Poate cea mai promitatoare poveste din festival, Yumurta/The Egg, despre intoarcerea acasa a unui barbat - Yusuf (jucat de Nejat Isler) - si calatoria pentru indeplinirea unui ritual de sacrificiu, in numele mamei pierdute in moarte, ar fi putut sa fie si cel mai bun film al festivalului, daca nu ar fi fost atat de trenant.
Da, se poate spune ca ritmul lent al vietii in satul natal (Tire) se regaseste in ritmul filmului; se poate marsa si pe argumentul ca filmul e contemplativ, o reflectare asupra instrainarii. Dar tot nu e multumitor; si asta pentru ca personajele ne raman straine; nu ajungem sa le cunoastem pe de-a-ntregul.Regizorul Semih Kaplanoglu recurge la multe metafore: lesinul ca imposibilitatea simtirii "acasa" nici in satul natal, cu atat mai putin in metropola unde locuieste personajul principal, poet, apoi trecerea in lumea "de dincolo" a mamei lui Yusuf - simbolizata nu de o barca, pe apa, ci de un drum de tara, fara inceput si fara sfarsit, pe care batrana paseste, incet, apoi se pierde in ceata.
In Tire peronajul principal se imprieteneste cu o ruda indeparata care a avut grija de mama lui in ultimii ani de viata, Ayla ( Saadet Isil Aksoy). Cu aceasta porneste catre oraselul vecin, pentru a indeplini impreuna (in numele mamei decedate) ritualul sacrificarii unui animal. Intoarcerea in locul natal, apoi calatoria si lumea plina de amintiri il coplesesc pe Yusuf. Aceasta calatorie nu e usoara nici pentru spectator, care trebuie sa patrunda in universul aproape ermetic al unui suflet ravasit de amintiri, inadaptat, reflexiv."Yumurta"/The Egg, primul film din "Trilogia lui Yusuf" al lui Kaplanoglu, este un film simplu, minimalist si emotionant, in care echilibrul fragil la care ajunge personajul in final nu risipeste atmosfera apasatoare.
