Varianta pentru televiziune a lui All the Money in the World (film văzut de doar 64.000 de români de la lansarea la începutul lui februarie), Trust/Încredere beneficiază de un pedigree cel puţin comparabil. Creator este Danny Boyle, iar scenarist Simon Beaufoy (împreună au realizat megahitul Slumdog Millionaire şi intensul 127 Hours), iar povestea ne oferă acces în lumea celor bogaţi şi, vorba vine, puternici. Serialul merită văzut pentru grija cu care recreează contextul vremurilor, pentru distribuţia convingătoare, dar şi ca exerciţiu de "adevăr" din perspectiva unui Hollywood care se încăpăţânează adesea să spună orice, numai adevărul nu.
Difuzat de FX în Statele Unite şi preluat de HBO şi HBO Go în România, Trust începe cu un moment tragic din istoria încercatei familii Getty: sinuciderea, cu o furcă pentru grătar, a lui George Getty, moştenitorul gigantului petrolier Getty Oil. Cel mai afectat de tragedie este J. Paul Getty (Donald Sutherland), patriarhul în vârstă de 80 de ani al bogatei familii. Dezamăgit de ceilalţi fii, care ar fi gata de orice pentru a nu prelua responsabilităţile corporaţiei, încercând în acelaşi timp să-l stoarcă de bani, antipaticul patriarh se apropie de nepotul său adolescent, John Paul Getty III (Harris Dickinson).
Primul episod reuşeşte foarte bine să exploreze exact această prietenie şi modul cum averea impresionantă poate fi handicapantă personal. Dacă te-a fascinat vreodată posiblitatea unui averi fabuloase, Trust se descurcă de minune să-ţi dezvăluie capcanele şi riscurile acesteia, dar şi efectele groaznice pe care banii îl pot avea asupra relaţiilor interumane. Celebru pentru averea lui, dar şi pentru zgârcenia lui, J. Paul Getty este aproape un caz patologic: declarat miliardar în 1966, Getty mârâie când preţul ziarului The Financial Times creşte cu un cent. Este o scenă care are mare greutate şi care prevesteşte reacţia magnatului atunci când nepotul său este răpit de mafia italiană.
Cei care au văzut deja All the Money in the World ar putea crede că povestea e prea familiară pentru a acorda timp celor zece episoade ale lui Trust. Dar lucrurile nu stau chiar aşa, iar o comparaţie a celor două producţii poate aproxima modul cum Hollywood-ul interpretează adevărul, doar ca o platformă ce catapultează ficţiunea în atenţia publicului. Cele două producţii folosesc foarte diferit (şi revelator) evenimente care s-au petrecut în realitate, ajungând la un construct pe care publicul îl etichetează drept adevăr.
Serialul lui Danny Boyle este mai jucăuş şi sprinţar decât filmul cu Mark Wahlberg şi Michelle Williams, mai cunoscut pentru faptul că l-a înlocuit după terminarea filmărilor pe Kevin Spacey cu Christopher Plummer. Boyle nu ezită să exploreze anecdoticul existenţei lui Getty, problemele acestuia cu impotenţa, haremul său de "favorite" pe care le menţine în continuă nelinişte sugerându-le manipulator că vor fi în curând surghiunite sau că, de ce nu, îi vor moşteni întreaga avere. Avantajul serialului este că îşi permite timpul pentru a naviga şi aceste aspecte, oprindu-se din loc în loc pentru sâmburi din înţelepciunea financiară a protagonistului, înţelepciune care l-a transformat într-unul din cei mai bogaţi oameni din istorie.
Este clar că, în avalanşa de seriale ce se luptă pentru atenţia limitată a publicului, Trust nu se poate transforma într-un serial obligatoriu. Este cumva dezavantajat de faptul că acţiunea se petrece în trecut şi de faptul că o parte a publicului este deja la curent, măcar în mare, cu evenimentele prezentate în serial. Trust compensează cu protagonistul său cinic şi sarcastic şi cu entuziasmul şi carisma promiţătorului Harris Dickinson, pe care îl vedem la sfârşitul primului episod răpit de mafia italiană, eveniment ce va aduce familia Getty din nou pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume.
