Va opri Robert Langdon la timp răspândirea unui virus ce ar putea fi fatal omenirii?

Regizorul laureat cu Oscar Ron Howard revine pentru a realiza ecranizarea celui mai recent bestseller al lui Dan Brown (The Da Vinci Code) din seria de peste 1 miliard de dolari cu Robert Langdon, Inferno, care ni-l prezintă pe faimosul expert în simbolistică (interpretat din nou de către Tom Hanks), aflat acum pe urma unor indicii legate de marele Dante.  Când Langdon se trezeşte într-un spital din Italia, suferind de amnezie, el se adresează Siennei Brooks (Felicity Jones), o doctoriţă care, speră el, îl va ajuta să-şi recapete memoria.  Cei doi străbat Europa într-o cursă nebunească pentru a  zădărnici o ameninţare letală la adresa globului pământesc.

După succesele internaţionale ale filmelor The Da Vinci Code (2006) şi Angels & Demons (2009), urmează Inferno, cea de-a treia adaptare a romanelor cu Robert Langdon, a lui Dan Brown.  Inferno, cea mai recentă apariţie din franşiza de 1,2 miliarde dolari, a reprezentat cea mai vândută carte în 2013, ceea ce a dovedit că cititorii nu  s-au plictisit de Robert Langdon.

Tom Hanks, care revine într-unul din rolurile sale definitorii interpretându-l din nou pe Langdon, profesorul iute la minte şi plin de idei, explică astfel atracţia publicului: „Dan Brown şi-a dat seama că tuturor le place un puzzle bun, în special unul care se rezolvă pas cu pas şi care-ţi pune mintea la contribuţie”,  susţine el.  „Filmul acesta îi dă spectatorului exact acest lucru – este aproape un film  interactiv, şi cred că toate au fost la fel, începând cu The Da Vinci Code”.

Bântuit de viziuni şi halucinaţii

Împrumutând titlul capodoperei lui Dante, numele latinesc dat Iadului, Inferno are în plus şi o componentă de thriller psihologic. În film, Dr. Robert Langdon se găseşte în faţa celei mai mari probleme pe care a rezolvat-o vreodată – el şi-a pierdut memoria.  Bântuit de viziuni şi halucinaţii, el trebuie să înţeleagă ce i s-a întâmplat şi de ce.

Hanks explică, „Iadul pentru Langdon înseamnă atât starea mentală în care se află cât şi cea fizică, pentru că el trece prin dureri groaznice de cap şi totodată este torturat de faptul că nu înţelege de ce se întâmplă toate acestea”.

Inferno este cel mai stilizat film din serie, din punct de vedere vizual, conţinând secvenţe criptice de vis, prin intermediul cărora spectatorii sunt introduşi în mintea lui Langdon. Aceste secvenţe conferă filmului o altă percepţie, faţă de cele două episoade anterioare.

Dante a descris Purgatoriul, Boticelli l-a pictat, însă numai Robert Langdon, expertul în simbolistică, va putea preveni instalarea Iadului pe pământ

În film, Langdon trebuie să descifreze enigme legate de poemul epic omonim al lui Dante.  Howard explică: „Mintea plină de halucinaţii a lui Langdon este chinuită de  obsesia lui Dante.  El e nevoit să caute, piesă cu piesă, indiciile care-i vor putea desluşi înţelesul lucrurilor pe care le vede înaintea ochilor”.

„Dante a inventat concepţia modernă de Purgatoriu”, susţine producătorul Brian Grazer.  „În cartea lui Dante, păcătoşii sunt pedepsiţi de o justiţie poetică.  Aceasta devine fundamentul unui puzzle pe care Langdon trebuie să-l rezolve în film.  Dante a descris Purgatoriul, Boticelli l-a pictat, însă numai Robert Langdon, expertul în simbolistică, va putea preveni instalarea Iadului pe pământ, dacă va opri la timp răspândirea unui virus ce ar putea fi fatal omenirii”.

Aşa cum a procedat şi în The Da Vinci Code, sau Angels & Demons, Dan Brown abordează în Inferno subiecte extrem de relevante pentru lumea de azi.  În romanele lui Brown şi în ecranizările lor, arată Hanks, „există întotdeauna nişte întrebări”.  În Inferno, întrebările se referă la suprapopulaţia planetei. „Se nasc oare prea mulţi oameni pe Terra?  Există o soluţie pentru problema suprapopulării planetei?  Sau lumea noastră va deveni un fel de Infern al lui Dante?”

Unul dintre motivele pentru care romanele lui Brown sunt adorate de public este faptul că el are talentul de a transforma marile mistere ale istoriei în thrillere trepidante pentru publicul modern.  În cazul lui “Inferno”, sursa de inspiraţie pentru Brown este chiar Infernul lui Dante.  Dante, marele poet Italian al secolului XIV, a încercat să descrie drumul pe care-l parcurge sufletul omului care se îndreaptă către Dumnezeu, şi care în prima etapă a călătoriei trebuie să respingă păcatul.  În poemul epic, Dante este condus prin cele nouă trepte ale Purgatoriului, unde păcătoşii care nu se căiesc sunt pedepsiţi de către o justiţie poetică: prezicătoarele privesc numai înapoi, pentru că sunt incapabile să vadă viitorul; politicienii corupţi, cu “degete lipicioase” sunt aruncaţi în cazanul cu smoală.  Cele mai mari pedepse sunt rezervate în Infernul lui Dante marilor ticăloşi - trădătorii: în cele trei guri ale Diavolului se află, pentru a fi veşnic striviţi şi mestecaţi, Cassius şi Brutus, care l-au ucis pe Iulius Caesar şi Iuda Iscarioteanul.

Pentru Brown, provocarea era să găsească în opera genială a lui Dante, care a inspirat timp de 800 de ani pe cititori şi pe artişti, elementele care ar putea-o transforma într-un thriller cu Robert Langdon.  Răspunsul pe care l-a găsit Brown a fost să-şi imagineze un Purgatoriu modern, în care să se combine două concepte negative: unul ar fi suprapopularea planetei, în care miliarde de oameni nu-şi vor mai putea găsi mijloacele de subzistenţă şi celălalt  ar fi o boală care ar putea ucide jumătate din populaţia planetei.  Iar pentru acest iad pe pământ, Brown se inspiră din ideea lui Dante de justiţie poetică: pentru a pedepsi omenirea care a avut  nesăbuinţa de a fi suprapopulat Terra dincolo de mijloacele sale de subzistenţă, un ticălos intenţionează să lanseze un virus letal care să ucidă miliarde de oameni.

„M-am gândit că ar fi o idee grozavă ca un geniu al răului, care a aflat că populaţia Pământului s-a triplat în ultimii 80 de ani, să decidă că e momentul să rezolve problema”, spune Dan Brown. „L-am citit pe Dante în anii de şcoală şi de facultate, dar a trebuit să-l citesc încă de multe ori pentru a găsi soluţia de a transforma acest poem epic din secolul XIII într-un thriller modern”.

Ca şi filmele anterioare, Inferno este şi o aventură care se desfăşoară pe întreg mapamondul.  „Acesta e marele câştig al efortului că joci într-un asemenea film”, afirmă Hanks, „Pentru filmele din această serie am  filmat  întotdeauna în locuri fascinante, locaţii reale. Pentru Inferno, ne-am urcat realmente pe acoperişul vestitei Basilica San Marco din Veneţia, iar aceasta conferă valoare reală producţiei par excellence!”

Dacă trebuia să aleagă între efecte computerizate şi filmări reale, la faţa locului, Ron Howard nu ezita niciodată. „Atunci când faci un film e întotdeauna de preferat să filmezi în locaţii reale”, susţine Howard. „E minunat să poţi face un decor reuşit, sau să te pricepi la CGI, dar nimic nu se compară cu filmările la faţa locului, care îi implică într-un grad mult mai mare atât pe cei din faţa cât şi din spatele camerelor de filmat”.

Filmările în diferite colţuri ale lumii permit de asemenea şi folosirea unei distribuţii sau a unei echipe de filmare diverse. „Ceea ce e este spectaculos la aceste thrillere din tandemul Dan Brown/Robert Langdon este faptul că-ţi permit să creezi, la propriu, motivul pentru înjghebarea unei distribuţii internaţionale”, explică producătorul Brian Grazer.