R este un exemplu perfect de sincronizare nefericită. Asemănările cu foarte lăudatul Un prophète/Un profet sunt multe, dar drama duo-ului danez Michael Noer şi Tobias Lindholm (ultimul a scris alături de Thomas Vinterberg drama Sumbarino, de văzut tot astăzi la TIFF) câştigă prin concizie şi un stil extrem de frust şi aseptic care filmului lui Jacques Audiard îi lipseşte. Dacă intuiţia redactorului Cinemagia este bună, R are toate şansele la un premiu de regie (şi, de ce nu, actorie) sâmbătă seara, când se decernează premiile acestei ediţii a festivalului.
În prim-plan îl avem pe Rune, un condamnat la doi ani de închisoare după un atac deosebit de grav. Redus la o simplă literă, R, Rune ajunge în cea mai dură închisoare din Danemarca, unde este prins între grupul danezilor şi cel al arabilor, un locşor deloc comod dacă ţii la viaţa ta şi vrei să ieşi întreg din închisoare. Cum spuneam, parcursul lui Rune este asemănător cu cel al protagonistului din Un prophète, doar că R te face să simţi mult mai puternic această lume dominată de reguli, onoare, datorii şi favoruri, al cărei scop nu este nici pe de parte reabilitarea condamnaţilor, ci simpla lor izolare de restul lumii.
Cu un excelent Johan Philip Asbæk în rolul principal (acesta va apărea şi în filmul cu Rachel Weisz The Whistleblower, realizat în România), R are marele avantaj că îţi deschide o lume diferită de tot ceea ce cunoşti, iar Noer şi Lindholm o explorează eficient, surprinzându-i violenţa, duritatea şi, până la urmă, cruda injustiţie, dar şi acele prietenii incipiente bazate pe respect şi dorinţa de comunicare şi formate între oameni care într-o lume normală probabil nu şi-ar arunca nicio privire.
Nu simţi nici măcar o clipă că o mare parte din actori sunt neprofesionişti: ca şi Eu când vreau să fluier, fluier, şi el înclus în secţiunea Zilele Filmului Românesc la TIFF, R şi-a completat distribuţia extrem de credibilă cu câteva din "numele mari" (a se citi deţinuţi) ale închisorii daneze.
Obligatoriu de văzut.
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
Un posibil câştigător la TIFF: R
Părerea ta
Spune-ţi părereami se pare ca nu are un mesaj foarte explicit!
E o lume pe care nu o cunoaştem şi care ne este prezentată nerealist, fatalist, superficial şi în cele din urmă povestea nu prea are sens ori logică. 2 stele de la mine.
Ce am vrut să zic e că nu cunosc acea lume, dar un lucru e cert nu sunt atâtea crime prin închisori pe câte sunt în acest film, de aia am spus că e nerealist.
Mi s-a părut că regizorul a căutat senzaţionalul. Ideea cu datul drogurilor prin toaletă pare desprinsă de realitate. Şi toată vina celui care se duce la moschee la 1 noaptea e iarăşi exagerată. Şi multe alte lucruri gen cafeaua aia ciudată, slugărnicia până la extrem în faţa altor deţinuţi.
Nu pare deloc real şi nu am avut nimic concret în acest film cu care să identific ceva real, ceva care să conteze pentru mine.