduce lumea si cum Dumnezeu il va ajuta sa starpeasca lumea de “evrei, negri si chineji”. Nu pot decat sa se amuze la felul lui de a fi si la altarul de icoane din coltul sau de camera, sau la farfuria cu pamant de la capul patului sau. (pamant uscat, luat din albia lacului Sfanta Ana.)
Dupa primul an de studii, ajunge la parerea ca facultatea nu il va ajuta la menirea ce o are el si se decide sa se intoarca in Carbunesti pentru a lua in mainile proprii afacerea tatalui sau, planuind ca apoi sa plece sa isi faca un rost in Germania.(cu toate ca nu cunoastea limba germana)
Timp de aproximativ 1 an este angajat la firma parintilor sai, fiind un fel de agent, ocupandu-se cu distribuirea produselor. Incepe in acest timp o relatie cu Raluca, eleva in clasa a 8-a la scoala gimnaziala din localitate. Are o relatie cu ea timp de 4 luni, dupa care Raluca ajunge la liceu. Este nevoita sa paraseasca localitatea si sa urmeze cursurile unui liceu de la oras. Cu toate ca Bogdan este autoritar, posesiv si gelos, cei doi cad de comun accord sa continue relatia la distanta, desi, in sinea ei, Raluca cauta sa scape de el. Relatia lor mai continua vreo 2 luni. Bogdan devine din ce in ce mai gelos si ajunge sa o urmareasca . Ajunge sa vorbeasca chiar cu colegii ei de clasa ,cu profesorii ei si se ofera sa ii plateasca pentru ca acestia sa fie cu ochii pe ea. Bineinteles ca este vazut ca un lunatic. Lucrurile devin din ce in ce mai precipitate intre ei iar in urma unei certuri, Bogdan ajunge sa o loveasca. Raluca incheie relatia spunandu-I ca el este “cea mai mare gresala a vietii ei, ca are probleme la cap si ca nu va reusi sa faca nimic in viata”. Bogdan este afectat de cele spuse, care erau in total contrast cu parerea sa despre sine.
Se duce la o vrajitoare pentru o face pe Raluca sa se impace cu el. Participa la ritualuri ciudate impreuna cu femeia si ii urmeaza sfaturile. Ajunge sa ingroape un cutit infipt intr-un lacat in albia unui rau din apropierea casei fetei pentru ca, dupa spusele vrajitoarei, el sa reuseasca sa ii “sparga inima care este ca un lacat” . Vrajitoarea este, bineinteles, o escroaca. Bogdan devine din ce in ce mai disperat iar femeia stie sa profite de lucrul acesta. Merge de la o ghicitoare la alta,cheltuind sume exorbitante de bani. Toate incercarile lui ritualice de a o aduce pe Raluca inapoi esueaza, insa ghicitoarele ii spun ca “doar atunci cand se va realiza in viata, abia atunci raluca va redeveni a lui”. Afla de doamna Vanessa, o “vestita vrajitoare” care ii promite ca va chema norocul asupra sa in schimbul unei sume de bani. Bogdan este de accord si primeste de la femeie o icoana de lemn pe care trebuie sa o poarte neincetat cu el timp de o saptamana. Daca va face asta, atunci el va primi o veste importanta, urmand ca abia apoi sa o rasplateasca pe vrajitoare cu banii cuveniti. Dupa o saptamana, Bogdan primeste un telefon de la cineva care ii propune un post de manager la o firma importanta din Germania. Bineinteles ca telefonul este de la o persoana mana-n mana cu vrajitoarea. Bineinteles ca Bogdan accepta imediat si nu uita sa ii plateasca de indata doamnei Vanessa pentru ajutorul ei, fara de care…intr-adevar, nu ar fi primit acel telefon.

Bogdan este un ciudat. Se imbraca decent si chiar elegant. Reuseste de cele mai multe ori sa se prezinte ca un om cu capul pe umeri, insa se da de gol cand incepe sa isi prezinte propiile pareri sau principii. Iar aceste pareri si le expune imediat cum cineva este dispus sa il asculte, nepunandu-si problema daca e bine sau nu sa se deschida in fata altor persoane. Este convins ca indiferent ce va face, meritul sau va fi recunoscut intr-un fel sau altul. Nici el nu stie bine la ce se refera cand spune asta, insa el “crede si nu cerceteaza”; si indeamna pe cei din jurul sau sa faca acelasi lucru. Cei care il cunosc s-au obisnuit cu el, il accepta si se amuza pe seama lui. El este de parere ca cei din jurul sau, care il accepta, defapt, il admira.
Cei care nu il cunosc si de-abia il descopera, sunt uimiti si prima impresie a lor este ca Bogdan se tine de glume. Cand isi dau seama ca, defapt, are probleme si incearca sa il contrazica sau sa il indrume, se lovesc de neclintirea lui si de argumentele lui, de cele mai multe ori, prostesti si ciudate.
Bogdan nu suporta sa stea in preajma celor care nu ii “accepta” felul de a gandi si se aprinde repede cand cineva il contrazice. Se arunca la jigniri si amenintari grave, insa este genul care “latra, dar nu musca”. Este dispus insa, sa revina la normal daca cineva ii cere scuze.
Este un las care vrea sa insufle frica. De multe ori spune ca are prieteni recuperatori, gata oricand sa omoare pentru el, insa in spatele acestor iluzii se afla cei doi malaci blanzi, Micutzu si Pacala.
In relatia lui cu Raluca (intre care este o diferenta de 10 ani), el este mandru ca are pe cine sa invete si sa educe, iar in final, o loveste pentru ca o gaseste mai slaba fizic decat el.
Visul sau este sa ajunga mare si tuturor sa le fie frica de el. Este sigur ca Dumnezeu are un plan cu el si ca ii va pune in mana puterea de a alege cine sa traiasca si cine sa moara.
Obisnuieste sa doarma cu icoana de la “Manastirea dintr-un Lemn” pe frunte. Se duce la biserica si se inchina in fiecare seara si dimineata, precum si inainte si dupa masa.
__________________
Prodigiosul domn Cantemburry, obisnuind sa poarte conversatii tarzii cu sine insusi, isi spuse pe un ton agreabil:"Si...ce zodie esti?"
Grin M is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 26 Mar 2009, 21:08   #15
dreamer
Novice
 
dreamer
 
Join Date: Nov 2008
Location: Bucuresti
Posts: 22
Hari Ionescu

Portret fizic:

Inaltime medie, bine facut (nici gras, nici slab), par negru scurt fara vreo tunsoare deosebita, putin ciufulit, ochi caprui, gura mica, cu buze subtiri. Se imbraca lejer: tricouri sau camasi sport, blugi, adidasi. Cel mai adesea are o privire usor pierduta, pare un tip cam aiurit. Are un chip calm, serios, ganditor- aduce cu fata unui batran care a vazut multe.

Profil psihologic:
E un tanar serios, inteligent, muncitor. Cand se apuca de ceva, termina intotdeauna. E perfectionist si ambitios. Nu se lasa pana nu gaseste solutia. Ii place sa vina cu idei noi, solutii inedite. Ii place sa experimenteze. Mananca adesea la cantina universitatii, nu fiindca ar fi mai ieftin, ci pentru ca e mereu prins in diverse activitati acolo.
E un tip modest, dar duplicitar. Pare genul tacut, care prefera sa-si ascunda opiniile. In realitate, are preferinte foarte bine definite. E transant cu parerile celorlalti, judeca foarte aspru. Nu-i place sa fie contrazis. E linistit, dar cand rabufneste are reactii violente, ii jigneste pe cei vinovati.
Nu prea are prieteni. Majoritatea acestora sunt cunostinte sau colegi de serviciu, care nu cunosc decat acel Hari atent la detalii, harnic, care respecta deadline-urile.
S-a indepartat de parinti. Ii iubeste, ii ajuta, dar il deprima neputinta lor si modul arhaic de a vedea lucrurile.
E foarte conectat la realitate, urmareste atent presa, e interesat de ce se mai intampla in mediul studentesc. Se ocupa de un site pentru studenti.
Desi ii plac inovatiile tehnologice, e un pic conservator, intransigent in gandire.
Are o pisica neagra pe nume Lola, parte din necesitatea de a nu fi singur, parte din dorinta de a-si demonstra ca se poate ingriji de inca “un suflet”.
E un tip capricios, are momente cand isi schimba foarte repede dispozitiile, se enerveaza si intrerupe orice activitate. Nu-i plac zilele ploioase. Are un laptop la care tine foarte mult. Se documenteaza mult pe internet. Ii plac desenele animate. Are un folder plin cu prezentari Powerpoint sau clipuri video care il invata cum sa isi controleze si ascunda emotiile, cum sa treaca peste momente dificile, pe care le urmareste cand se simte stresat, enervat, pentru a-si stapani impulsurile nervoase.
In relatia cu elevii de la cursul de jurnalism dovedeste a fi un bun pedagog, ii place sa tina treaz interesul cursantilor, are grija sa aduca mereu la curs cate ceva interesant descoperit de el, pe care il arata studentilor (un clip de pe you tube, o parodie despre bataia dintre brandurile Macintosh si Pc). E un tip amuzant, face chiar misto de elevi atunci cand gresesc. Are uneori tendinta de a deveni autoritar, usor arogant. In predare e schematic, face grafice, tabele, da exemple. Daca a explicat o data un lucru, a doua oara cand este intrebat devine ironic la adresa “neatentului”, il supune la un test scurt, punandu-i intrebari. (Exemplu: Cum v-am spus eu ca se face? Cat v-am spus eu sa scrieti?....etc) La notare e drastic.
E un ecologist convins. Se deplaseaza cu bicicleta peste tot.
E un bun actor. (in sensul ca te face sa crezi ceva, pentru ca apoi sa-ti spuna “verde-n fata” adevarul) Are o mimica foarte dezvoltata. Are momente dimineata cand sta in fata oglinzii si se stramba, rade, plange, isi exerseaza tot felul de grimase.
In materie de muzica asculta toate genurile de calitate, insa prefera muzica veche- anii 70’-90’, care il linisteste dupa o zi plina.
Are un program foarte bine organizat, cu multe tabieturi. Se trezeste, deschide laptopul, se spala, se imbraca, da de mancare pisicii, isi verifica mailul, citeste presa, apoi pleaca la serviciu, se intoarce dupa- amiaza ca sa hraneasca pisica. Mananca la diverse cantine. Seara cand vine acasa isi face dus, isi pregateste un ceai (in fiecare seara face alte combinatii de ceaiuri luate de la o anumita ceainarie de la Universitate, de fiecare data insa adauga lapte) si pachetul de biscuiti americani cookies, pe care-i va savura in fata laptopului, unde: citeste despre ultimele inovatii cibernetice, se ocupa de administrarea unor site-uri, scrie pe blog, mai corecteaza lucrarile cursantilor, se uita la diverse clipuri haioase. E ordonat, are un loc pentru fiecare obiect. Doar hainele si le mai lasa imprastiate prin camera.
Nu prea are viata sociala. Il preocupa mai mult latura profesionala. E foarte pragmatic, rational. E constient ca Romania nu este tocmai mediul potrivit in care sa prospere, dar nu vrea sa plece, asta fiind o dovada de lasitate pentru el. Considera ca se va descurca si aici.
A avut doar o singura relatie pana acum- cu o colega de facultate (Mihaela), de care s-a indragostit nebuneste. Au fost impreuna 2 ani. El incerca sa-i indeplineasca toate dorintele, ii facea cadouri mici, dar de suflet (flori, carti, cd-uri, betigase parfumate, obiecte de decor). Fata l-a parasit pe motiv ca nu este tocmai genul pe care si-l doreste ea, ci e mai degraba ciudat.
Pe Mihaela a intalnit-o prima oara in Cismigiu intr-o joi. Au cumparat cate o gogoasa si o cafea si au mancat pe o banca in parc. Hari a gasit un biletel pe care scria: “Fiecare dintre noi se afla acolo unde trebuie sa fie.” L-a considerat un semn bun. Cand s-au despartit, i-a spus Mihaelei : “Ne vedem joi! Eu o sa te astept! Poate vreodata te razgandesti!” De atunci, se intoarce in fiecare joi, la aceeasi ora, la locul respectv. Se asaza pe banca, isi pune castile in urechi, pune melodia “Nu am chef azi” pe repeat, si isi savureaza gogoasa si cafeaua de rigoare. Sta timp de o ora, in care priveste pur si simplu trecatorii, cautand o fata care sa-i placa. De cateva ori a intrat in vorba cu cele care i-au atras atentia, a iesit cu ele, insa in cele din urma nu a “rezonat” cu niciuna. Asteapta in fiecare joi si e sigur ca la un moment dat isi va reintalni acolo dragostea, deoarece crede ca se afla “acolo unde trebuie sa fie”.

Biografia:
Are 25 de ani, este fiul unui inginer si al unei profesoare de limba romana. Locuieste in Bucuresti. A avut o copilarie normala. De mic a fost foarte pasionat de calculatoare. Ii placea la fel de mult sa asambleze si dezasambleze Lego, il ajuta pe tatal sau la reparatii prin casa. Mama a incercat sa-I insufle dragostea pentru literature, asa ca a fost oarecum nevoit sa citeasca mult, iar cu timpul a ajuns sa-i placa. A terminat liceul Gheorghe Sincai, profil real. A fost un tip retras, singuratic, de care toata lumea isi batea joc. Nu putea lega usor relatii cu ceilalti, tocmai pentru ca el era genul serios, atent la ore, constiincios. Considerat de ceilalti “tocilar”, in realitate insa un baiat foarte ager, caruia ii placea sa-si puna mintea la contributie. In timpul liber statea in camera lui gandindu-se la tot felul de scenarii de razbunare, a carei tinta ar fi fost colegii cu care se lua adesea la bataie.
A absolvit Facultatea de Informatica. A fost foarte apreciat de profesori pentru ca era foarte activ. Lucrarea de licenta a exploatat cultura Internet (Cyberculture). Are un master in Inginerie software. Are o mare pasiune pentru scris mostenita de la mama lui, pe care si-a cultivat-o. A luat cursuri de redactare si ziaristica. Este profesor la un centru de jurnalism independent, unde preda un curs de Jurnalism online.
Se intretine singur de la varsta de 21 de ani. Are o garsoniera inchiriata. Lucreaza ca programator pentru o firma Americana. Se implica in tot felul de proiecte: administreaza site-uri, scrie la diverse reviste de IT, ii place sa se “joace” facand prelucrari audio si video, participa la tot felul de dezbateri jurnalistice, e la curent cu noile aparitii tehnologice (gen Iphone, Pda, etc).

Imbogatirea personajului:

Trece foarte usor de la calm interior la reactii instinctive, aproape animalice. Toate aceste schimbari psihice sunt marcate prin niste priviri fulgeratoare, ochi stralucitori, aproape malefici. Cand se enerveaza se transforma intr-un om foarte ironic, chiar sarcastic, isi manifesta complexul de superioritate asupra celorlati, iar vocea ii devine usor feminina, subtire, tipatoare chiar. In aceste momente are un tic verbal: adauga negatia “nu”, ca un adagio dupa fiecare intrebare (Exemplu: Pai ce v-ati gandit voi…Lasa ba’ ca merge asa…Nu? Nu?) si are o privire fixa, intimidanta, care parca trimite sageti catre interlocutor. Are o mingiuta mica rosie antistres cu care se joaca ori de cate ori isi pierde firea.

Supratema:

Nu se gandeste foarte mult la scopul sau menirea lui. Isi stabileste diferite obiective, pe care le urmareste cu indarjire, iar odata indeplinite isi va fixa altele si tot asa. Simte ca are un rol pe care trebuie sa-l indeplineasca, dar nu stie exact care e acela. Spera ca la un moment dat sa ajunga sa contribuie la inovarea domeniului informatic, la descoperirea de noi tehnologii sau progresul celor existente.
__________________
Dreams are necessary to life!
dreamer is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 27 Mar 2009, 14:26   #16
slackerflu
Junior
 
slackerflu
 
Join Date: Oct 2008
Posts: 40
Personaj

Igor

Caracterizare directa:

Un tanar de 22 ani, inalt, slab, silueta stearsa, poarta intotdeauna haine simple, de culori deschise, pantofi sport de culoare alba si o esarfa de un beige murdar innodata in jurul gatului. Pe chipul decupat intr-o maniera extrem de simpla nu pare sa fie vreo urma a trecerii timpului. Tenul alb, nasul micut, buzele subtiri, ochii mari, de un verde deschis, cu o trasparenta aproape inspaimantatoare, duc cu gandul la o fiinta aleasa, un fiu de print sau un cavaler viteaz din visul unei fete. Parul deschis la culoare il poarta scurt si ciufulit, lasand sa se vada urechile micute si gatul lung si neted. Mainile ii sunt subtiri si fine, la fel de frumoase ca ale unei femei, dar tradeaza un defect rar intalnit: la mana dreapta, degetul aratator este dublu. Dintr-un soi de complex, obisnuieste sa mearga cu mana dreapta tot timpul in buzunar.

Mediul in care isi desfasoara existenta:

Locuieste intr-o camera mica, intr-un camin care apartine facultatii de arte. Aceasta camera extrem de inghesuita, este extrem de haotic organizata. Multe lucruri atarna pe pereti, agatate in cuie; doua geamantane uriase stau pe post de sifonier, deschise, cu hainele ravasite inauntru; o masa de calcat sta rezemata de geam, un raft mare cu carti in dreapta usii, langa o chiuveta scoasa din uz; pe podea o saltea groasa pe care stau azvarlite o multime de coli mazgalite, desene abstracte, creioane, vopsele, pensule si caiete, iar langa peretele din stanga, rezemata de perete sta o banca masiva din fier forjat (exact tipul bancilor care se gaseste in parcuri), care aparent ii foloseste tanarului drept obiect de studiu, aceasta fiind colorata in mod artistic in zeci de culori, in multe straturi care se cojesc vizibil.

Tanarul frecventeaza cursurile de pictura si istoria artei foarte des, fiind de asemenea membru al cercului pictorilor studenti din cadrul facultatii de arte. Activitatea acestui cerc se desfasoara in subsolul cladirii, intr-o camera mare si spatioasa, cu peretii vopsiti in alb, ale carei singure obiecte de mobilier sunt panzele, trepiedele, soclurile, dulapurile cu materiale si multe accesorii trebuincioase unui artist plastic. In acest loc Igor isi petrece o buna parte din timp in liniste, pictand fara sa socializeze cu cei din jur.

Singura persoana care il viziteaza si cu care vorbeste este o batrana micuta si blanda, care pare sa il cunoasca din copilarie. Aceasta ii aduce mancare si haine curate, incearca sa vorbeasca cu el, privindu-l de fiecare data cu deosebita blandete si mila, dar Igor raspunde expeditiv, cu cateva cuvinte, parca dorind sa scape de ea cat mai repede. Desi aparent personajul nu ii confera importanta, femeia joaca un rol foarte important in viata lui; acesta nu se poate lipsi de ea chiar daca nu constientizeaza acest lucru. Este singura legatura cu trecutul sau, moment care ii defineste viata intr-o masura foarte mare. Momentele in prezenta batranei dezvaluie adevarata personalitate a personajului, slabiciunile si problemele sale.


Restul timpului si-l petrece intr-un mod extrem de ciudat, in parcul din celalalt capat al orasului. Se asaza de fiecare data pe alta banca si incearca sa intre in discutie cu femeile care trec sau iau loc langa el. Se recomanda cu numele de Sergiu, drept un student bursier din Cluj, venit la Bucuresti ca sa studieze dreptul. Se poarta extrem de galant si manierat, sustinand o conversatie de un grad intelectual ridicat, incercand astfel sa faca o impresie cat mai buna doamnelor si domnisoarelor abordate. Dupa discutiile de complezenta specifice, Igor incearca sa afle informatii despre viata doamnelor si domnisoarelor, in special legate de subiectul copiilor, deviind intr-un discurs aparent fara de sens care le sperie pe majoritatea dintre femei.

Informatii despre trecutul tanarului (dezvaluite intr-un dialog extrem de tensionat cu batrana):

In realitate, Igor fusese crescut intr-un camin de copii, sub ingrijirea acestei femei care se atasase de el ca de copilul sau. Povestea sa este una trista, care i-a marcat viata in totalitate. Fusese abandonat la varsta de 6 luni intr-un cosulet, pe o banca in parc si gasit de aceasta femeie care ii va tine loc de mama. Avand in vedere faptul ca se afla intr-o institutie pentru copii abandonati, Igor a dorit sa afle inca de la o varsta frageda care era povestea lui, iar femeia nu a dorit sa ii refuze dreptul de a cunoaste adevarul, redandu-i exact circumstantele in care fusese gasit. Din acel moment, personalitatea copilului a luat o intorsatura brusca, trasformandu-l intr-o persoana razbunatoare si rea. A cerut femeii sa il duca la banca pe care fusese lasat, iar din acel moment pana la varsta de 18 de ani a frecventat acel parc si a stat pe acea banca cel putin o data pe saptamana. S-a izolat de ceilalti copii si a devenit din ce in ce mai rece, refugiindu-se in desenele lui violente. Defectul care il avea la mana i-a sustinut acest comportament, deseori intamplandu-se ca anumiti copii sa rada de el, iar acesta sa reactioneze neasteptat de violent, izbucnind in plans si aruncand cu obiecte in copiii respectivi. A parasit caminul la 18 ani, cand nu mai putea sta acolo, si a pornit fara rost in lume, disparand complet pentru aproape doi ani de zile. La 20 de ani s-a intors la camin pentru a o vedea pe aceasta femeie care i-a tinut loc de mama. Din acel moment, ea i-a oferit posibilitatea studiului artei, iar acesta a intrat cu success la facultate, mutandu-se in camaruta de camin. Unul dintre primele lucruri pe care le-a facut in momentul in care s-a mutat a fost sa-si mobileze camera cu banca din parc pe care fusese abandonat si pe care statuse de atatea ori.


• M-am oprit aici, desi as mai putea continua cu redarea unor episoade din viata tanarului, cum ar fi dialogul dintre el si batrana in care i se dezvaluie trecutul, sau un dialog pe banca intre el si o femeie care nu il respinge din prima.
__________________
We need to concentrate on more than meets the eye...
slackerflu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 27 Mar 2009, 15:29   #17
serbanmocanu
Junior
 
serbanmocanu
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 53
Gabriela este o tanara de 24 de ani, absolventa de ASE, actualmente aspiranta-contabil la o firma. Pe plan profesional este foarte implinita, ii place ceea ce face si este bine platita. Pe plan sentimental, insa, lucrurile nu stau deloc bine. Se plange ca este singura. Profesia ii ocupa tot timpul. Este foarte bine platita, de aceea se simta oarecum obligata sa presteze ore suplimentare, la fel ca toti angajatii companiei; pe deasupra ii si place ceea ce face. Munca devine astfel un refugiu, unde nu trebuie sa se gandeasca la problemele personale. Practic nu are nici prilejul nici imboldul de a-si pune la punct viata particulara, fiindca nu constientizeaza lipsa decat atunci cand nu munceste, iar cum ea munceste mai tot timpul, se invarte intr-un cerc vicios.

Isi face totusi timp intr-o duminica si iese cu un baiat in parc. In dupa-amiaza duminicii cu pricina, Gabriela si Silviu si-au dat intalnire. Ea spera sa inceapa o relatie cu baiatul, insa la intalnire nu vorbeste decat despre ea si despre munca ei. Conversatia este anosta si plictisitoare. Fata este lipsita de farmec in ciuda tineretii sale si a aspectului fizic atragator. Baiatul se plictiseste de ea de prima data. Intalnirea nu se finalizeaza asa cum spera ea si nici nu prevede o alta intalnire. Dupa ce baiatul isi ia ramas-bun de la ea, Gabriela se aseaza pe o banca in parc si incepe sa citeasca. Sta exact pe mijlocul bancii ingutse, astfel incat sa nu se poata aseza nimeni nici in dreapta nici instanga.

Gabriela provine dintr-o familie de intelectuali semi-puritani. A crescut intr-un mediu destul de rece si de distant in care oamenii nu-si exprimau sentimentele. In conceptia lor a-ti exprima sentimentele este un act de slabiciune, lucru ce te pune in dezavantaj fata de partener. Parintii ei au divortat, ea fiind crescuta mai mult de bunica. Aceasta a fost in tinerete o femeie apriga, provenita dintr-un mediu modest (dar totusi burghez). Constienta de acest lucru si-a dat seama ca pentru a reusi in viata era necesar (la vremea aceea) sa fii bine instruit. A urmat un liceu industrial, l-a absolvit du[pa care s-a inscris si la facultate. Ziua lucra iar seara invata. Si-a sacrificat tineretea pentru a-si asigura o pozitie in etajele superioare ale societatii. A ajuns directoare de liceu si s-a maritat tarziu, tot cu un profesor. Casnicia lor a fost mai mult conventionala, intre ei nefiind vorba de iubire. De altfel, barbatul ei a murit inainte de vreme. Avea probleme la servici, si nici in familie n-a reusit sa gaseasca alinare. S-a stins in urma unui accident stupid de motocicleta.

Mama Gabrielei a fost cresdcuta si ea in acelasi spirit spartan. Relatiile cu baietii erau atent selectionate si pe cat posobil limitate. Conta foarte mult trecutul baiatului si mediul familial. Erau exclusi smecherii, golanii, in general aceia care manifestau barbatia. Erau permisi doar tocilarii plictisitori care nu prezentau nici un pericol pentru ea. Mama Gabrielei s-a maritat cu un srtist plastic la o varsta avansata, cu mult dupa ce trecuse de treizeci de ani- ca si mama sa de altfel. Cum era de inchipuit nici aceasta casnicie nu a fost una implinita, datorita lipsei de comunicare afective dintre soti. Duap cativa ani parintii Gabrielei au divortat, fata ramand ingrija bunicii in mare parte a timpului. Ajunsa la varsta treia, bunica Gabrielei si-a fixat ca ultim scop in viata sa-si creasca nepoata asa cum vrea ea. Plecand de la premisa ca atat in casnicia ei, cat si in cea a fiicei sale, adica a mamei Gabrielei, barbatii au fost de vina, ea a decis sa o tina departe pe Gabriela de aspectele erotice ale vietii. Gabriela a primit asrfel o educatie sexuala ca in evul mediu timpuriu.

In adolescenta Gabriela era totusi o fata atragatoare, dar foarte incapatanata si tipicara. In loc sa se implice in activitati cu colegi de varsta ei, ea prefera sa stea in casa cu bunica-sa si sa discute despre colegii ei, mai exact sa le analizeze defectele. Discuta cu bunica ei aproape totul, fiind invatata sa nu aiba secrete (fata de ea) si sa nu aiba intimitate. Toate discutiile se faceau pe un ton sever, de avertizare pentru fata sa nu se aventureze in zone necunoscute. Spre deosebire de mama si de bunica sa, care erau femei sterse, Gabriela era frumusica (probabil mostenire de la tatal ei) si ii placea sa cocheteze. Intr-un fel era constienta de sexualitatea ei latenta si de dorinta pe care o starnea in baieti. Reusea sa le insufle dorinta carnala dupa care ii facea sa se simta vinovati si rusinati de sentimentele pe care acestia le nutreau fata de ea. Isi facea o virtute din faptul ca-si reprima foarte bine erosul.
Gabriela nu avea nici un fel de experienta dar specula pe aceasta tema plecand de la ideile inoculate de catre bunica ei. De aici isi construia ea tot felul de pretexte pentru a-si respinge pretendentii. Fiind o persoana singura, era oarecum rupta de concret si plutea intr-o realitate ideala, cum vedea in filme si citea in carti. De aici isi lua sabloanele si tiparele dupa care-i judeca pe ceilalti si ulterior ii respinge fiindca nu corespundeau. La optsprezece ani refuza sa iasa cu baieti, preferand sa stea pe internet de vorba cu necunoscuti. Preferabil din alta tara, fiindca Romania este o tara de badarani si mitocani. Considera ca strainii, adica cei din vest sunt mai educati.Primul ei iubit online era un spaniol de vreo treizeci de ani, care ba era sergent in armata, ba era operator de zbor, ba era student la stomatologie. Dupa vre-un an Gabriela s-a despartit de el desi nu se vazura niciodata.

A urmat prima ei relatie cu un baiat in carne si oase. La facultate, cu un coleg. Acesta s-a straduit o jumatate de an pana sa o seduca. Acesta a devenit la scurt timp iubirea vietii ei. Dupa ce s-a dus invelisul dulce al primei amorezari, pe Gabriela a inceput s-o dezguste felul de viata a prietenului ei. Acesta o ducea intr-o veselie continua, fara nici o grija. Felul lui de a fi era contrar firii ei mostenite de la bunica. De aceea relatia lor a pornit din startcu o fisura. Dupa noua luni s-au despartit, nici unul nemaiputandu-l suporta pe celalalt. Esecul acestei relatii a facut-o pe Gabriela sa creada ca toti barbatii sunt niste neseriosi, mai ales cei din preajma ei, de aceea s-a intors la mai vechiul ei obisei- cel al intalnirilor online. A urmat inco o “relatie” cu un fotograf olandez de 40 de ani.

Intre timp, viata profesionala cunoaste o ascensiune spectaculoasa, fiind promovata in functii din ce in ce mai importante, in ciuda tineretii. A inceput de jos, desigur, cu joburi derizorii de studenta, apoi lucrurile pe plan profesional s-au aranjat binisor. A mostenit de la bunica ei aspiratia de a urca pe treptele sociale, chiar daca vremurile s-au schimbat. In viziunea Gabrielei, doar banul te poate consacra social, spre deosebire de bunica, ce credea in bagajul cultural si in potentialul intelectual. Banii fac ca lumea sa se invarta. Este sincere in ceea ce crede si nu se refera la coruptie, jafuri si alte mijloace necurate. Ea crede ca poate face bani in mod cinstit, iar a avea bani multi este o virtute. De aceea s-a concentrat pe realizarea acestui scop si are parte de un loc de munca foarte bine platit.

Gabriela este o persoana foarte organizata, independenta in luarea deciziilor si cu o vointa de neclintit. Pana la 20 de ani nu asculta decat de bunica ei. Dupa ce a intrat la facultate si a inceput sa lucreze s-a emancipat si fata de aceasta. Cu toate acestea, vechile credinte legate de barbati i-au ramas inradacinate si se reflecta in comportament si in luarea deciziilor. A fost singura la parinti asa ca nu prea stie cum e sa imparti ceva cu cineva si de aceea nu are experienta a “traiului” in comun cu cineva. Este o individualista, care nu se gandeste decat la ea si la realizarea scopurilor sale. Daca e sa ajute pe cineva nu o face din empatie si dezinteres, ci pentru a-si demonstra ei insesi cate de amabila si darnica este. A stiut mereu sa se impuna in centrul atentiei si sa faca din probleme ei, problemele altora. Pana in facultate n-au curtat-o decat baieti bleguti, pe care a stiut sa-i duca de nas si sa-i faca sa suspine dupa ea.

Supratema acestui personaj este realizarea “visului american” pe meleaguri autohtone, adica un trai decent pentru ea si pentru copii ei, o viata lipsita de griji. Este un personaj cu o miza destul de mica, care nu cere foarte de mult de la viata dar ceea ce cere nu poate avea. Nu poate avea fiindca aceasta este natura firii umane: sa tanjeasca dupa ceea ce nu poate avea. Nerealizarea scopului ei vine din faptul ca nu poti sa fii fericit si in acelasi timp sa faci performanta pe plan profesional. Un om implinit nu mai are motivatia sa alerge si sa se agite; doar cei frustrati se straduiesc sa dea tot ce-i mai bun in ei. In acelasi timp un om vesnic preocupat de castigul material este incapabil sa “investeasca” energie si-n celelalte sectoare ale vietii; nu (mai) poate construi relatii cu cei din jur.

Last edited by serbanmocanu : 27 Mar 2009 at 16:08.
serbanmocanu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 27 Mar 2009, 16:57   #18
AdinaD
Novice
 
AdinaD
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 11
pesonaj 2: banca in parc, 18-25 ani, duplicitate

Dan.

Descriere: e un baiat de 24 de ani, inteligent, imatur si cu capul in nori. E saten, de inaltime medie, se imbraca in haine destul de scumpe, poarta un ceas mare la mana. Toate astea si le permite din salariul de supervisor la un call center, si pentru ca este inca intretinut de parinti. Are ochi caprui, fata ovala si atragatoare, o expresie curioasa si calda mereu intiparita pe fata. Pare ca nu are nici o grija din lume.

Portret moral & Istorie: Ii place foarte mult locul de munca, este foarte bun la ceea ce face, si este indragit de subalterni atata vreme cat nu-l cunosc prea bine. Are mereu o dispozitie buna, glumeste, spune povesti. Cand Dan a inceput sa citeasca, a fost fascinat de povestile personajelor din romane. Stia ca nimic din ce citeste nu era adevarat, dar era uimit de ce minuni poate sa scoata mintea umana. Ar putea fi considerat un romancier ratat din punctul asta de vedere.

Tot cand era mic Dan a ajuns la concluzia ca viata lui e plictisitoare. El e din Bucuresti, prietenii lui erau din Bucuresti, a avut un traseu plictisitor prin viata, nu plin de povesti ca personajele din carti. De aceea a inceput sa infloreasca fiecare raspuns pe care il dadea. Prima data a fost in generala, cand incerca sa impresioneze o fata. A fost o infloritura mica, dar credibila. Unchiul lui lucrase toata viata intr-o vopsitorie ieftina. Cand aceasta a dat faliment, a muncit pentru stat vopsind bancile din Cismigiu. Insa plumbul din vopseaua proasta cu care lucrase 20 de ani i-a afectat plamanii si a murit tanar .Cand doamna invatatoare a dus clasa lui Dan in excursie in frumosul parc bucurestean, Dan a ramas pe o banca in parc cu Simona. I-a spus fetei ca unchiul lui a murit din cauza bancii pe care stateau ei, ucis de otrava pusa in vopsea de comunisti . Sigur, acum otrava se dusese imediat ce-si facuse datoria, si nu mai era periculoasa acum. Cand a vazut ca fata l-a crezut si l-a tinut de mana in vazul colegilor pentru ce-i spusese el, s-a simtit puternic si stapan pe viata lui.

De atunci a inceput sa mareasca proportiile fiecarui raspuns pe care il dadea, din ce in ce mai abil. Acum spune deja povesti oamenilor care intra in contact cu el, dar povestile sunt total credibile, numai ca nu sunt ale lui. Cand le spune, o face convins de faptul ca asa s-a intamplat si pe un ton modest, de parca nu i-ar face placere; stie fiecare detaliu al povestii insa nu le retine pe toate de la o poveste la alta. Dan este un baiat intreg la minte, nu face asta pentru ca simte o nevoie ascunsa sau ii dicteaza o voce. Pur si simplu ii place cand cineva se uita la el cu admiratie cand poveste-te de cum a avut taria de caracter sa refuze un premiu de 5 mii de dolari din partea unui producator de tigari pentru ca el crede in protejarea copiilor nostri de droguri taxabile.

Dan a intrat pana acum la 3 facultati, pe cont propriu: Jurnalism, Marketing(ASE) si Stiinte Aplicate(Poli). A renuntat de fiecare data dupa un an pentru ca nu erau pentru el, prea multe reguli, prea multa munca.

De cativa ani lucreaza in call-centere. A inceput de jos si acum a ajuns supervisor. Este bine platit pentru ca a venit cu un CV foarte bun, este volubil si fluent in engleza si spaniola, este vesel cand vorbeste cu lumea si nu plictiseste niciodata intr-o conversatie. Din pacate acesta este al 5-lea job din acest domeniu, pentru ca s-a intamplat de mai multe ori ca cineva sa-i verifice studiile sau referintele si sa nu iasa tocmai ca in CV...

Jobul lui este singurul loc unde zice adevarul concret, asa cum este in realitate. Este fascinat de relatia dintre intrebare si raspuns, cum nu pot exista una fara cealalta si cum totul este precis. Nu mai trebuie sa fabrice el un raspuns, pentru ca el este deja acolo si acela trebuie oferit.

Dan are mereu prieteni multi si noi. Oamenii din jurul lui vin si pleaca in valuri. Nu se prind niciodata ca el nu este exact ce pare, dar el uita sa mai ia contactul cu ei. E ca si cum isi incearca povestile pe ei, aduna altele de-ale lor, si ii lasa. Parintii lui se bucura ca a gasit ceva la care este bun si sunt multumiti. Cred ca motivul pentru care fiul lor nu prea are prietene este ca este timid.

Supratema: dorinta de a-si inlocui viata plictisitoare cu una fabricata.

Dezvoltare: ma gandeam ca as vrea sa-l scap pe Dan de obiceiul lui, si sa-l pun intr-o situatie care sa-l provoace sa-si creeze propriile istorii demne de povestit. Numai ca deocamdata nu m-am hotarat cum. Poate in episodul urmator
__________________
Don't worry, don't be afraid ever.. because this is just a ride.
AdinaD is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 30 Mar 2009, 14:38   #19
Pitbull
Unlikely Messiah
 
Pitbull
 
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
Tema pentru weekendul din 4 aprilie:

Puneti personajul creat la tema anterioare într-o situatie interactivä cu un alt personaj, determinat de urmätoarele circumstante:

- Bätrânete
- Noapte
- Fanatism

(Se recomandä ca si celui de-al doilea personaj sä-i construiti o fisä completä, la fel ca pentru primul; totusi, prezentarea acesteia în cadrul temei nu e necesarä - dar sigur se vor întreba si aborda diverse detalii din cuprinsul ei, în timpul discutiei.)
Pitbull is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Old 01 Apr 2009, 20:07   #20
serbanmocanu
Junior
 
serbanmocanu
 
Join Date: Nov 2008
Posts: 53
Bunica Gabrielei
Provine dintr-o familie de oameni modesti. Tatal ei era de meserie tamplar, maistru la o scoala populara de meserii. Era un om aparte; combina ascetismul unui calugar cu demnitatea unui aristocrat, zgarcenia unui scotian cu fudulia unui boier. Om de conditie modesta dar fruntas intre ai lui. Casa lui era cea mai aratoasa de pe strada sa. A avut cinci copii: doi baieti si trei fete. Toti au ajuns medici, profesori sau invatatori. In familia sa cartea era la mare pret., toti copiii fiind elevi premianti S-au emancipat exclusiv prin eruditie.

Bunica Gabrielei a crescut intr-o epoca in care inca mai exista o aristocratie. Avea o veneratie deosebita pentru tot ceea ce tinea de nobilime: eleganta, mobila Biedermeier, goblenuri, seri cu recitaluri de pianina, limba franceza etc...A urmat un liceu industrial. Si-a dezvoltat un apetit pentru cultura si eruditie, participand la numeroase activitati culturale alaturi de studenti. Razboiul a surprins-o in primii ani ai maturitatii. A fost inrolata intr-un soi de organizatie de tineret cercetaseasca si servit ca infirmiera cateva luni. Atunci s-a deprins cu un regim de viata auster si spartan pe care l-a dus toata viata.

A urmat studii filologice: limba franceza si latina, pregatindu-se pentru o cariera didactica. A devenit o profesoara severa, exigenta si impunatoare. Aceasta meserie i-a venit ca o manusa pentru firea ei. A parcurs repede toate gradele didactice, ajungand directoare de liceu.

S-a maritat cu un arhitect, profesor de desen tehnic la o scoala de maistri constructori. Era un bun dascal, un bun gospodar, om simplu, cumsecade si priceput la toate. Dar destul de slab de inger. Mereu tinut sub papuc de catre nevasta-sa. Au avut impreuna o fata, pe mama Gabrielei. Fata a fost crescuta intr-un mediu sever si autoritar. A rezultat o femeie inhibata si slaba. Cand a venit randul ei sa aduca un copil pe lume, mama Gabrielei nici nu s-a dezmeticit bine din lauzie, ca si-a si vazut odrasla in mainile bunicii. Femeie extrem de cicalitoare, si-a constrans fiica sa-si creasca copilul dupa preceptele sale.

Dupa moartea bunicii Gabriela ramane singura in casa. Intr-una din noptile de dupa trecerea in nefiinta a bunicii, Gabriela nu reuseste sa adoarma. Sta o vreme cu ochii-n tavan reconstituindu-si imagini din copilarie. Prezenta bunicii inca o mai obsedeaza. Se ridica din pat si incepe sa umble prin casa pe intuneric. Pasii o poarta-ntr-o camera a casei unde nu fusese decat de foarte putine ori in viata ei. Acolo simte prezenta bunicii cel mai puternic

Isi aduce aminte cum bunica ei intra aproape in fiecare seara in aceasta camera si statea pana tarziu in noapte cu lumina aprinsa. Gabriela vedea din patul ei lumina pe sub usa. Adormea in cele din urma si se mai trezea din cand in cand la miezul noptii intre doua reprize de somn si observa ca lumina inca mai este aprinsa.
(flashback)
Inca de pe vremea cand sotul ei mai traia, bunica Gabrielei avea in locuinta o camera in care-si tinea obiectele de valoare, cu care nu umbla decat foarte rar. Camera era mobilata cu gust, erau obiecte de argintarie, o oglinda mare, cristale etc. Intr-un colt era o pianina la care nu mai canta de mult nimeni Candva, copil mic fiins, mama Gabrielei luase cateva lectii de pian; pana in clasa IV.a Dupa care a devenit obiect de decor. Nu s-a mai cantat la ea de mai bine de 30 de ani. O masa mare ovala era asezata in mijlocul camerei. La ea erau primiti oaspetii importanti, la ocazii deosebite. In restul timpului camera era tinuta in semi-intuneric, cu jaluzelele trase.

Nimeni nu avea voie sa patrunde in acea camera, cu atat mai putin copiii. O singura data pe luna era permis acest lucru: in ziua in care se facea curatenie generala in toata casa La aceasta actiune isi aduceau aportul si copiii. Accesul era restrictionat, bineinteles. Nu se atingeau decat covoarele, care erau scoase in curte pentru a fi curatate, se stergea praful de pe suprafata mobilelor si de pe argintarie si cristale.

Odata mama Gabrielei a vrut sa-si invite niste prieteni acasa. I-a luat destul de mult pana s-o induplece pe maica-sa sa o lase sa-i aduca straini in casa. Era vorba despre niste fosti colegi de facultate, care se intalneau la cativa ani dupa terminarea facultatii. Colegii respectivi au venit cu copiii lor, sa se joace cu Gabriela. Au inceput sa se joace prin casa. La inceput intr-o camera, apoi prin mai multe. La un moment dat, unul din copii a vrut sa mearga la baie. I s-a explicat pe unde trebuie sa mearga dar acesta a gresit usa, intrand fara sa vrea in camera interzisa. A fost fascinat de aerul racoros si de semi-intunericul din incapere. A uitat de nevoile sale si s-a apucat sa exploreze continutul camerei. In cele din urma a descoperit pianina. A dechis capacul si a inceput sa clampane. La inceput incet, dupa care din ce in ce mai tare. In incaperea cu oaspetii se discuta aprins si se spuneau bancuri. Dupa cateva clipa cand efectul hazliu al glumei s-a risipit, s-a asternut tacerea. Atunci s-a auzit climp, clamp, ...clump. Parca de nicaieri. Toti s-au intrebat de unde vin aceste sunete si s-au uitat mirati unul la celalalt. Una din invitate a spus:”Oh...cred ca e Vladut al meu. Dar...ce face acolo sus?” Gabriela a observat cum mama ei sare de la masa si se repede la scari. Le urca-n graba si da buzna in camera interzisa. L-a gasit pe Vladut inganand nevinovat un cantecel cu un deget pe claviatura. In urma ei venea mama copilului. “Vladut? Unde esti mama? Nu e voie aici...Hai sa ne jucam cu ceilalti copii” Cu greu au reusit sa-l desprinda pe Vladut de la pianina si sa-l scota din camera. Femeia i-a sptit mamei Gabrielei:”Auzi...sper ca mama ta nu s-a su...” “Fii linistita, nu-i nimic” Cand s-au intors in camera cu oaspetii bunica le-a aruncat fiicei si nepoatei o privire severa. Nu a spus nimic dar ele au inteles ca tocmai s-a comis un sacrilegiu. Pana la plecarea oaspetilor in atmosfera a plutit tensiunea. Bunica era indignata de nerusinarea baietelului, mama Gabrielei se temea ca din cauza capriciilor batranei colegii ei ii vor socoti o familie de ciudati iar Gabriela era deja obisnuita cu ideea ca ea avea mai multe restrictii impuse fata de ceilalti copii. Dupa ce au plecat invitatii s-a declansat inevitabilul scandal
(flashbackul se termina)

Cand se termina flashbackul Gabriela este la pianina deja. Deschide capacul si incepe sa apese pe clape. Instrumentul suna groaznic de fals, fiindca nu a mai fost acordat de mult. Gabriela isi plimba degetele pe claviatura incercand sa cante un cantecel dar nu se descurca. Se rasuceste si da sa mai faca niste pasi in camera. Fiind intuneric se impiedica de piciorul unui scaun, se impiedica si cade. (Scoate si un geamat gatuit). In cadere se juleste la genunchi. Gabriela se ridica anevoie si se duce schiopatand sa caute un plasture. Cauta in trusa de baie, in noptiera dar nu gaseste. Injura in soapta de fiecare data cand nu gaseste ce-i trebuie. Se duce apoi la lucrurile bunica-sii si scormoneste printre maruntisuri: un mosor de ata, agrafe, o foarfeca, nasturi, un degetar...In cele din urma gaseste un sul de leocoplast vechi de vreo patruzeci de ani. Gaseste si un tifon ingalbenit de trecerea timpului si-si face un bandaj. Apoi se linisteste. Dupa cateva clipe insa bandajul i se desprinde de pe rana. Gabriela se uita si observa ca din cauza vechimii lipiciul de pe leocoplast nu mai sta pe piele.

Se uita cu atentie la maruntisurile din sertar: tot felul de vechituri pe care nu le mai foloseste nimeni. Apuca sertarul de maner si-l trage usurel in afara. Apoi il lasa sa cada pe jos si priveste usor amuzata gramada de pe jos. Ce-ar fi zis bunica-sa daca ar fi vazut-o? Redescopera bucuria copilareasca de a face prostii gratuite. Mai varsa un sertar pe jos. Si altul si iar altul. Se duce din nou in camera interzisa si incepe iar sa dea in pian. Intai destul de incet...apoi din ce in ce mai tare. Se duce la fereastra, trage jaluzelele si incearca sa deschida geamul. Nu reuseste din prima, deorece foraibarul e intepenit de atata timp de nefolosinta. Gabriela se opinteste cu toata puterea si aproape smulge geamul din tatani. Dupa ce reuseste sa-l deschida se sprijina de pervaz si trage adanc aerul racoros in piept. Apoise rasuceste si se sprijina cu fundul de pervaz privind incaperea.

Aprinde lumina, ceea ce nu se mai facuse de foarte mult timp probabil. Apoi deschide dulapul si examineaza continutul. Gaseste tot felul de diplome, medalii, distinctii, bijuterii, tacamuri, stilouri, obiecte de birou pe care bunica ei le adunase in timpul vietii si le depozitase in aceasta camera. Mai gaseste un set de tacamuri, soua servicii de ceai si multe sticle de vodca, whiskey, primite probabil la diverse ocazii fie de la elevi, fie de la colegi, destule la numar ca sa deschida un bar. Scoate tot ce [poate din sertare si dulapuri si le arunca in mijlocul camerei claie peste gramada. Apoi isi aduce casetofonul si pune o caseta cu jimi hendrix (voodoo chile), o da la maxim, isi aprinde o tigara si deschide o sticla de vodca. Incepe sa se dezlantuie intr-un dans prin camera cu tigara intr-o mana si cu vodka in cealalta precum intr-o orgie bahica.
serbanmocanu is offline   Reply With Quote sendpm.gif
Reply


Thread Tools Search this Thread
Search this Thread:

Advanced Search

Posting Rules
You may not post new threads
You may not post replies
You may not post attachments
You may not edit your posts

vB code is On
Smilies are On
[IMG] code is On
HTML code is Off
Forum Jump


All times are GMT +2. The time now is 07:40.


Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.
jinglebells