Wild at Heart (David Lynch, 1990)
Deși nu este considerat ca fiind cel mai bun film al lui David Lynch, „Wild at Heart” (laureat cu Palme D`Or la Cannes în 1990) poate fi privit ca o întâlnire tematică și vizuală a elementelor specifice cinemaului său.
Sailor (Nicolas Cage în probabil cel mai bun rol al lui) și cu Lula (Laura Dern în probabil cel mai sexi rol al ei) sunt un cuplu megaloman și autodistructiv. Sunt întruchiparea unei imaturități escapiste, călătorind în lumea fantastică a unui inconștient îndopat cu pop culture. Mama Lulei îl disprețuiește pe Sailor și trimite un asasin pe urmele sale, însă Sailor îl dezarmează și îl omoară, ajungând între gratii. Dar Lula îl așteaptă.
După câțiva ani, Sailor încalcă eliberarea condiționată plecând din oraș cu Lula, apoi comite un jaf prostesc cu Bobby Peru – probabil cel mai memorabil antagonist pe care l-a jucat vreodată Willem Dafoe. Iar mama Lulei nu se dă nici ea bătută.
Toată această romanță nebună este pictată în culori țipătoare și arată ca într-o reinterpretare a Vrăjitorului din Oz pe muzica lui Elvis Presley. Lynch însuși, care nu adoră să își explice filmele tocmai fiindcă sunt o experiență intimă pentru fiecare spectator, descrie „Wild at Heart” ca fiind despre „a găsi dragostea în iad, ceea ce ar putea fi o tematică în toate filmele mele”.
Ali: Fear Eats the Soul (Rainer Werner Fassbinder, 1974)
Asociat „Noului Cinema German”, Rainer Werner Fassbinder a realizat numeroase filme în scurta sa viață, printre care mai cunoscutele „Fox and his Friends” și „The Marriage of Maria Braun”. Însă „Ali: Fear Eats the Soul” este considerat ca fiind capodopera sa, fiindcă descrie o poveste accesibilă și emoționantă.
Emmi, o văduvă bătrână, începe o relație amoroasă cu Ali, un emigrant marocan mult mai tânăr decât ea, pe care familia și prietenii ei nu îl acceptă. Chiar dacă relația lor este sinceră și tandră, proprii copii ai lui Emmi o reneagă după ce află de căsătoria celor doi.
Fassbinder ne arată o societate germană care încă nu se reconciliase cu trecutul ei nazist. Inclusiv Emmi, care la rândul ei suferă de un anume bigotism, menționează că în tinerețe a fost înscrisă în partidul nazist. Iar Ali dezvoltă și el o formă de mizantropie față de societatea rasistă care îl privește cu ochi răi. Filmul încadrează subtil drama izolată a acestui cuplu disperat, renegat și bântuit de propriile nesiguranțe, îndemnându-ne și pe noi să cântărim la rece întreaga situație.
Border (Ali Abbasi, 2018)
„Border” urmărește o idilă inedită inspirată din folclorul scandinav, în care probabil că vei vedea una dintre cele mai neobișnuite scene de sex din istoria cinemaului. Regizorul Ali Abbasi a fost premiat cu „Un certain regard” la Cannes pentru felul în care construiește o relație specială între om și natură, într-un basm realist ce se transformă într-o parabolă contemporană despre identitate și apartenență.
Tina, o vameșă de aeroport cu un simț olfactiv supradezvoltat, care poate mirosi la propriu frica unor călători vinovați care încalcă legea, devine atrasă de Vore, un entomolog suspect, un individ la fel de respingător și animalic ca și Tina, care îi va dezvălui adevărul șocant despre natura ei. Cei doi actori, Eva Melander și Eero Milonoff au purtat machiaje prostetice, aducându-le o nominalizare la Oscar celor doi stiliști, Göran Lundström și Pamela Goldammer.
Pe măsură ce Tina îl cunoaște pe Vore, se cunoaște și pe sine. Iar pe măsură ce se apropie de el, trebuie să se hotărască dacă să abandoneze viața ei de odinioară și să împartă un viitor alături de acest bărbat misterios, ceea ce ar însemna să se întoarcă împotriva omenirii așa cum o știe.
Părerea ta
Spune-ţi părerea