Zeno Bogdănescu, decanul Facultăţii de Arhitectură a Universităţii „Ion Mincu” din Bucureşti, a fost unul dintre animatorii români de succes în anii ‘80-‘90, căutându-şi moduri de expresie diferite de modalitatea de animaţie clasică. Anim’est i-a oferit acestuia Premiul Pentru Întreaga Activitate, într-un eveniment desfăşurat la cinematograful Scala.
În deschiderea evenimentului a vorbit criticul de film Dana Duma, cea care l-a prezentat pe animator, dar a fost şi selecţionera filmelor sale. Ea a ţinut sa menţioneze că premiul oferit de Animest reprezintă un omagiu adus unei întregi generaţii, din care mai fac parte Radu Igazsag, Olimpiu Bandalac si Nagy Lajos, cei care au fost şi colaboratorii lui Zeno Bogdănescu la primul său scurtmetraj animat, Caligrafie (1982). Filmele prezentate au fost: Încurcă lume, Jucării muzicale, Phoenix, Trepte, Caligrafie, Pădurea cântă, Casa şi Baladă.
Aşa cum declarat şi Zeno Bogdănescu, lucrările sale, ce au acum mai bine de 20 de ani, au însemnat mult pentru el şi ceilalţi admiratori ai acestui mod de exprimare artistică. „Pentru că am învăţat că poţi face să existe ceva ce în realitate nu există, pentru că este vorba de a gândi un film cu absolut toate elementele lui, care sunt realizate fizic, dar care prin mişcare şi prin proiecţie devin viaţă”, a precizat el. Se lucra, în acea vreme, la „foarte mare detaliu, la fotogramă”. A ajuns, astfel, de la tehnica de animaţie clasică (Încurcă lume), la grafica animata (Casa), urmând apoi pixilaţia (Trepte) şi animaţia de nisip (Phoenix).
Pe lângă scurtmetrajele sale, Zeno Bogdănescu a fost autor şi co-autor al altor 15 filme de animaţie, ce ar reprezenta 10 ani de muncă, adaugă el, comasaţi în 2 ore de proiecţie. Aceste filme sunt parte a unei frumoase, inovatoare dar şi trudite etape a animaţiei româneşti (se lucra, totuşi, pe vremea când exista cenzură). În acest sens, Bogdănescu aminteşte de Balada, film tematic, legat de arhitectura tradiţională, care, după ce a trecut de cenzură, a participat la multe festivaluri. Însă, precizează autorul său, „nu s-a vrut un protest, doar o punere în discuţie a acestui fapt”.
Pe lângă primul său film, Caligrafie, o unitate în diversitate din punctul de vedere al realizării, ce permite evadarea într-o lume imaginară, Bogdănescu a mai amintit de un film, important prin trimiterea la profesia sa de bază. Este vorba de Casa, despre care animatorul a spus că „a fost prilejul de a-mi pune problema relaţiei, pentru mine, dintre film şi arhitectură. Este vorba despre felul în care filmul poate să surprindă problemele arhitecturii, aşa cum, la un moment dat arhitectura poate să fie un film îngheţat, văzut în întreaga lui complexitate”.
La filmul Trepte, Bogdănescu l-a avut colaborator pe marele actor Mihai Mălaimare, folosind - de data aceasta - tehnica pixilaţiei, o tehnică stop-motion realizată cadru cu cadru, în care sunt folosiţi actori în carne şi oase. „S-a filmat în zece nopţi la Teatrul Evreiesc de Stat, şi a fost momentul în care am încercat să facem mişcările acestea invizibile de câţiva centimetri pe fotogramă, să le transformăm într-o mişcare cu ritmuri alternate”, a precizat animatorul.
Nu în ultimul rând, Phoenix, o metaforă a renaşterii cu şi din nisip animat, vine să completeze portofoliul lucrărilor lui Zeno Bălănescu, un reprezentant important al animaţiei scurte româneşti, care şi-a exprimat bucuria de a fi beneficiat, la vremea sa, de „o perioadă de meşteşug, de o muncă directă, aproape palpată, cu materialul şi cu imaginea, şi care exprima capacitatea ta de a spune ce trebuie să spui şi cât trebuie spus, şi nu mediat de alt aparat, cum este acum, computerul, extraordinar ca performanţe şi ca rapiditate, dar, din păcate, cu o oarecare lipsă de atingere directă”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea