Atunci când L'avventura a lui Michelangelo Antonioni avea premiera la Festivalul de la Cannes în mai 1960, publicul a râs la film. A huiduit și a luat în râs secvențele lungi în care personajul lui Vitti, Claudia, rătăcește prin viață căutând o semnificație, după ce prietena ei, Anna (Lea Massari), dispare mai devreme în film, lucru care nu este explicat sau soluționat. Reacția a fost într-atât de nefericită încât Antonioni și Vitti au părăsit sala, Vitti în lacrimi. Cei doi nu știau că acest prim film al lor împreună urma să scrie istorie.
Roberto Rossellini și alți cineaști au semnat o declarație în care susțineau filmul, care a avut succes și la critică. De exemplu, celebrii critici Andrew Sarris și Paulina Kael, de obicei în contradicție, au susținut ambii filmul L'Avventura. Sarris și Kael urma să critice, mai apoi, următoarele filme ale lui Antonioni și Vitti, La Notte (1961) și L'eclisse (1962), însă acestea erau ancorate în realitate acelor ani, a Războiului Rece și a amenințării nucleare. Vitti era starul acestor filme ale lui Antonioni din anii '60, fiind și iubita regizorului din acea perioadă. O evaluare retrospectivă a contribuției actriței Monica Vitti stipulează că aceasta a făcut să strălucească într-o manieră magistrală opera emblematică a compatriotului său, Michelangelo Antonioni.
Născută Maria Luisa Ceciarelli, la Roma, pe 3 noiembrie 1931, Vitti era nemulțumită de faptul că familia nu îi dăduse libertatea pe care și-a dorit-o. Şi-a cultivat talentul de actriţă, dovedit încă din copilărie, la Academia de Artă Dramatică din Roma. A început să joace în producții de amatori pentru a-și impune punctul de vedere, apărând mai târziu la TV. În 1957 s-a alăturat teatrului Nuovo di Milano al lui Michelangelo Antonioni şi a dublat vocea lui Dorian Gray în filmul Il Grido/The Cry (1957), în regia aceluiaşi Michelangelo Antonioni.
La cel de-al treilea film al acestora, L'Eclisse, Antonioni a avut cele mai mari așteptări de la Vitti, iar reacția acesteia a fost un rol care nu e atât interpretare, cât o prezență neajutorată și vulnerabilă în fața camerei de filmat. Antonioni nu agrea jocul actoricesc tradițional.
Mai apoi, Vitti juca rolul unei femei aflate în pragul colapsului în Red Desert (1964) al lui Antonioni, filmat color, devenind apoi un star comercial, spioană sexy în Modesty Blaise al lui Joseph Losey (1966) înainte de a se întoarce în Italia pentru a juca în niște comedii în care era plină de vervă și optimistă. A jucat într-un fragment din The Phantom of Liberty al lui Luis Bunuel în 1974, iar în 1980 juca în ultimul ei film cu Antonioni, The Mystery of Oberwald, o adaptare a piesei lui Jean Cocteau care o propulsa din nou, oferindu-i și lui Antonioni o șansă de a experimenta cu culoarea în film.
Din 1986, a apărut ocazional în filme, între care Francesca e mia (1986), actriţa optând, ulterior, pentru teatru. În 1989 Vitti a apărut în filmul pe care îl regiza, alături de Elliott Gould, numit Scandalo segreto/Secret Scandal. În această perioadă a început să sufere de Alzheimer, fiind îngrijită de soțul ei, Roberto Russo, pentru următorii douăzeci de ani de viață.
Actrița a decedat la vârsta de 90 de ani, a anunţat miercuri ministrul italian al culturii, Dario Franceschini. „Adio Monica Vitti, adio regină a cinematografiei italiene. Astăzi este o zi cu adevărat tristă, o mare artistă şi o mare italiancă a plecat dintre noi”, a scris ministrul într-un comunicat.
