Van Wilder 2: Aventurile lui Taj

Am vazut acum cateva minute trailerul la Feast of Love, o comedie romantica ce beneficiaza de blandul voice-over al lui Morgan Freeman (stiti ce poate omul daca ati vazut varianta americana la Calea Imparatului). El spune la un moment dat ca zeii au creat oamenii pentru ca se plictiseau. Probabil ca au lasat destinul sa "produca" un film ca Van Wilder 2: Aventurile lui Taj ca sa ne vada expresiile plictisit-socate si sa se distreze si mai bine.

Aventurile sunt genul acela de film care ii provoaca dileme suparatoare producatorului prea neexperimentat pe masa caruia ajunge scenariul. Si daca scenariul nu primeste ce merita din partea unei menajere cu bun-simt (adica o aterizare in cosul de gunoi), producatorul respectiv poate da peste un regizor cu nume ciudat (Mort Nathan) si chiar produce filmul. Dar sa vedem cum afecteaza asta spectatorul din Romania.

Sa presupunem ca afara ploua, ca oferta cinematografelor din Bucuresti se reduce la 11 filme diferite cu zombie si ca oribila saptamana de lucru care tocmai s-a incheiat pur si simplu va obliga sa vedeti o comedie relaxanta. In aceasta situatie, aventurile lui Taj sunt o solutie relativ viabila, in ciuda tonelor de glume proaste.

Despre ce este vorba? Continuare a relativului succes din 2002 Van Wilder: Party Liaisons (adica Bal cu scandal), in care pe parcursul a doua ore aflam totul despre cum e sa fii cool in colegiul american Coolidge, Aventurile sunt de aceasta data nu ale nabadaiosului Van Wilder (de atunci tot mai cunoscutul Ryan Reynolds), ci ale aghiotantului sau din primul film, Taj Mahal Badalandabad (mda, numele reprezinta una dintre cele mai bune glume ale scenariului, iar scenaristii au fost foarte constienti de acest aspect: au reluat-o de nenumarate ori!). Taj (Kal Penn), foarte coolizat de colaborarea cu maestrul distractiilor Van Wilder, isi incearca norocul intr-un colegiu britanic, Camford. Daca vi se pare ca seamana cu Oxford sunteti pe drumul cel bun, perechea Oxbridge este si ea pomenita in film. Aici, ca in orice comedie cu liceeni/studenti/copii de cresa, cativa tocilari le arata ce pot unor tipi prea cool ca lumea sa-i mai incapa. Si cumva reusesc sa transforme Placinta americana intr-un film de recomandat chiar si prietenilor.

Daca nu ati mai vazut comedii in ultima vreme, sunt toate sansele ca in timpul vizionarii pataniilor lui Taj sa zambiti de cateva ori, desi nu contin nimic nemaivazut sau facut. Mesajul este cam acelasi din toate peliculele de gen: fii tu insuti, ai incredere in tine si-ai sa vezi cum universul va conspira ca sa te transforme intr-o bestie cu imens succes la sexul opus, cu rauri de bere curgand pentru a-ti face fiecare zi un rai pe Pamant.

Bineinteles si sfarsitul este extrem de previzibil: tocilarii castiga prestigioasa cupa Hastings a colegiului, baietii cool sfarsesc urat, iar prietena celui mai cool dintre personajele negative, Pip Everett (Daniel Percival), o lichea provenita din scortoasa aristocratie britanica, isi da seama ca nu poate supravietui fara entuziasmul extrem de proactiv si glumele fara perdea ale lui Taj (nu-i mai dam numele complet, ca se incarca greu pagina). Pana la urma, totul in acest film sta sub semnul improvizatiei, iar actorii iti lasa impresia ca s-au distrat atat de bine in timpul filmarilor, incat parca treci cu vederea valul de glumite insipide si devii dispus sa scotocesti dupa lucrurile bune. Usor de zis, dar mai greu de facut...

Iar Kal Penn a prins atat de bine gustul acestei retete, incat acum pregateste ceva asemanator, in regia aceluiasi Mort Nathan. Bineinteles, Penn nu mai e atat de tanar ca sa faca un Van Wilder 3 (probabil cu niste cursuri de doctorat?), asa ca se dezlantuie in Under New Management, unde joaca rolul unui angajat care-si trimite seful sa faca ceva turism sexual intr-o croaziera. Relaxati de absenta rigidului boss, angajatii o vor tine tot intr-o petrecere, ceea ce va avea un nesperat efect pozitiv asupra profitului firmei. Oare si asupra audientelor?