"Un actor este un animal". Villain-ul din Bond 22 vorbeste pentru Cinemagia

de Gloria Sauciuc în 28 Mai 2008
"Un actor este un animal". Villain-ul din Bond 22 vorbeste pentru Cinemagia
Ce te frapeaza prima data la Amalric, cand stai fata in fata cu el, sunt ochii si privirea fixa; are un aer asa, usor sarit de pe fix; trage dintr-o tigara elvetiana, Parisienne, si vorbeste despre latura instinctuala a actoriei. "Un actor este un animal" spune Mathieu Amalric, villainul din BOND 22, Quantum of Solace, la Cannes.

Iata mai jos un interviu acordat Cinemagia, de catre cel mai nou star pe care Hollywoodul l-a fabricat, asta dupa ce, in Europa, Amalric a dovedit cu cel putin doua filme - "Scafandrul si fluturele" plus "Comment je me suis dispute... (ma vie sexuelle)" ca actoria se poate face cu mare arta.

Care e diferenta dintre villainul filmelor de Hollywood si "baiatul rau" din productiile europene? In Bond 22, de exemplu, Dominic, personajul meu, e villainul de azi pe care nu-l vezi; lucreaza in ecologie, vrea sa salveze planeta, dar e un impostor. Modelul e luat din lumea politica: zambetul la comanda, ca de robot, pieptanatura bine facuta, spre spate.

Scriptul lui Bond 22 e foarte bun: exista o acuratete in ceea ce inseamna raul; cine are puterea astazi? Toti iti zambesc la tv si iti zic ca te iubesc, si asta e cu atat mai inspaimantator. Ma uit la tv; cu cat sunt mai buni politicienii ca actori - ca, pana la urma, e vorba de niste roluri, cu atat ti se face mai tare frica.

In filmele europene se merge contra cliseelor in construirea personajelor.

Cum ati ajuns sa faceti parte din proiectul Quantum of Solace? Habar n-am; poate au gresit numele cand l-au anuntat. (rade)

Cum a fost trecerea aceasta de la local (filme franceze) la global, practic? Am incercat ca asta sa nu-mi schimbe viata, ci sa continuu si cu regia de film; eu nu- mi propusesem sa fiu actor, ci sa regizez; cred ca sunt foarte naiv. Acum, cu Bond 22, sunt speriat ca nu sunt constient de scala la care se intampla lucrurile, desi munca e aceeasi. Imi dau seama ca frica si placerea sunt foarte apropiate; cand nu voi mai avea nici o frica, va trebui sa ma opresc din jucat, voi fi mort.

Ati spus ca nu v-ati propus sa fiti actor; multi viseaza de mici sa joace in filme... Nu trebuia sa fiu actor, e adevarat; eu am fost asistent de regie, apoi editor, apoi regizor; am facut cam tot ce se poate in directia asta. Dar Arnaud [Desplechin] in 1994 si-a asumat riscul sa ma distribuie in How I got into the Argument/ Comment je me suis dispute... (ma vie sexuelle) [rol pentru care a obtinut un Premiu Cesar, filmul fiind nominalizat la Palme d'Or]; a fost primul film facut impreuna. El a vazut la mine lucruri de care eu nu eram constient.

Dar eu sunt atras mai ales de regie. Cu toate astea, nu pot sa refuz prieteni care vor sa ma distribuie in film; ca actor descoperi lucruri noi ce tin de corpul tau si de sufletul tau, si e captivant faptul ca poti merge cu tot ce ai oriunde si cat de departe, datorita unui rol.

Imi place sa joc, tine de instincte; un actor e un animal; trebuie sa fie un pic sarit de pe fix. Apoi trebuie sa ai acea legatura cu regizorul, sa simti ritmul, muzica. In final, actoria mi-a dat incredere pentru regie.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
Champion pe 1 aprilie 2012 09:04
... ,interesant articol

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells