„Un moment-cheie al istoriei”

Hugh Jackman interpretează rolul principal din Chappie, noul SF al lui Neill Blomkamp (District 9, Elysium), în care regizorul sud-african explorează o posibilitate a viitorului apropiat: înlocuirea poliţiştilor cu roboţi. Hugh Jackman îl interpretează pe Vincent Moore, un fost soldat luat pe nepregătite de schimbările din jurul său. Iată ce are de spus actorul despre film, rolul său, premisele SF ale filmului, dar şi viitorul său proiect cinematografic.

Ce anume te-a atras la acest film?
În primul rând, Neill (Blomkamp). Mi-a plăcut foarte mult District 9 şi am fost încântat când mi-a propus să lucrez cu el. Mi-a povestit la telefon subiectul şi mi-a plăcut - mi s-a părut interesant şi e genul care i se potriveşte lui Neill. Este o teză validă şi importantă despre inteligenţa artificială şi despre încotro se îndreaptă omenirea. Ne aflăm într-un moment-cheie al istoriei, în care tehnologia a ajuns la un nivel incredibil de perfecţiune şi inteligenţă. Cine ştie cu exactitate unde va ajunge? Nu se discută foarte mult despre asta. După părerea mea, Neil a pus degetul pe rană.

Cum l-ai descrie pe Vincent? Iniţial, pare un tip de treabă, dar ulterior constatăm că intenţiile lui sunt de a-i strica planurile lui Deon şi de a-l distruge pe Chappie...
Vincent este împotriva oricărei forme de inteligenţă artificială, îi este teamă de aceasta. În viziunea sa, lucrurile pot scăpa oricând de sub control şi, după părerea mea, este o viziune justificată. Îmi place foarte mult scenariul, îmi aminteşte de District 9. Distribuţia este, şi ea, extraordinară.

Vincent se afişează la birou în şort, dând impresia unui australian simpatic, fără pretenţii.
Da, şortul a fost ideea lui Neill. Când mi-a spus ce intenţii are, am râs cu poftă. Neill e un tip îndrăzneţ, ştie ce vrea şi are simţul umorului. Vincent e genul care e convins că toată lumea de la birou îl place. În realitate, însă, nu e aşa. Se credea cel mai deştept, dar începe să vadă apărând în jurul lui tineri geniali, care îl surclasează. Munca lui de o viaţă devine redundantă şi chiar subiect de batjocură. E ca şi cum universul personal i s-ar micşora, odată cu posibilităţile. Însă Vincent nu acceptă să piardă şi ar face orice pentru a-şi apăra realizările - chiar şi punându-şi viaţa în pericol.

La un moment dat, devine foarte ameninţător. Şi-a creat propriul său robot, Moose, şi e decis să saboteze programul "Cercetaşii"...
Vincent este genul care profită de teama oamenilor, o foloseşte ca pe o armă. În opinia sa, el oferă omenirii o soluţie infailibilă - robotul creat de el. Soluţia lui este prea scumpă, prea înarmată, exagerată din multe puncte de vedere, exact ca el. Când ceilalţi vin cu soluţia mai ieftină, mai inteligentă, mai rapidă, mai profitabilă, a poliţiştilor androizi denumiţi "Cercetaşii", Vincent devine inutil şi e dat la o parte. Acest lucru îl face să reacţioneze violent.

Filmul este mai mult decât un simplu thriller, atinge câteva teme majore.
Într-adevăr. Aduce în discuţie modul în care destinele ne pot fi schimbate de circumstanţe sau de mediul înconjurător. Când discuţi cu Neill, îţi dai seama cât de multe ştie despre ştiinţă şi despre filosofie. Îţi poate vorbi la nesfârşit despre conştiinţă - ce înseamnă, de fapt? Această temă este foarte pe larg explorată în film. În plus, efectele speciale sunt extraordinare, extrem de realiste, ca de obicei în filmele lui Neill. Nu ştiu cum reuşeşte. De fapt, n-am lucrat niciodată cu un regizor ca el, care şi-a început cariera ca realizator de efecte speciale. De obicei, un film cu multe efecte speciale e laborios, ia timp. Cu Neill, totul merge rapid. Ştie exact ce vrea.

Cum ai colaborat cu Sharlto Copley? Şi-a jucat rolul în mod obişnuit, în faţa camerei de filmat, ţi-a dat replica?
Da, absolut. E un actor extraordinar. Ştie să improvizeze şi interacţionează perfect cu ceilalţi actori. Datorită rolurilor pe care le-am interpretat, îmi imaginez cu uşurinţă cum este să fii în pielea unui robot android. Nu e uşor deloc, dar Sharlto a făcut din asta o experienţă autentică.

Seamănă fizic cu Chappie?
O, da! Chiar şi mergea ca el. În majoritatea timpului, trebuia să poarte o salopetă gri. La un moment dat, însă, Chappie e "adoptat" de o gaşcă de rapperi şi atunci Sharlto a apărut pe platou îmbrăcat cu pantaloni cu talia joasă şi turul lăsat, specifici rapperilor, pentru a imita mai bine mersul şi a intra mai bine în pielea personajului.

Înainte de film, auziseşi de formaţia Die Antwoord?
Nu, Neill mi i-a prezentat. Sunt fantastici! Am o singură scenă în film cu ei, însă i-am văzut pe platou. Sunt toţi foarte înalţi şi joacă extrem de bine. E fascinant de urmărit amestecul dintre adevăratele lor personalităţi şi rolurile din film. În plus, chimia internă a grupului şi relaţiile cu ceilalţi sunt foarte strânse, este foarte emoţionant. Au făcut o treabă foarte bună.

Îl cunoşteai pe Dev (Patel - n.r.) înainte de film?
Nu, dar mi-a făcut o plăcere extraordinară să lucrez cu el. Cred că e cel mai vesel actor pe care l-am văzut vreodată pe platou. Apare în aproape toate scenele din film şi joacă cu un entuziasm incredibil. E foarte inteligent, iar energia sa e contagioasă. E un actor excepţional. Rolul lui nu este uşor - acela al unui geniu tehnic care devine "tatăl" lui Chappie, pe care îl consideră ca un fiu al său. Cred că l-a interpretat foarte bine.

Ţi-a fost greu să mimezi agresivitatea faţă de el cerută de rol? În realitate sunteţi amândoi nişte băieţi buni.
Nu, eu nu sunt băiat bun. Am improvizat foarte mult împreună pe platou pentru aceste roluri şi ne-am înţeles foarte bine. Mi-a plăcut să lucrez cu el şi sper s-o mai fac în curând.

Cum ai colaborat cu Sigourney?
Sigourney este o legendă în lumea cinematografiei, iar ca persoană este foarte simpatică şi cu picioarele pe pământ. Nu ne cunoşteam înainte, dar după film am păstrat legătura. Duce o viaţă extraordinară. E o mare iubitoare de teatru şi are propria ei trupă, în New York. Îi place foarte mult ceea ce face şi se vede.

Ai mai filmat în Africa de Sud?
Mai vizitasem, însă nu filmasem şi pot să spun că a fost o experienţă deosebită. Îmi place Africa de Sud şi, ca australian, am o senzaţie de familiar când mă aflu acolo. E o ţară fascinantă, la fel şi oamenii. Politica face parte din viaţa de zi cu zi - nu numai la nivel de discuţie. Este o ţară tânără, doar 15 ani de existenţă, care are încă multe probleme de rezolvat - cea a imigraţiei, de pildă. Acolo am avut unele dintre cele mai interesante discuţii, deoarece oamenii trăiesc prin politică şi sunt foarte mândri de ceea ce s-a realizat în ţara lor.

În ce fel seamănă cu Australia?
Ambele sunt nişte ţări tinere, cu mulţi imigranţi şi tensiuni între diverse rase. După părerea mea, acestea sunt mai evidente în Africa de Sud, există zone periculoase, atmosfera e mai agitată decât în Australia, însă există multe similitudini. Ne plac aceleaşi sporturi, avem aceeaşi manieră de a interacţiona unii cu alţii, acelaşi simţ al umorului. Nu ştiu dacă se datorează istoriei recente, reliefului natural sau spiritului de pionierat, însă ambele ţări emană un fel de duritate.

Cum e pe Broadway?
Foarte bine. Mai avem trei săptămâni şi jumătate şi piesa merge bine.

Îţi place rutina?
Da, mai ales că piesa durează numai 85 de minute. Aseară am ajuns acasă la timp ca să citesc, împreună cu fiul meu, din "Of Mice and Men". E bună şi rutina, uneori, iar eu sunt ca majoritatea actorilor, ba îmi place, ba nu-mi mai place. Acum îmi place.

Ce urmează?
În martie sau aprilie încep filmările la Eddie The Eagle – nu în rolul lui Eddie, bineînţeles, ci al antrenorului său. E o poveste grozavă, iar scenariul e foarte bine făcut. Regia e semnată de Dexter Fletcher şi Matthew Vaughn e producător. O să fie amuzant. După asta, voi avea puţin timp liber.

Cine e în rolul lui Eddie?
Taron Egerton, cel care interpretează rolul principal din Kingsman. E un puşti simpatic şi îmi va face plăcere să joc cu el.

Ce-ţi face familia?
Foarte bine, sunt extraordinari. Soţia mea tocmai a fost aleasă "Australianul Anului" pentru New South Wales, probabil cea mai înaltă distincţie în Australia. De Ziua Naţională se va duce acolo şi va concura cu cei cinci finalişti din celelalte state pentru titlul final. Sunt foarte mândru de ea şi-i ţin pumnii pentru ziua cea mare. A depus multe eforturi în domeniul adopţiilor şi mă bucur că îi sunt recunoscute. Copiii sunt bine şi ei. Avem un nou căţeluş, o combinaţie de labrador cu pudel, care e absolut adorabil. Cu excepţia zilelor în care te scoală la 4 dimineaţa...